Pretenţii. Decizia nr. 341/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 341/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 341/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.341
Ședința publică din data de 28 aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte: M. L. Șurculescu
Judecător: V. A.
Grefier: P. L.
S-au luat în examinare apelurile civile declarate de către apelanții-pârâți I. I. C., domiciliat în Tulcea, ., ., . și S.C. P. C. S. S.R.L., cu sediul în S., ., ., impotriva sentintei civile nr.3074/12.11.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimata-reclamanta S.C. A. S. S.R.L., cu sediul în S., . nr. 142, jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat numita P. M. in calitate de împuternicit al apelanților,lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul formulat de apelantul-pârât I. I. C. este declarat in termen, motivat si legal timbrat, apelul formulat de S.C. P. C. S. S.R.L nu este declarat în termen și timbrat, după care,
Numita P. M. depune la dosar un set de înscrisuri, în copie.
Instanța, din oficiu, invocă excepția de netimbrare a apelului formulat de S.C. P. C. S. S.R.L și văzând că nu mai sunt motive de amânare, lasă cauza în pronunțare pe excepție și în apel.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 07.07.2014 sub nr._ creditoarea . solicitat instanței să dispună obligarea in solidar a debitoarei . SRL si a debitorului I. I. C., la plata sumei de 5.977,63 lei reprezentând debit restant conform facturilor fiscale nr. 7752/30.11.2012 și nr. 8013/31.12.2012, precum și cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.3074/12.11.2014 Judecătoria Tulcea a admis in parte cererea având ca obiect pretenții; a admis cererea formulată de reclamanta . in contradictoriu cu pârâtul I. I. – C.; a obligat pârâtul I. I. – C. să plătească reclamantei . suma de 5.977,63 lei reprezentând debit restant conform facturilor nr. 7752/30.11.2012 si nr. 8013/31.12.2012.
Totodată s-a respins cererea formulată de reclamanta . in contradictoriu cu pârâta . SRL ca nefondată, iar în temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedura civila, a fost obligat pârâtul I. I. – C. să plătească reclamantei . suma de 404 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru achitată.
Analizând cererea in raport de actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Între creditoarea . debitorul I. I. C. s-au desfășurat relații comerciale concretizate in contractul prestări servicii nr. 45 din 1.10.2012, având ca obiect asigurarea de către reclamantă a dreptului de folosire a infrastructurii portuare pentru nava de pasageri „P. C.”, pentru o perioadă de 5 ani.
În baza contractului mai sus amintit, creditoarea a emis către debitor facturile fiscale nr. 7752/30.11.2012 și nr. 8012/31.12.2012, pentru suma totala de 5.977,63 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate potrivit contractului din care rezultă îndeplinirea obligațiilor contractuale de către creditoare.
S-a mai arătat de către prima instanță că întrucât, până la data formulării cererii de chemare in judecată debitorul nu a achitat contravaloarea serviciilor de care a beneficiat, creditoarea a chemat in judecată atât pe I. I. C. cât si pe . SRL pentru a fi obligați in solidar la plata sumelor din facturile emise.
Instanța de fond a reținut că . Judecătoriei Tulcea a mai fost înregistrat dosarul nr._, unde, pe calea ordonanței de plată, creditoarea a solicitat, in baza aceluiasi contract si facturi emise, obligarea doar a debitorului I. I. C. la plata sumei de 5.977,63 lei, cerere care a fost respinsă ca nefondată prin încheierea din 17.03.2014.
A arătat prima instanță că la dosarul cauzei s-a depus, in copie, o cerere a debitorului către creditoare prin care se solicită rezilierea contractului si cesionarea drepturilor si obligațiilor sale către . începând cu 01.11.2012 (fila 9 dosar), in colțul din stânga sus existând mențiunea din partea creditoarei că se aprobă.
Instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele cesiunii de creanța, debitorul netransmițând un drept de creanță creditoarei, cel mult, între părți putându-se vorbi despre un acord care a dus la transmiterea obligației debitorului prin preluarea datoriei de către un terț, respectiv . SRL. Înscrisul este datat din 01.11.2013 și are mențiunea „se aprobă” cu semnătura directorului . ștampila societății (fila 9 dosar).
A arătat prima instanță că în cauza nu se poate aprecia că a operat o preluare a datoriei între debitor si creditoare, întrucât nu s-a făcut dovada încheierii unui contract în acest sens nici între I. I. C. și . SRL si nici intre . . SRL, simpla viză pusă de creditoare pe cererea formulată de debitor nevalorând contract, neputându-se interpreta că . SRL a preluat debitul datorat către creditoare.
În acest context, a apreciat prima instanță că in cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1600 din Codul civil care prevăd faptul că „prin încheierea contractului de preluare a datoriei, noul debitor îl înlocuiește pe cel vechi, care, dacă nu s-a stipulat altfel și sub rezerva art. 1601, este liberat”, debitorul I. I. C. rămânând in continuare obligat față de creditoare in baza contractului de prestări servicii nr. 45/01.10.2012 dar nu in solidar cu . SRL.
Totodată, s-a apreciat de către prima instanță că din înscrisurile depuse la dosar rezultă faptul că reclamanta si-a îndeplinit obligația contractuală de a asigura debitorului I. I. C. dreptul de folosire a infrastructurii portuare în vederea acostării navei de pasageri ,,P. C.“, in acest sens fiind emise facturile fiscale nr. 7752/30.11.2012 si nr. 8013/31.12.2012. Pârâtul, însă, deși a beneficiat de serviciile prestate de creditoare, nu si-a îndeplinit obligația corelativă de plată a contravalorii lor.
S-a mai reținut de către prima instanță că . față de I. I. C. o creanță certă, lichidă si exigibilă in accepțiunea dispozițiilor art. 662 Cod procedura civila. Astfel, potrivit art. 662 alin. 2 Cod procedura civila, creanța certă este „aceea a cărei existență rezultă din însuși titlul executoriu”.
În ceea ce privește debitul principal, acesta este datorat de către debitoare, având în vedere raporturile contractuale dintre părți, astfel, că in cauză este îndeplinită si condiția unei creanțe exigibilă, termenul de plată fiind împlinit.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel pârâții I. I. C. și . SRL, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Astfel, a arătat apelantul-pârât I. I. C. că instanța de fond a pronunțat hotărârea apelată într-o totală eroare, acesta fiind exonerat de orice răspundere contractuală cu reclamanta prin acordul scris și neviciat al celor două părți, conform documentelor depuse la dosar, având calitatea de asociat al acestei societăți și interpretându-se greșit prevederile art.73 și art.85 din Legea nr.31/1990 republicată, acesta nefiind în nici un raport juridic cu reclamanta.
A susținut apelantul că parte contractantă, în raportul juridic cu reclamanta, este societatea cu răspundere limitată despre care reclamanta a și făcut vorbire în acțiune. Consideră că, constatarea neîndeplinirii condițiilor reglementate prin dispozițiile Codului civil cu privire la calitatea procesuală, impune respingerea cererii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A mai arătat apelantul-pârât că de la data semnării contractului cu reclamanta, nu a beneficiat de nici un serviciu, iar . nu poate și nu face dovada prestării unor servicii către acesta, ba mai mult aceasta nu deține autorizațiile legale pentru prestarea serviciilor pe care le invocă. Susține că furnizarea de energie electrică altor terți, contra cost, este condiționată de lege cu obținerea unei licențe A.N.R.E. de către agentul economic, licență pe care reclamanta nu o deține.
Mai arată că reclamanta nu are angajat personal calificat, brevetat conform legii, pentru prestarea activităților conexe activității de transport pe apă.
În temeiul art.466 C.pr.civ. apelantul-pârât a solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii apelate și respingerea acțiunii reclamantei.
La data de 17.03.2015 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului apelul promovat de pârâta . SRL, criticând hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
A arătat apelanta-pârâtă că în sensul prevederilor art.1600-1601 C.civ. . SRL a înlocuit prin reprezentantul legal C. I., persoana fizică I. C., toate obligațiile pe care acesta și le asumase în raportul juridic cu ., prin modificarea unei clauze a contractului nr.45/2012. Voința părților de a fi înlocuit contractantul I. C. cu persoana juridică . SRL este fără echivoc neviciată și fermă, celelalte clauze ale contractului rămânând nemodificate.
Consideră apelanta că a făcut dovada că . a pretins sume de bani nedatorate. A solicitat a se constata lipsa calității procesuale pasive a persoanei fizice I. C. și faptul că actul prin care părțile convin asupra clauzei de înlocuire a unui contractant cu altul, reprezintă voința neviciată a părților contractante, iar sumele pretinse de către reclamantă nu sunt datorate.
În termen legal, intimata . a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate se constată că apelul declarat este nefondat urmând a se respinge.
Apelantul a criticat solutia instantei de fond aratand ca acesta nu are calitate procesuala pasiva, in considerarea faptului ca prin acordul celor doua parti contractante datoria a fost preluata de S.C.P. C. S. S.R.L.
Instanta de control judiciar constata ca aceste aparari sunt nefondate. Desi apelantul I. I. C. este asociat la S.C.P. C. S. S.R.L., pentru a putea fi antrenata raspunderea contractuala a acesteia din urma, trebuiau respectate dispozitiile art.1599 C.civ., text de lege redat integral in cuprinsul hotararii instantei de fond. Cum intimata S.C.P. C. S. S.R.L. nu a incheiat vreun contract prin care sa preia aceasta datorie, intelegerea intervenita intre apelantul I. I. C. si S.C.A. S. nu ii este opozabila, fapt pentru care S.C.A. S. nu poate justifica niciun temei in baza caruia S.C.P. C. S. S.R.L. sa poata fi obligata la plata pretinsei datoriei.
Apelantul a mai aratat ca raspunderea asociatilor are un caracter subsidiar, aparare care nu poate fi retinuta, atat timp cat contractul care justifica pretentiile reclamantei-intimate a fost incheiat de numitul I. I. C. in nume propriu, si nu in calitate de reprezentant al S.C.P. C. S. S.R.L.In sustinerea acestei ipoteze este si faptul ca acesta a inteles ulterior sa cedeze drepturile si obligatiile ce deriva din contractul de prestari servicii incheiat la data de 01.10.2012 catre S.C.P. C. S. S.R.L.(f.9 dosar de fond).
Pe cale de consecinta, apelantul I. I. C., fiind cel obligat in raportul juridic obligational ce a luat nastere prin semnarea in nume personal a contractului de prestari servicii, acesta are calitate procesuala pasiva.
Apelantul a mai arata ca nu a beneficiat de niciun serviciu din partea intimatei, sens in care hotararea instantei de fond este netemeinica.F. de aceste aparari, instanta constata ca sustinerile sale sunt combatute de probele administrate in cursul judecatii, respectiv comenzile confirmate de prestator si facturile emise de intimata si semnate de beneficiar.
Se mai arata in motivele de apel ca S.C.A. S. nu detine autorizatii legale pentru prestarea serviciilor pe care le invoca, aspecte care nu pot face obiect de analiza in prezenta cauza, eventualele sanctiuni aplicabile pentru desfasurarea unor activitati in afara cadrului legal nefiind de natura a inlatura raspunderea contractuala a partii obligate.
Astfel, instanta constata ca judecatorul fondului a facut o corecta apreciere a probelor administrate in cursul judecatii, situatia de fapt sustinuta de reclamantul intimat fiind dovedita pe deplin cu probele administrate, astfel incat cererea de apel formulata de apelantul parat I. I. C. urmeaza a fi respinsa ca nefondata.
Referitor la cel de-al doilea apel respins ca netimbrat, la termenul de judecată din data de 28 aprilie 2015, din oficiu, instanța a invocat excepția de netimbrare a cererii de apel formulată de către apelanta . SRL.
Relativ la apelul formulat de . SRL, examinând excepția invocată, tribunalul constată următoarele:
Cererea de apel a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la data de 23 martie 2015, iar prin rezoluția administrativă s-a stabilit în sarcina apelantei obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 201,94 lei corespunzătoare cererii formulate.
La data de 23 martie 2015, apelantei . SRL i-a fost comunicată prin adresă, obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 201,94 lei, sub sancțiunea anulării cererii de apel.
De asemenea, pentru termenul de judecată din data de 28 aprilie 2015 apelanta a fost citată cu mențiunea timbrării apelului promovat.
La termenul stabilit, apelanta S.C. P. C. S. S.R.L. nu s-a prezentat în fața instanței, prin reprezentant și nu a făcut dovada plății taxei judiciare de timbru.
Potrivit dispozițiilor art. 470 alin 2 din NCPC, la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar potrivit alin 3, cerința de la alin 2, lipsa dovezii achitării taxei de timbru, poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.
În condițiile în care apelantei S.C. P. C. S. S.R.L. i s-a pus în vedere prin citația emisă pentru termenul de judecată din 28 aprilie 2015, să satisfacă cerința timbrajului, iar aceasta nu a dat curs cerinței consacrate de lege, tribunalul urmează a anula apelul formulat de aceasta, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de către I. I. C., domiciliat în Tulcea, ., ., ., impotriva sentintei civile nr.3074/12.11.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimata-reclamanta S.C. A. S. S.R.L., cu sediul în S., . nr. 142, jud. Tulcea, ca nefondat.
Anulează apelul formulat de S.C. P. C. S. S.R.L., cu sediul în S., ., ., ., impotriva sentintei civile nr.3074/12.11.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimata-reclamanta S.C. A. S. S.R.L., cu sediul în S., . nr. 142, jud. Tulcea, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronuntata in sedinta publica din 28.04.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. L. Șurculescu V. A. P. L.
Jud.fond.V.C.
Red.jud.Ș.M.L./08.05.2015.
Tehnored.gref.P.L./11.05.2015./5ex.
.>
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 1090/2015.... | Pretenţii. Decizia nr. 380/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
