Plângere contravenţională. Decizia nr. 1231/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1231/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 23-12-2015 în dosarul nr. 1231/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1231/2015
Ședința publică de la 23 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Judecător: L. D. P.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea cauzei apelului civil privind pe apelantul - petent M. V. P., cu domiciliul în com. S., ., jud. T. împotriva încheierii din data de 08.04.2015 și a sentinței civile nr. 1141/17.04.2015, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., cu sediul în T., ., jud. T., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25 noiembrie 2015, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a mânat pronunțarea la data de 09 decembrie 2015 și la această dată.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 12.01.2015 sub nr._, petentul M. V. P. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 07.01.2015 încheiat de Inspectoratul de Poliție Județean T..
În motivarea în fapt a acțiunii, petentul a arătat, în esență, că a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal contestat pentru că ar fi condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare TX 8412 XH cu o viteză de deplasare de 136 km/h în afara localității, pe DN 22A km 8+300, drum ce avea o restricție pentru o viteză mai mare de 100 km/h, în condițiile în care șoseaua era acoperită cu zăpadă.
Petentul a invocat nelegalitatea procesului-verbal întrucât fapta nu există. De asemenea, fapta nu este individualizată din punct de vedere al normei încălcate, iar procesul verbal de contravenție este lipsit de unul din elementele sale obligatorii, în sensul că nu cuprinde descrierea faptei contravenționale cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității sale, fapt ce atrage nulitate prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Aceasta, deoarece agentul constatator nu a descris condiția drumului public în sensul că nu a arătat ce fel de zăpadă era, sau grosimea acesteia.
A mai precizat petentul că în procesul verbal nu sunt menționate datele de identificare ale aparatului radar folosit, condițiile în care s-a făcut înregistrarea, identitatea operatorului, iar starea de fapt nu este descrisă corect și complet.
Intimata Inspectoratul de Poliție Județean T. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului-verbal ca fiind temeinic și legal. S-a arătat, în esență, că petentul nu avea asupra sa permisul de conducere, iar viteza de deplasare a autoturismului a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, iar materialul probator face dovada faptei săvârșite, fiind depuse actele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat.
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 1141 din data de 17 aprilie 2015 a respins plângerea contravențională, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 07.01.2015 încheiat de Inspectoratul de Poliție Județean T., petentul a fost sancționat conform art. 121 alin. 1, art. 123 lit. e), art. 147 pct. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și respectiv art. 102 alin. 3 lit. e) și art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 cu 9 puncte-amendă în cuantum de 877,50 lei lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării pe o perioadă de 90 de zile, întrucât, întrucât a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare TX 8412 XH, fiind înregistrat cu aparatul radar circulând în zona DN 22A km 8+300 m pe ruta Cataloi - Nalbant, cu viteza de 136 km/h, în condițiile în care partea carosabilă era acoperită cu zăpadă. Totodată, petentul nu avea permisul de conducere asupra sa.
Analizând condițiile de formă privind întocmirea procesului-verbal de contravenție, s-a constatat că acesta întrunește cerințele de legalitate prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Referitor la temeinicia procesului-verbal, instanța a avut în vedere materialul probator administrat în cauză, din care rezultă că intimata a făcut dovada săvârșirii contravenției de către petent.
Astfel, instanța a reținut că abaterea săvârșită de petent a fost constatată cu ajutorul aparatului radar „Autovision” instalat pe autospeciala poliției rutiere cu numărul de înmatriculare MAI-_, aspect consemnat în cuprinsul procesului-verbal. Intimata a depus la dosar buletinul de verificare metrologică nr._ din 26.02.2014 care atestă funcționarea aparatului radar în parametrii tehnici, iar utilizarea acestuia a fost efectuată de către un lucrător calificat, conform atestatului de operator radar al agentului de poliție aflat la dosar.
Instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora „constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Din acest punct de vedere s-a constatat că intimata a respectat prevederile legale în materie și a făcut dovada faptului că înregistrarea imaginilor s-a realizat cu un aparat omologat și verificat metrologic, iar din vizualizarea acestora rezultă viteza de deplasare a autoturismului, dar și împrejurarea că partea carosabilă era acoperită cu zăpadă.
Este relevant în acest sens momentul surprins de camera video a aparatului radar la ora 11:37:55, în care se observă cum autovehiculul condus de petent, circulând din sensul opus direcției de deplasare a autovehiculului poliției rutiere a redus viteza, fiind acționat și sistemul de frânare, fapt ce a determinat o ușoară alunecare, produsă în mod evident datorită vitezei de deplasare și a condițiilor meteorologice.
In drept, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”.
Totodată, conform art. 123 lit. e) din H.G. nr. 1391/2006 „conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților, în următoarele situații:
e) când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheață, zăpadă bătătorită, mâzgă sau piatră cubică umedă;”
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile „depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Instanța a constatat că prin probatoriul administrat intimata a făcut dovada săvârșirii contravenției de către petent, în sensul că acesta, circulând pe un drum public acoperit cu zăpadă bătătorită, unde avea obligația să nu depășească viteza de 50 km/h, acesta a condus autovehiculul cu o viteză de 136 km/h.
Nu au putut fi primite apărările petentului potrivit cărora partea carosabilă era uscată și pe alocuri umedă, nefiind aplicabile regulile care impun reducerea vitezei la 50 km/h, întrucât înregistrarea video este edificatoare în acest sens.
Totodată, împrejurarea că administratorul drumului public nu ar fi respectat prevederile art. 124 din H.G. nr. 1391/2006, în sensul că nu ar fi instalat indicatoare de avertizare și nu ar fi luat măsuri pentru realizarea de amenajări rutiere care să determine conducătorii de vehicule să reducă viteza de deplasare, nu poate constitui o cauză de înlăturare a răspunderii contravenționale a petentului. Conducătorul auto are obligația de respecta întocmai dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice, chiar și în lipsa unor măsuri ce intră în atribuțiile administratorul drumului, iar interdicția de a circula cu o viteză de deplasare mai mare de 50 km/h când partea carosabilă este acoperită cu zăpadă bătătorită este aplicabilă indiferent de aceste împrejurări, fiind o regulă instituită prin prevederile exprese ale art. 123 lit. e) din H.G. nr. 1391/2006.
În soluționarea cauzei instanța a avut în vedere și faptul că, deși O.G. nr. 2/2001 nu prevede nicio dispoziție cu privire la forța probantă a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, există o prezumție de legalitate și de temeinicie a actului având în vedere faptul că este vorba despre un act administrativ. În aceste condiții se prezumă că situația de fapt menționată în procesul verbal este conformă realității, prezumție care poate fi răsturnată de petent prin proba contrară, prin raportare și la dispozițiile art. 249 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.
Având în vedere că petentul nu a făcut dovada contrară celor menționate de agentul constatator în procesul-verbal și ținând cont de materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut ca acesta se face vinovat de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat, iar sancțiunea a fost în mod legal aplicată.
Referitor la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 potrivit cărora „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Sub acest aspect, instanța a reținut că prin sancțiunea aplicată agentul constatator a realizat o corectă individualizare, iar măsura reținerii permisului de conducere în vederea suspendării pe o perioadă de 90 de zile a fost în mod legal aplicată. Fapta petentului de a conduce autovehiculul pe drumurile publice depășind viteza legală cu mai mult de 50 km/h prezintă un grad ridicat de pericol social prin consecințele pe care le poate avea o astfel de încălcare a regulilor de circulație pentru siguranța conducătorului auto și a celorlalți participanți la trafic, ce impune sancționarea în mod corespunzător.
Pe de altă parte, instanța a constatat că petentul nu este la prima abatere de acest gen, având încă 19 sancțiuni aplicate în perioada 2010 – 2015, majoritatea pentru depășirea vitezei legale de deplasare a autoturismului, astfel cum rezultă din raportul agentului constatator.
Față de considerentele expuse, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petent ca nefondată.
Împotriva încheierii din data de 08.04.2015 și acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel petentul M. V. P., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelantul că, față de aprecierea instanței cu privire la faptul că autovehiculul la momentul frânării a avut o ușoare alunecare ca urmare a vitezei de deplasare și a condițiilor meteo, așa cum rezultă din înregistrarea aflată la dosarul cauzei, șoseaua era uscată (se pot observa porțiunile negre ale drumului public), pe alocuri drumul prezentând fuioare de zăpadă care erau spulberate de vânt.
Potrivit art.123 lit.e din HG 1391/2006, conducătorul auto este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 50 km/h înafara localităților în situația în care partea carosabilă este acoperită cu polei, gheață, zăpadă bătătorită, mâzgă sau piatra cubica umedă.
Așa cum se poate observa din înregistrare, partea carosabilă nu era acoperită de zăpadă bătătorită (așa cum a reținut instanța de fond), întrucât într-un asemenea caz tot carosabilul ar fi fost alb în înregistrare și nu negru.
Pe de altă parte, este normal pentru un autoturism ca la o frână bruscă (așa cum a fost în cauza de față, petentul fiind oprit de către echipajul de poliție) să deraieze ușor cu spatele în momentul în care, fie trece peste o băltoacă sau carosabil umed, fie trece peste o porțiune unde zăpada era spulberată.
Mai mult decât atât, în situația de față nu se poate vorbi nici de către un carosabil acoperit cu polei, gheață, mâzgă sau piatra cubică umedă, întrucât din înregistrarea video se poate observa ușor culoarea neagră a asfaltului.
În ultimă instanță este de observat faptul că viteza de 136 km/h a fost pe o porțiune uscată de drum și doar frânarea a avut loc pe o porțiune cu zăpadă spulberată.
În ceea ce privește nerespectarea prevederilor art.124 din Hotărârea de Guvern menționată anterior de către administratorul drumului public, a mai arătat apelantul că acesta avea obligația ca în locurile prevăzute de art.123 să instaleze indicatoare de avertizare și să ia măsuri pentru realizarea de amenajări rutiere care să determine conducătorii de vehicule să reducă viteza de deplasare. Or, pe porțiunea de drum aflată în discuție nu exista la acea dată nicio informare privind obligația de reducere a vitezei.
Din redactarea articolelor 121, 123 și 124, printr-o interpretarea sistemică, având în vedere obligația administratorului drumului publică prevăzută de art. 121 alin.3, precum și obligația administratorului public prevăzută de art.124 de instalare a indicatoarelor de avertizare, se poate deduce că nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată numai în condițiile în care conducătorii de autovehicule sunt avertizați prin indicatoare sau alte măsuri că au obligația de a reduce viteza de deplasare.
A mai arătat apelantul că nerespectarea obligației de a circula cu o viteză adaptată carosabilului, de către conducătorul autovehiculului, așa cum este ea descrisa de art.123, devine contravenție în măsura în care administratorul public nu a luat măsuri pentru avertizarea conducătorilor de vehicule.
A mai reținut instanța că petentul nu a făcut dovada contrară celor menționate de agentul constatator însă, a arătat apelantul că nu a avut posibilitatea de a face dovada contrară în condițiile în care instanța de fond a respins proba testimonială.
Instanța de fond nu a realizat o judecată si pe motivul invocat de către petent cu referire la lipsa descrierii faptei contravenționale.
Astfel, potrivit art. 16 din OG nr.2/2001, procesul verbal de contravenție trebuie să cuprindă în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, art. 17 prevăzând în mod expres nulitatea procesului verbal în lipsa descrierii faptei reținute.
Din această perspectivă, agentul constatator nu a descris condiția drumului public în sensul că nu a arătat ce fel de zăpadă era, grosimea etc, pentru a putea încadra fapta reținută prin procesul verbal ca și contravenție, având în vedere faptul că numai anumite stări ale drumului sunt vizate de art. 123.
Descrierea contravenției constă în arătarea elementelor de fapt care au determinat considerarea faptei ca fiind contravenție. Nu este îndeplinită această cerință dacă agentul constatator s-a limitat să redea textul aplicabil sau dacă elementele indicate în procesul verbal sunt insuficiente pentru caracterizarea faptei ca fiind contravenție, descrierea faptei trebuind să fie făcută în termeni concreți. - Decizia nr.619/1997 - Tribunalul București.
Acest tip de nulitate nu poate fi acoperită prin confirmare expresă având în vedere nu numai regimul juridic al nulității ci și faptul că procesul verbal de contravenție fiind un act administrativ, acesta nu poate fi completat prin elemente extrinseci actului : declarația martorilor sau înscrisuri.
În concluzie, apelantul a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței și, pe cale de consecință, admiterea plângerii contravenționale.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că, hotărârea atacată este temeinică și legală.
Instanța de apel a încuviințat proba solicitată, la dosarul cauzei fiind anexat procesul verbal de consemnare a depoziției martorului C. A..
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este întemeiat potrivit celor ce succed:
În acest sens, tribunalul concluzionează că în mod corect, prima instanță a reținut legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, acesta fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, tribunalul reține că probatoriul administrat face dovada că numitul M. V. P. nu este culpabil de comiterea contravenției prevăzute de art. art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, pentru care a fost sancționat prin procesul-verbal . nr._ din data de 07.01.2015 încheiat de Inspectoratul de Poliție Județean T., potrivit cu care, la data de 07 ianuarie 2015, a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare TX 8412 XH, fiind înregistrat cu aparatul radar circulând în zona DN 22A km 8+300 m pe ruta Cataloi - Nalbant, cu viteza de 136 km/h, în condițiile în care partea carosabilă era acoperită cu zăpadă.
În drept, potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002, ,,Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: [..] e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
Se reține că, în conformitate cu prevederile art. 121 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. 195 din 2002 privind circulația pe drumurile publice ,,Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”
De asemenea, conform art. 123 alin. 1 lit. e din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. 195 din 2002 privind circulația pe drumurile publice, ,, Conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților, în următoarele situații: […] când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheață, zăpadă bătătorită, mâzgă sau piatră cubică umedă;”
Prin art. 124 din aceeași hotărâre de guvern s-a stabilită că administratorul drumului este obligat ca în locurile prevăzute la art. 123 să instaleze indicatoare de avertizare și să ia măsuri pentru realizarea de amenajări rutiere care să determine conducătorii de vehicule să reducă viteza de deplasare.
Tribunalul a solicitat intimatului I.P.J T. să facă dovada faptului că, la data 07.01.2015, pe porțiunea de drum pe care a fost surprins apelantul conducând, era instalat un indicator rutier care să atragă atenția participanților la trafic cu privire la restricția temporară de viteză, conform art. 123 lit. e din H.G. nr. 1391/2006.
Prin adresa nr._/20.11.2015 a I.P.J. T., s-a precizat că, ,, în fiecare an, la începutul sezonului rece, se montează semnalizare provizorie de avertizare privind tronsoanele de drum cu potențial crescut de formare a poleiului, înzăpezirilor și alte pericole specifice acestui sezon.”, fără a se arăta dacă, la data de 7 ianuarie 2015, în zona DN 22A km 8+300 m, pe ruta Cataloi - Nalbant, exista un atare avertizor.
Întrebată fiind, martora C. A. a precizat că se afla în autoturismul condus de către apelant la data respectivă și nu a observat vreun indicator care să avertizeze conducătorii cu privire la condițile speciale de iarnă.
Contrar concluziei primei instanțe, tribunalul reține că nerespectarea restricției de viteză stabilită de art. 123 alin. 1 lit. e din H.G. nr. 1391/2006 se impune a fi dependentă de respectarea obligației de instalare a indicatoarelor de avertizare prev. de art. 124 din aceeași hotărâre. Aceasta, în condițiile în care, potrivit art. 29 din OUG 195/2002, circulația pe drumurile publice se desfășoară în conformitate cu regulile de circulație și cu respectarea semnificației semnalizării rutiere realizate prin mijloacele de semnalizare, semnalele și indicațiile polițistului rutier care dirijează circulația, semnalele speciale de avertizare luminoase sau sonore, de semnalizare temporară și semnalele conducătorilor de vehicule.
Separat de aceasta,tribunalul constată că în cauză nu s-a dovedit existența împrejurărilor speciale care impuneau restricția de viteză menționată, respectiv ca partea carosabilă să fi fost acoperită cu polei, gheață, zăpadă bătătorită, mâzgă sau piatră cubică umedă.
Acest fapt este confirmat de către martora C. A. care a declarat că a observat carosabilul și poate spune că nu era polei, zăpadă bătătorită sau mâzgă, șoseaua fiind uscată. Cele demonstrate cu proba testimonială sunt constatate vizionând înregistrarea video depusă la dosar de organul constatator. Se observă că, pe alocuri, pe șosea, era doar spulberătură de zăpadă și nu zăpadă bătătorită, gheață sau polei.
În concluzie, apelantul nu este culpabil de comiterea faptei contravenționale prev. de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002,
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, tribunalul va admite apelul formulat cu consecința schimbării în tot a sentinței în sensul admiterii în parte a plângerii contravenționale și anulării parțiale a procesului verbal de sancționare contravențională . nr._/07.01.2015 emis de I.P.J. T., respectiv în privința faptei contravenționale prev. de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, înlăturând sancțiunile aplicate în acest temei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul - petent M. V. P., cu domiciliul în com. S., ., jud. T. împotriva încheierii din data de 08.04.2015 și a sentinței civile nr. 1141/17.04.2015, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., cu sediul în T., ., jud. T., având ca obiect plângere contravențională.
Schimbă în tot sentința apelată.
Admite plângerea contravențională în parte.
Anulează parțial procesul verbal de sancționare contravențională . nr._/07.01.2015 emis de I.P.J. T., respectiv în privința faptei contravenționale prev. de art. 102 alin.3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, înlăturând sancțiunile aplicate în acest temei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 decembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. N. L. D. P. B. F. V.
Red.sent.civ.jud.G.N..
Red/Tehnored.dec.civ.jud. N.L./11.01.2016
Tehnored.gref.B.F.V./11.01.2016./4 ex.
.. apelant/1 ex. intimat
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 200/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 660/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
