Plângere contravenţională. Decizia nr. 299/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 299/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 299/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.299
Ședința publică din data de 27 mai 2014
Completul compus din:
Președinte: V. A.
Judecător: M. L. Șurculescu
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul-petent N. C. C. domiciliat în București, ., nr.4, ., ., impotriva sentintei civile nr.4199/12.12.2013 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T. cu sediul în T., ., jud. T..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul nu este declarat in termen, este motivat si scutit de taxe, după care,
Instanța califică calea de atac exercitată în cauză ca fiind apelul în raport de data introducerii acțiunii și nemaifiind motive de amânare, reține dosarul în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 26.04.2013 sub nr._, petentul N. C. C. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat de I.J.P. T. la data de 17.04.2013.
Prin sentința civilă nr.4199/12.12.2013 Judecătoria T. a respins plângerea contravențională formulată de petentul N. C. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., ca nefondată.
Astfel, instanța de fond a reținut că în fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 17.04.2013, ora 16:15 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 675 lei, reținându-se în sarcina sa că, în aceeași zi, ora 16:07, a condus autoturismul marca HYUNDAI, cu numărul de înmatriculare_ pe DJ 222C, la km 5 + 500 m, cu o viteză de 95 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar PYTHON II montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare_, în zona de limitare a vitezei la 50 km/h, fapta constituind contravenția prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată (fila 5).
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută susceptibile a fi constatate din oficiu.
A arătat judecătorul fondului că potrivit art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Potrivit art. 17 din același act normativ, doar lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Conform art. 109 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră; constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
A arătat judecătorul primei instanțe că în conținutul procesului-verbal contestat s-a consemnat faptul că autoturismul marca HYUNDAI, cu numărul de înmatriculare_ a fost înregistrat de aparatul radar PYTHON II seria PYT_, montat pe autospeciala cu nr._, date suficiente să permită verificarea acestui mijloc de măsurare.
A apreciat judecătorul fondului că, contrar susținerilor petentului, descrierea faptei a fost făcută în mod corespunzător, aceasta fiind încadrată în drept prin indicarea atât a articolelor de lege cât și a actelor normative ce impun în sarcina conducătorului auto o anumită conduită.
De asemenea instituția din care face parte agentul constatator se regăsește în antetul procesului-verbal de contravenție contestat.
Nici critica de nelegalitate față de împrejurarea că procesul-verbal nu a fost încheiat la locul constatării faptei, nu a putut fi primită de instanța de fond, câtă vreme nu s-a instituit de către legiuitor în mod expres o astfel de obligație și în plus, așa cum se observă din planșele foto, contravenția a fost săvârșită în trafic, agentul constatator procedând la oprirea conducătorului auto acolo unde a avut posibilitatea.
În ceea ce privește celelalte critici de nelegalitate susținute de petent, instanța de fond a reținut că pentru a se putea invoca o cauză de nulitate care nu este prevăzută expres de lege (virtuală), se cere să se justifice o vătămare produsă prin viciul care afectează actul de procedură, instanța urmând a analiza, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, care ar fi fost obiecțiunile contravenientului, iar în ipoteza în care acestea nu există sau sunt nesemnificative, rezultă că nu se poate justifica vreo vătămare.
Această interpretare reiese din decizia pronunțată într-un recurs în interesul legii nr. XXII/19.03.2007, prin care Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au statuat, cu putere obligatorie, că nerespectarea de către agentul constatator a obligației de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare atrage nulitatea relativă a procesului-verbal.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție s-a reținut de judecătorul fondului, în prealabil, că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku vs. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic vs. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Prin urmare, a apreciat judecătorul fondului că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care nu intră în contradicție cu dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, în măsura în care instanța de judecată îi asigură contravenientului condițiile specifice de exercitare a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
În lumina acestor principii, instanța de fond a arătat că a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la apărare, însă nu există nicio dovadă la dosar care să probeze lipsa de temeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat.
Din contră a arătat judecătorul fondului că a constatat că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța de fond a constatat că potrivit art. 98 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate. Un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului. Potrivit alin. 4 al aceluiași articol, clasa a IV-a reprezintă o sancțiune de la 9 la 20 puncte-amendă. Întrucât pe anul 2013 salariul minim brut pe economie a fost de 750 lei, iar 9 x 75 = 675 lei, se constată că amenda aplicată petentului este în limitele legale, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama și de împrejurările și de modul concret de comitere.
În sensul celor de mai sus, s-a reținut de către judecătorul fondului pericolul sporit al faptei comise de petent, care a circulat cu o viteză mai mare decât limita maximă admisă, ceea ce poate genera o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice dar și consecințe deosebit de grave, cum ar fi vătămarea corporală a participanților la trafic, nefiind oportună înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petentul N. C. C. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând desființarea hotărârii.
Instanța la termenul de judecată din data de 27.05.2014 a calificat calea de atac exercitată în cauză ca fiind apelul în raport de data introducerii acțiunii și din oficiu, a invocat excepția tardivității apelului.
Examinând cauza în raport de excepția invocată, tribunalul constată următoarele:
Potrivit art. 468 Cod procedură civilă “ Termenul de apel este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel ”.
Hotărârea instanței de fond, respectiv sentința civilă nr.4199 din 12.12.2013 a fost comunicată petentului N. C. C. la data de 19.12.2013, iar apelul a fost declarat la data de 13.02.2014.
Față de aceste considerente, cum apelul a fost declarat peste termenul prevăzut de lege, tribunalul urmează a respinge apelul ca tardiv introdus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelantul-petent N. C. C. domiciliat în București, ., nr.4, ., ., sector 3, impotriva sentintei civile nr.4199/12.12.2013 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T. cu sediul în T., ., jud. T., ca tardiv.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi 27 mai 2014.
Președinte,Judecător,Grefier,
V. A. M. L. Șurculescu P. L.
Jud.fond.I.S..
Red.jud.A.V./26.06.2014.
Tehnored.gref.P.L./26.06.2014/4ex.
.>
| ← Pretenţii. Decizia nr. 380/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 315/2014. Tribunalul... → |
|---|
