Plângere contravenţională. Decizia nr. 519/2016. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 519/2016 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 25-05-2016 în dosarul nr. 519/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBTUL:2016:002._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 519
Ședința publică de la data de 25 Mai 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător R. A. V.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelanta-intimată C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE DIN R.-S.A., prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică–CESTRIN, cu sediul în mun. București, sector 6, .. 401A, împotriva sentinței civile nr.3899 din 21 decembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect ”plângere contravențională„ în contradictoriu cu intimatul-petent I. N., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează părțile, obiectul cauzei, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea, se învederează că, apelul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru; intimatul nu a depus la dosar întâmpinare; s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.394 alin. 1 Cod proc.civ., dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
La data de 05.08.2015 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea, sub nr._, plângerea contravențională formulată de petentul I. N. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 13.07.2015 întocmit de C. Națională de A. și D. Naționale din R. – S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii contravenționale, petentul a arătat că a înstrăinat autoturismul cu numărul de înmatriculare_ în anul 2012. A mai susținut petentul că obligația de a transcrie transmiterea dreptului de proprietate revine noului proprietar. A invocat petentul lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Intimata C. Națională de A. și D. Naționale din R. – S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN a formulat în termen procedural întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca nefondată. A arătat intimata că la data de 19.02.2015, pe DN 1 km 149+500 m, pe raza localității Timișul de Sus, județul B., vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentului, a fost surprins că a circulat fără a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de 13.07.2015, a fost întocmit procesul-verbal . nr._. A susținut intimata că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 din O.G. nr. 15/2002, semnat olograf, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei – S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. A invocat intimata că responsabilitatea achitării rovinietei revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare. Orice schimbare a proprietarului/utilizatorului autoturismului în cauză devine opozabilă terților după transcrierea dreptului de proprietate în evidențele serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor competent.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr.3899 din 21 decembrie 2015 a
a admis plângerea contravențională privind pe petentul I. N., în contradictoriu cu intimata C. Națională de A. și D. Naționale din R.-S.A., prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică–CESTRIN, a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 13.07.2015 încheiat de intimată și a obligat-o la plata sumei de 20 lei către petent cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal . nr._ din data de 13.07.2015, petentul a fost sancționată contravențional, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, întrucât la data de 19.02.2015, pe DN 1 km 149+500 m, pe raza localității Timișul de Sus, județul B., vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentului, a fost surprins că a circulat fără a deține rovinieta valabilă.
Procesul-verbal sus menționat poartă semnătura olografă a agentului constatator.
Conform art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
Din probele administrate în cauză rezultă că autovehiculul susmenționat a fost înstrăinat de petent în anul 2012, iar această vânzare este certificată și de faptul că petentul a solicitat Primăriei Tulcea – Serviciul Impozite și Taxe scoaterea din evidența fiscală acestuia (fila 16).
Ca atare, petentul nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa în data de 19.02.2015, de vreme ce acesta înstrăinase vehiculul încă din anul 2012, iar mențiunile privind transmiterea proprietății au fost înregistrate pentru opozabilitate la organul fiscal.
Potrivit art. 11 alin. 10 din O.U.G. nr. 195/2002 obligația de a solicita autorității competente înscrierea în certificatul de înmatriculare a oricărei modificări a datelor de identificare a vehiculului sau, după caz, ale proprietarului, revine proprietarului vehiculului, obligația urmând a fi îndeplinită în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit modificarea.
Astfel, obligația de a solicita transcrierea transmiterii dreptului de proprietate aparținea noului proprietar, așa cum rezultă, de altfel, și din dispozițiile art. 11 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002.
Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului, așa cum se reglementează prin dispozițiile art. 7 din O.G. nr. 15/2002.
În concluzie, pentru a avea calitatea de utilizator o persoană trebuie să îndeplinească două condiții cumulative: să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare și să fie proprietarul autovehiculului sau să dețină un drept legal de folosință asupra acestuia.
În consecință și din perspectiva art. 1 din O.G. nr. 2/2001, prima instanță a constatat că petentul nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa prin procesul-verbal atacat, titularul obligației de a deține rovinieta valabilă fiind, începând cu data de 27.12.2012, noul proprietar.
În continuare, prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 9 alin. 1, 2 lit. c) pct. ii), 4, 5 și 8 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare și a arătat că, actul normativ indicat, consacră prin art. 9 alin. 8 un termen special de prescripție aplicabil în materia analizată, întrucât pentru a putea proceda la comunicarea procesului-verbal în termenul mai susmenționat, personalul Companiei Naționale de A. și D. Naționale din R. – S A. care efectuează controlul pe rețeaua de drumuri naționale din R. prin intermediul sistemelor de camere video, trebuie în mod evident să aplice anterior sancțiunea prin încheierea acestuia, astfel derogându-se de la termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001.
Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a articolului mai sus menționat cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională prin întocmirea procesului-verbal de contravenție. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională, corolar al răspunderii, nu mai poate fi aplicată.
În cauză, fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată la data de 19.02.2015 în timp ce procesul-verbal contestat a fost întocmit la data de 13.07.2015, cu depășirea termenului prevăzut de art. 9 alin. 8 din O.G. nr. 15/2002. Prin urmare, la data întocmirii actului prin care s-a aplicat sancțiunea de către personalul abilitat, răspunderea contravențională a petentului era oricum prescrisă.
Având în vedere că fapta a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice, prin intermediul sistemelor de camere video, termenul de două luni începe să curgă de la constatarea efectivă a acesteia, respectiv captarea imaginii în vederea recunoașterii numărului de înmatriculare, și nu de la data interogării terminalului de către personalul C.N.A.D.N.R. – S.A..
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat apel intimata C. Națională de A. și D. Naționale din R. – S.A., prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, criticând-o din perspectiva dispozițiilor art. 480 alin.6 din N.C.P.C.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta-intimată arată că, din analiza dispozițiilor art. 7 și 8, coroborate cu cele cuprinse în art. 1 alin.l, pct. B din O.G. nr. 15/2002 reiese, cu claritate, că responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitatea autoturismului ca deținător sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției. Dacă în urma contractului de vânzare-cumpărare noul proprietar nu face demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate, acesta nu poate fi imputat CESTRIN.
Atâta timp cât petentul figurează ca și proprietar al autovehiculul în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculări și nicio altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. 1 lit. b) din O.G. 15/2002, și acestuia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
Astfel cum s-a reținut în mod constant în jurisprudența Curții Constitutionale, Decizia nr. 217/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstitutionalitate a prevederilor art.1 alin. (1) lit.b), art. 8, alin.(1), art.9 alin. (2) si (3) din O.G. nr. 15/2002 si nr. 623/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1 alin. (1) lit.b) din O.G nr. 15/2002), certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, iar persoana înscrisă în certificat îsi asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit pe rețeaua de drumuri naționale, unde deținerea unei roviniete este obligatorie, asa încât vina de a nu deține rovinietă îi aparține.
Astfel, singura persoana vinovată de a fi circulat fară a deține rovinietă valabilă este persoana fizică sau juridică, care are în proprietate sau poate folosi în baza unui drept legal vehiculul, mentionată în certificatul de înmatriculare și care figurează în baza de date a Ministerului Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor, neavând nicio relevantă faptul că până la momentul constatării contravenției au intervenit contracte de înstrăinare a vehiculului sau de cedare a folosinței acestuia, chiar având data certă, dar care nu au fost înregistrate pentru opozabilitate la autoritățile competente, în conformitate cu art.11 din O.U.G. nr. 195/2002. raportat la dispozițiile Ordinului nr. 1501/2006 al Ministrului Administrației și Internelor.
Apreciază apelanta-intimată că, probele au fost greșit interpretate, în raport cu art. 480 alin. (6) N.C.P.C. și art. 9 alin 8 din OG 15/2002 și astfel, instanța de fond a hotărât că răspunderea contravențională a petentului este prescrisă.
Din interpretarea sistematică a textelor legale este necesar a fi realizată dintre momentul săvârșirii faptei, momentul constatării faptei, respectiv momentul aplicării sancțiunii contravenționale, prin aplicare concretă la cauza de față.
Astfel, momentul săvârșirii contravenției este 19.02.2015 acest aspect rezultând, fără echivoc, din procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției seria R_.
Raportat la cauza de față, data constatării contravenției este data la care agentul constatator urmărind imaginile video surprinse cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR, pe baza datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Externe - Direcția Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor a surprins vehiculul petentului, cu numărul de înmatriculare_, circulând pe DNl Kml49+500m, localitatea Timișul de Sus, jud. BV, fără a deține roviniela valabilă.
Astfel, momentul constatării contravenției este 13.07.2015, iar nu 19.02.2015, astfel cum în mod eronat instanța de fond a interpretat textul legal.
De la aceasta dată, respectiv 13.07.2015, intimata apelantă avea obligația legală ca, în termen de cel mult doua luni, să comunice procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen prevăzut de art. 9 alin 8 din OG 15/2002.
Așadar, în speță, fapta a fost săvârșită la data 19.02.2015, iar amenda a fost aplicată la data de 13.07.2015 când a fost întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenției seria R_, adică în termenul legal de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, așa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG 2/2001.
Procesul Verbal de Constatare a Contravenției R_ a fost comunicat contravenientului respectând dispozițiile art 14 alin. (l) din OG 2/201, respectiv art. 9 alin 8 din OG 15/2002.
În concluzie, apelanta-intimată solicită admiterea apelului și anularea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii și menținerii procesului-verbal de constare a contravenției ca temeinic și legal.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 Cod proc.civ. O.G. nr.2/2001, O.G. nr.15/2002.
Intimatul I. N. nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate prin prisma motivelor invocate, Tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică potrivit următoarelor considerente.
Prin procesul verbal de contravenție . Nr._ întocmit la data de 13 iulie 2015, s-a procedat la sancționarea contravențională a intimatului I. N., reținându-se că, la data de 19 februarie 2015, ora 00:05, vehiculul categoria A cu numărul de înmatriculare_ ce-i aparține a fost surprins circulând pe DN1 km 149+500metri fără a deține rovinietă valabilă, faptă ce constituie contravenție prevăzut de art.8 alin.1 din O.G.15/2002.
Este veridic faptul că potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. nr.2/ 2001 ,,Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei” însă în cauză sunt aplicabile dispozițiilor art. 9 alin. 8 din O.G. nr.15/2002, prevederi speciale, care se aplică cu prioritate și potrivit cu care “Pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal se comunică contravenientului în termen de cel mult două luni de la data constatării contravenției, interval pentru care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru lipsa rovinietei valabile pentru același vehicul”.
Potrivit art. 9 alin. 1 din O.G. nr.15/2002, constatarea contravențiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Ca atare, momentulconstatării contravenției coincide cu cel al comiterii faptei, fiind reprezentat de momentul când mijlocul tehnic omologat amplasat pe rețeaua de drumuri din R. a înregistrat săvârșirea contravenției.
Din interpretarea coroborată a aliniatelor 1 și 8 ale art. 9 din O.G. nr.15/2002, se desprinde concluzia că procesul verbal trebuie întocmit și comunicatîn termen de două lunide la data înregistrării video a săvârșirii contravenției de către mijloacele tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri din R..
Acest termen instituie interdicția de a se încheia alte procese verbale de contravenție în acest interval, înlăturând aplicarea mai multor sancțiuni pentru aceeași faptă contravențională continuă, dar are și funcția de a limita momentul până la care se poate dispune sancționarea contravențională, fiind un veritabil termen de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale.
Cum în cauză procesul verbal a fost întocmit cu nesocotirea termenului legal de 2 luni, în mod corect prima instanță a dispus anularea procesului verbal de sancționare.
Relativ la critica intimatei apelante privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, Tribunalul reține că, în mod corect prima instanță a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în favoarea petentului, având în vedere culpa sa procesuală.
Față de toate aceste considerente, văzând și prevederile art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul urmează să respingă apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de către apelanta-intimată C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE DIN R.-S.A., prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică–CESTRIN, cu sediul în mun. București, sector 6, .. 401A, împotriva sentinței civile nr.3899 din 21 decembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect ”plângere contravențională„ în contradictoriu cu intimatul-petent I. N., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 25 Mai 2016.
Președinte, S. R. | Judecător, R. A. V. | |
Grefier, D. B. |
Red.sent.civ.jud.I.S.
Red.dec.civ.jud.R.S./03.06.2016
Tehnored.gref.D.B./03.06.2016/4ex.
. ex.apelant, 1 ex.intimat
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 469/2016. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 516/2016. Tribunalul... → |
|---|
