Uzucapiune. Decizia nr. 469/2016. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 469/2016 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 06-05-2016 în dosarul nr. 469/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBTUL:2016:002._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 469
Ședința publică din data de 06 mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. L. Șurculescu
Judecător: V. A.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelanta-intervenientă C. E. domiciliată în ., jud. Tulcea și domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat Vizauer L. situat în Tulcea, ., ., impotriva Încheierii din 06.04.2016 pronuntata de Judecatoria Babadag in dosarul nr._ 15, avand ca obiect uzucapiune, in contradictoriu cu intimata-reclamanta O. F. domiciliată în ., jud. Tulcea și intimata-pârâtă U. A. T. S. cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat av. Vizauer L. in calitate de aparator al apelantei-intervenientă, av. M. M. în calitate de apărător al intimatei-reclamanta, in baza imputernicirilor avocatiale existente la dosar și intimata-reclamantă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si legal timbrat, după care,
Apărătorul apelantei înmânează instanței și apărătorului intimatei-reclamantă adresa înregistrată la Primăria comunei S. sub nr.1902/08.03.2016.
Față de sustinerea aparatorilor părților ca nu mai au alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in apel.
Apărătorul apelantei, având cuvântul în apel, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea încheierii prin care s-a respins cererea de intervenție și admiterea în principiu a cererii de intervenție. Menționează că cererea de intervenție este admisibilă pentru că s-a făcut dovada unui drept propriu strâns legată de dreptul dedus judecății. Consideră că cererea apelantei nu putea fi respinsă pentru că pentru suprafața de teren ce există în litigiu a formulat acțiune în uzucapiune ce a fost respinsă. Mai mult, arată că dreptul de proprietate al numitei C. E. a luat naștere prin dispozițiile Legii nr.18/1991 și într-o atare situație, când C. E. dorește să uzucapeze o suprafață de teren, cererea acesteia de intervenție era admisibilă în principiu. Menționează că numita C. E. figurează în registrul agricol cu această suprafață de teren, iar instanța de fond trebuia să admită în principiu cererea de intervenție. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei-reclamantă, având cuvântul în apel, solicită respingerea apelului ca nefondat, în mod corect instanța de fond respingând cererea de intervenție ca inadmisibilă. Arată că intervenienta a promovat o acțiune pronunțându-se sentința civilă nr.371/2015 în dosarul nr._, rămasă definitivă. Susține că suprafața de teren pe care o solicită intervenienta nu se găsește în folosința reclamantei conform Planului de amplasament. Consideră că ar exista o lipsă de interes cu privire la această suprafață de teren solicitată, reclamanta folosind terenul de la străbunici și bunici. Solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată și depune chitanța la dosar.
TRIBUNALUL:
Prin cererea de chemare în judecată adresată Judecătoriei Babadag la data de 11.09.2015 și înregistrată sub nr._ 15, reclamanta O. F. în contradictoriu cu pârâta U. A. T. S., județul Tulcea, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea dobândirii de către aceasta, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, a dreptului de proprietate și înscrierea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului teren intravilan în suprafață de aproximativ 1500 mp, situat în intravilanul localității S., nr.981, județul Tulcea, în .> Prin Încheierea din 06.04.2016 Judecătoria Babadag a respins în principiu cererea de intervenție principală formulată de numita C. E., ca inadmisibilă.
S-a arătat de către prima instanță că la data de 15.02.2016, numita C. E. a formulat cerere de intervenție principală, învederând că în anul 1982 a cumpărat o locuință situată în ., județul Tulcea, terenul aferent fiind proprietate de stat.
Deliberând asupra cererii de intervenție principală, instanța de fond a reținut următoarele:
S-a constatat că intervenienta a promovat cerere, având același temei de drept, atât pe cale principală, proces soluționat printr-o hotărâre definitivă, introducând după respingerea cererii pe cale principală prezenta cerere de intervenție prin care formulează apărări întemeiate pe același temei de drept.
Prin sentința civilă nr.371/29.09.2015 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.220/16 martie 2016 a Tribunalului Tulcea, prin respingerea apelului reclamantei ca neîntemeiat, a fost respinsă acțiunea, având ca obiect dobândirea proprietății prin uzucapiune sau prescripție achizitivă, formulată de reclamanta C. E. în contradictoriu cu . și Consiliul Local S. ca neîntemeiată, reținându-se că din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamanta a posedat neîntrerupt terenul în cauză timp de 30 de ani si nu se poate reține că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui teren prin uzucapiune în condițiile art.1847 și 1890 Cod civil.
S-a reținut că reclamanta are posibilitatea de a se adresa cu cerere comisiei locale pentru aplicarea legilor fondului funciar în vederea emiterii actelor prevăzute de lege privind repunerea în proprietate, instanța respingând astfel acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
S-a mai arătat de către prima instanță că împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel reclamanta C. E., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei. Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul a constatat că apelul este neîntemeiat potrivit celor ce succed:
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 238/28.04.1982 la notariatul Local de Stat Babadag, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra unei locuințe în perimetrul construibil al localității S., terenul aferent în suprafață de 250 mp fiind trecut în proprietatea statului în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea nr. 58/1974, cumpărătoarei urmând a i se atribui teren în folosință în conformitate cu prevederile Legii nr. 4/1973.
Conform registrului agricol, în anul 1985, reclamanta împreună cu familia sa era înregistrată cu suprafața de 1935 m.p., teren pentru care figurează la plata impozitului și în prezent conform certificatului de atestare fiscală nr. 3632/04.05.2015.
În planul de amplasament si delimitare a imobilului întocmit la data de 22.04.2015 de PFA T. O. rezultă o suprafața de doar 1912 m.p., și ca imobilul în cauză este în mare parte neîmprejmuit.
În raport de situația de fapt descrisă, s-a apreciat că în cauză sunt aduse în discuție două modalități de dobândire a proprietății, astfel:
Potrivit art.36 alin. 3 din Legea fondului funciar nr.18 din 19 februarie 1991, ,,Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.
A mai arătat prima instanță că din modul de redactare a textului legal se desprinde concluzia că proprietatea este dobândită ,,ope legis”, fapt înțeles din sintagma ,,trec în proprietate”.
Este adevărat că alin.6 al aceluiași articol prevede că ,,Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin.(2) - (5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor, însă emiterea ordinului de atribuire are numai caracter declarativ și probator, dreptul fiind constituit potrivit legii.
Separat de aceasta, conform art.1890 din Codul civil 1864, ,,Toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie”.
Astfel, pentru dobândirea proprietății prin uzucapiune art. 1847 din Codul civil din 1864 dispunea că pentru a se prescrie ,, … se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar...”
Cum uzucapiunea se opune adevăratului proprietar, faptul că reclamanta se află în situația de a fi dobândit prin lege suprafața atribuită în folosință pe durata existenței construcției cumpărate ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr.58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, s-a apreciat a constitui o împrejurarea ce caracterizează demersul judiciar pendinte ca fiind neîntemeiat.
S-a reținut că este adevărat că reclamanta a solicitat constatarea intervenirii prescripției achizitive în legătură cu o suprafață totală de 1955 mp, iar potrivit art. 30 alin. 3 din Legea nr.58 din 29 octombrie 1974 privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, în calitatea sa de dobânditor al construcției ar fi putut primi pe durata existenței construcției, cu plata unei taxe anuale, din partea statului în folosință terenul necesar în limitele prevăzute de art. 8 și 17 din lege.
Deși nu a prezentat vreo dovadă din care să rezulte suprafața atribuită, prin chiar cererea de apel arată că aceasta este net inferioară ca întindere decât cea pretinsă prin acțiunea formulată, respectiv de circa 250 mp.
Astfel, deși pentru suprafața excedentară celei atribuite în folosință reclamanta poate teoretic să opună intervenirea prescripției achizitive, cum această suprafață nu este identificată, o astfel de constatare va fi posibilă după obținerea unui rezultat definitiv în urma procedurii administrative întemeiate pe dispozițiile art. 36 din Legea nr.18/1991.
Date fiind aceste argumente, apelul s-a apreciat neîntemeiat și a fost respins ca atare.
Instanța de fond a reținut că intevenienta nu poate itera pe cale incidentală prezenta cerere ce i-a fost soluționată pe cale principală, cu recomandarea demersului pe care se poate realiza dreptul a cărui apărare se solicită, context în care s-a respins în principiu cererea de intervenție principală formulată de numita C. E. textul prevăzut de art.61 alin.2 cod procedură civilă referindu-se la un drept ce a fost de altfel soluționat pe cale principală.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel intervenienta C. E., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
A arătat apelanta că pentru a fi admisibilă în principiu cererea de intervenție, este suficient ca între cele două drepturi subiective să existe o strânsă legătură. Prin cererea de intervenție intervenientul principal urmărește valorificarea unui drept propriu, fiind suficient, pentru admisibilitatea în principiu, să afirme existența dreptului sau a unei situații juridice a cărei ocrotire o solicită, nefiind necesar ca acest drept să și existe în realitate, intervenția fiind nu numai un act reparator ci și un act conservator, un mijloc de apărare preventiv.
Consideră că însăși existența dreptului litigios este una din condițiile de admitere a cererii de intervenție, situația litigioasă fiind confirmată inclusiv de martorul propus de reclamantă, L. C., în depoziția de la fila 76 fiind făcută mențiunea că terenul reclamantei se învecinează la nord cu C. E. și că între cele două părți sunt litigii cu privire la grădină.
A arătat apelanta că interesul este justificat, pentru dobândirea dreptului de proprietate prin intermediul uzucapiunii de 30 de ani formulând o cerere ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Babadag și dat fiind că a fost respinsă atât acțiunea, cât și apelul ce l-a declarat, a depus o cerere în vederea emiterii titlului de proprietate potrivit Legii nr.18/1991, înregistrată sub nr.1902/08.03.2016 la U.A.T. S..
A susținut apelanta că este înregistrată cu această suprafață de teren încă din anul 1984 în toate evidențele cadastrale, agricole și fiscale, în timp ce reclamanta figurează cu o suprafață de 1500 m.p. În Registrul cadastral al posesorilor sau în Registrul agricol, autorii reclamantei și reclamanta figurează cu o suprafață de 13 ari în parcelele 1387, 1388-1389. Susține că reclamă un drept de proprietate și este cea care a exercitat o posesie de lungă durată, fiind îndreptățită să participe la judecarea cauzei și să formuleze apărările necesare, având în vedere că pretinde în parte, pentru sine, un drept strâns legat de dreptul dedus judecății.
A solicitat apelanta admiterea apelului și rejudecând cauza să se admită cererea de intervenție așa cum a fost formulată.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelul fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 61 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, „oricine are interes poate interveni . se judeca intre partile originare.
Interventia este principala, cand intervenientul pretinde pentru sine, in tot sau in parte, dreptul dedus judecătii sau un drept strans legat de acesta.”
Prin urmare, pentru a fi admisibilă, cererea de intervenție principală, trebuie să existe o identitate de drepturi pretinse sau între cele două drepturi să existe o strânsă legătură.
Analizând atât cererea de chemare în judecată cât și cererea de intervenție voluntară, se constată că ambele părți reclamă un drept de proprietate asupra unei porțiuni din terenul intravilan în suprafață de 1500 m.p. situat în intravilanul localității S. nr. 981, județul Tulcea, . efectul uzucapiunii de lungă durată, iar intervenienta fie pe același temei, fie în baza Legii nr. 18/1991, aspect care urmează a fi lămurit după emiterea titlului în baza Legii nr. 18/1991.
D. urmare, intervenienta pretinde același drept de proprietate în privința unei porțiuni din teren, aspect care justifică interesul său în a interveni în cauza dedusă judecății în scopul combaterii apărărilor invocate de reclamantă.
Instanța de fond a reținut în mod greșit considerentele deciziei civile nr. 220 din 16 martie 2016 a Tribunalului Tulcea, prin care a fost respins apelul intervenientei ce a vizat sentința civilă nr. 371 din 29.09.2015.
Astfel, se reține că Tribunalul Tulcea nu a analizat în ce măsură dreptul de proprietate pretins de intervenientă în acea cauză se grevează pe concluzia dobândirii dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de lungă durată, ci a constatat doar existența unui impediment, respectiv imposibilitatea stabilirii limitelor de proprietate ce ar fi fost dobândit prin posesie atât timp cât nu s-a stabilit întinderea proprietății dobândite în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991.
Revenind la condiția de admisibilitate a cererii de intervenție, dar și la interesul justificat de intervenientă, se reține că acesta este singurul demers judiciar pe care îl poate face intervenienta, în scopul paralizării acțiunii întreprinse de reclamantă, în caz contrar, riscând pronunțarea unei hotărâri prin care s-ar constata dobândit dreptul de proprietate ca efect al posesiei de bună credință, pe o durată de 30 ani și îngrădirii oricărui drept al intervenientei în a-i fi analizate eventualele pretenții, uzucapiunea fiind cel mai energic mod de dobândire al dreptului de proprietate.
Un alt aspect este cel legat de modul în care instanța de fond a analizat admisibilitatea cererii de intervenție, grevându-se pe aspecte ce țin de fondul cauzei, aspecte compatibile cu judecata fondului și nu cu admisibilitatea intervenției voluntare.
Pentru aceste considerente urmează a se admite apelul civil declarat de către apelanta-intervenientă C. E., impotriva Încheierii din 06.04.2016 pronuntata de Judecatoria Babadag in dosarul nr._ 15, avand ca obiect uzucapiune, in contradictoriu cu intimata-reclamanta O. F. și intimata-pârâtă U. A. T. S. și a se schimba Încheierea din data de 06.04.2016 a Judecatoriei Babadag in sensul admiterii in principiu a cererii de interventie principala formulata de C. E..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de către apelanta-intervenientă C. E. domiciliată în ., jud. Tulcea și domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat Vizauer L. situat în Tulcea, ., ., ., impotriva Încheierii din 06.04.2016 pronuntata de Judecatoria Babadag in dosarul nr._ 15, avand ca obiect uzucapiune, in contradictoriu cu intimata-reclamanta O. F. domiciliată în ., jud. Tulcea și intimata-pârâtă U. A. T. S. cu sediul în ..
Schimba Încheierea din data de 06.04.2016 a Judecatoriei Babadag in sensul ca admite in principiu cererea de interventie principala formulata de C. E..
Definitivă.
Pronuntata in sedinta publica din 06.05.2016.
Președinte, Judecător, Grefier, M. L. Șurculescu V. A. P. L.
Jud.fond.A.A.
Red.jud.Ș.M.L./27.05.2016.
Tehnored.gref.P.L./30.05.2016.
.>
| ← Pretenţii. Decizia nr. 199/2012. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 519/2016. Tribunalul... → |
|---|
