Plângere contravenţională. Decizia nr. 803/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 803/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 803/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 803/2014
Ședința publică de la 10 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Judecător: L. D. P.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta - petentă ., cu sediul în ., ., Biroul nr. 1, jud. I. și cu sediul ales la CA C. din București, Calea Rahovei nr. 266 – 268, Electromagnetica Business Park, corp 60, ., sector 5, București, împotriva sentinței civile nr. 2197 din data de 20.08.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât I. DE S. P. C. ÎN T. R.- ISCTR, cu sediul în București, .. 38, sector 1 și cu sediul procesual ales în C., ., nr. 2, ., jud. C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, apelul este declarat în termen, timbrat, motivat, intimata a depus întâmpinare ce s-a comunicat apelantei, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Văzând că nu mai sunt motive de amânare a cauzei, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 21.03.2014, sub nr._, petentul . a solicitat instanței, în contradictoriu cu I. DE S. P. C. ÎN T. R.- ISCTR anularea procesului verbal . nr._ din 05.03.2014.
În motivarea în fapt, petentul a arătat că nu se face vinovat de fapta înscrisa in procesului verbal de constatare a contravenției, intrucat in fisa de activitati pentru ziua de 21.02.2014, se poate observa faptul ca șoferul a beneficiat de doua pauze regulamentare, una fiind de 22 de minute, iar a doua de 35 de minute.
Din fisa de activitate a șoferului B. G., unde este reprezentarea grafica a programului acestuia din ziua respectiva, se poate vedea clar ca șoferul a făcut doua pauze: intre orele 09:04 si 09:26 - pauza de 22 de minute si intre orele 10:33 si 11:08 pauza de 35 de minute.
Un motiv de nelegalitate al procesului verbal este faptul ca, sancțiunea contravenționala a fost aplicata in lipsă, fara sa i se dea posibilitatea sa formuleze obiectiuni.
Din punct de vedere al formei, procesul verbal de constatare a contraventiei este lovit de nulitate potrivit dispozițiilor art 16 coroborate cu dispozițiile art 17 din OG 2/2001.
Art 16 alin 1 prevede ca procesul verbal de contravenție trebuie sa cuprindă sub sancțiunea nulitatii “data si locul unde este încheiat, descrierea faptei” - nu se consemneaza de către agentul constatator, daca este vorba de tahograf analogic sau digital Astfel fapta nu a fost descrisa in integralitatea ei de către agentul constatator.
Considera ca aceste omisiuni reprezinta practic o lipsa in sensul art 16 alin f, iar sancțiunea ce se impune este nulitatea.
Conform Jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, a cărei jurisprudenta a devenit obligatorie pentru instantele interne odata cu ratificarea Convenției Europene si care se aplica cu prioritate fata de dispozitiile dreptului intern, potrivit art 20 alin 2 din Constitutia României, in cauzele
A. contra României si Telfner contra Austriei, aceasta instanta a apreciat faptul ca material contraventionala aparține domeniului penal, acuzatul-contravenient beneficiind de prezumția de nevinovatie, sarcina probei contrare incumbând acuzatorului, respective organului constatator.
In legătură cu modul de aplicare al sanctiunii contraventionala, art 7 alin 2 din OG nr 2/2001, prevede ca in cazul in care fapta este de o gravitate redusa, se aplica sanctiunea avertismentului, sancțiune ce poate fi aplicata, conform art 7 alin 3 din același act normative si in cazul in care actul
normative de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune.
In urma analizei gradului de pericol social concret al faptei pusa in sarcina petentului, arată ca amenda aplicata este prea aspra, nefiind proporționala cu gradul de pericol social al faptei savarsite.
Astfel, potrivit art. alin. 3 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinându-se seama de împrejurările în care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savârsîre a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Astfel, fapta petentei nu a produs, urmări grave si a adus o atingere minima ordinii si valorilor sociale ocrotite prin sancționarea contravenției, iar scopul preventiv al sancțiunii contravenționale poate fi atins si fara aplicarea unei amenzi contravenționale
Arată că a avut o conduita corecta pana in prezent, astfel ca i se poate aplica o sancțiune mai usoara,în speța avertismentul.
In drept, invoca prevederile OUG nr 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, HG nr 37/2007.
În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost achitată taxa de timbru în valoare de 20 lei.
Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii reclamantului ca nefondată și menținerea procesului - verbal ca temeinic și legal.
În drept își întemeiază prezenta întâmpinare pe art. 205 - 208 Cod procedură civilă.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr.2197 din data de 20.08.2014 a respins plângerea formulată de ., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. P. C. ÎN T. R.- ISCTR, ca nefondată.
A menținut procesul verbal . nr._ din 05.03.2014.
P. a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin procesului-verbal . nr._ din 05.03.2014, a fost sancționat petentul . întrucât a fost depistat autovehiculul cu nr. de Înmatriculare_ detinut spre utilizare de petenta si condus de conducătorul auto dl. B. G., in timp ce efectua un transport rutier. In urma verificării s-a constat ca, conducătorul auto mai sus mentionat a depășit perioada maxima de conducere neîntrerupta cu 3 ore si 59 de minute in perioada 21.02.2014, ora 06,01 - 21.02.2014, ora 15,34, acesta conducând un timp de 9 ore si 34 de minute neintrerupte, in loc de 4 ore si 30 de minute, cat prevede legea faptă prevăzută de art.8 alin. 1 pct.4 din OG nr. 37/2007.
În soluționarea plângerii contravenționale trebuie observate prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea contravențională și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat și administrează orice alte probe prevăzute de lege.
Având în vedere că prin decizia pronunțată în cauza A. c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a înlăturat prezumția deplină, absolută, irefragrabilă de legalitate a unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției și pentru a acorda în mod real, efectiv petentului dreptul la un proces echitabil instanța apreciază că se pot administra probe în înțelesul dispozițiilor Codului de procedură civilă, pentru a exista posibilitatea părților litigante de a dovedi pe de o parte că starea de fapt este alta decât cea reținută în procesul verbal atacat, în cazul petentului contravenient, respectiv că starea de fapt este cea reținută de agentul constatator, în cazul intimatului.
Cercetând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității întocmirii și observând probele administrate în dosarul cauzei, instanța a constatat că procesul-verbal . nr._ din 05.03.2014, încheiat de intimată cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Petentul a invocat ca motiv de nelegalitate al procesului verbal faptul ca, sancțiunea contravenționala a fost aplicata in lipsă, fara sa i se dea posibilitatea sa formuleze obiectiuni.
În ceea ce privește lipsa posibilității contravenientului de a face mențiuni in cuprinsul PVCC având in vedere ca contravenientului trebuie sa i se acorde posibilitatea de a face mențiuni in legătură cu pretinsa contravenție, instanța a avut în vedere considerentele Deciziei nr. 22/2007 pronunțate într-un RIL de ICCJ:
„În art. 16 alin. (1) din acest act normativ sunt enumerate datele pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu procesul-verbal de constare a contravenției, iar la alin. (11), (5) și (6) ale aceluiași articol au fost prevăzute datele ce trebuie să mai fie menționate în cazul contravenienților cetățeni străini, persoane fără cetățenie sau cetățeni români cu domiciliul în străinătate, al contravenienților minori, precum și în situația în care contravenientul este o persoană juridică.
În cadrul alin. (7) al aceluiași articol 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 s-a prevăzut că "în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare", precizându-se că "obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte mențiuni», sub sancțiunea nulității procesului-verbal".
În legătură cu instituirea acestei obligații, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității procesului-verbal, este de observat că, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisă în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în niciun mod, ci doar relativă.
În acest sens este de observat că și în art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sunt înscrise anumite cerințe specifice pe care trebuie să le îndeplinească, în anumite situații, procesul-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției, este adevărat, fără a se mai menționa că nerespectarea lor ar atrage nulitatea actului.
Or, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu.
De aceea, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției."
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.
Cum procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientei, instanța a reținut că petentei nu i s-a pricinuit o vătămare care să impună anularea actului, cu atât mai mult cu cât a avut posibilitatea ca în fața instanței să invoce orice nelegalitate a procesului verbal si a solicita orice probe în susținerea actiunii.
În ceea ce priveste faptul că art 16 alin 1 din OG nr. 2/ 2001 prevede ca procesul verbal de contravenție trebuie sa cuprindă sub sancțiunea nulitatii “data si locul unde este încheiat, descrierea faptei”, iar în procesul verbal nu se consemneaza de către agentul constatator ,daca este vorba de tahograf analogic sau digital, astfel că fapta nu a fost descrisa in integralitatea ei de către agentul constatator, instanța o va respinge.
Așa cum s-a arătat anterior, încălcarea oricăror alte dispoziții decât cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/ 2001 se sancționeaza cu nulitatea relativa, cel ce invoca nulitatea având sarcina de a dovedi vătămarea produsă. Petenta nu a invocat nicio vătămare, aratând doar că agentul constatator nu a descris sufiecient fapta.
Din analiza procesului verbal s-a reținut că fapta este descrisă pe deplin, agentul constatator arătând în concret fapta contravenționala si încadrând-o corect din punct de vedere juridic.
Relativ la temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța a constat următoarele:
Petentul a arătat că din soferul a efectuat doua pauze regulamentare, una de 22 de minute, iar una dse 35 dee minute, fapt ce rezulta din fisa de activități a șoferului ( f. 11).
Instanța a reținut că potrivit art. 7 al Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 de armonizare a anumitor dispoziții din domeniul social privind transportul rutier:
“După o perioadă de patru ore și jumătate de conducere, conducătorul auto trebuie să facă o pauză neîntreruptă de cel puțin patruzeci și cinci de minute, exceptând cazul în care își începe o perioadă de repaus.
Această pauză poate fi înlocuită cu o pauză de cel puțin cincisprezece minute urmată de o pauză de cel puțin treizeci de minute, pauze intercalate pe parcursul perioadei de conducere astfel încât să respecte dispozițiile primului paragraf”.
În ceea ce priveste notiunea de pauza aceatsa este definita de art. 4 alin. 1 pct. 4 din regulament ca fiind "orice perioadă în care conducătorul auto nu are dreptul să conducă sau să efectueze alte munci și care trebuie să-i permită numai să se odihnească”.
Astfel, pentru ca o perioada să fie considerata ca fiind pauza nu este suficient ca conducătorul auto să nu conducă autovehiculul, ci mai trebuie ca în acea perioada să nu efectueze nicio altă activitate.
Din diagrama săptămânală a șoferului B. georgian ( f. 31) se observa că în data de 21.02. 2014 acesta a început activitatea la ora 06.00, iar până la ora 15.30 nu a avut nicio pauza, în sensul specificat de Regulament.
Din aceeasi diagrama se observacă, în toate celelate zile ale săptămânii verificate, șoferul a beneficiat de pauza, aceatsa fiind evidențiată prin cheia “h”.
Față de cele constatate anterior, instanța reține că petentul a săvârșit contravenția pentru care fost sancționat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/ 2001 „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Potrivit art. 9 alin.1 lit. c din OG nr. 37/2007 fapta săvârșită de petenta se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei.
După cum rezultă din chiar preambului art.8 din OG nr. 37/2007, aceasta contravenție reprezintă o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, având un pericol social abstract ridicat.
Pe de altă parte si pericolul social concret este foarte ridicat, oboseala șoferului reprezentând o cauza a multor accidente de circulație.
Cu atât mai mult se impune menținerea sancțiunii amenzii, cu cât fapta constituie contravenție în condițiile depășirii perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu o oră și 30 de minute, iar în cazul de fața perioada a fost depășita cu aproape 4 ore
Instanța a reținut că agentul constatator a aplicat minimul prevăzut de lege pentru această contravenție, astfel încât s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii.
Față de aceste considerente instanța a respins plângerea formulată de . în contradictoriu cu intimatul I. DE S. P. C. ÎN T. R.- ISCTR ca nefondată și a menținut procesul verbal . nr._ din 05.03.2014.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel petenta ., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelanta că, prin Procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 05.03.2014, a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4000 lei, pentru faptul că, timpul de conducere continuu a fost depășit cu 03,59 ore – aspect totalmente neadevărat.
Mai consideră apelanta că nu se facem vinovată de fapta inscrisa in procesului verbal de constatare a contravenției, întrucât in fisa de Activitati pentru ziua de 21.02.2014, se poate observa faptul ca șoferul a beneficiat de doua pauze regulamentare, una fiind de 22 de minute, iar a doua de 35 de minute.
A mai arătat că, un motiv de nelegalitate al procesului verbal este faptul ca, sancțiunea contravenționala a fost aplicata in lipsa sa, fara sa i se dea posibilitatea de a formula obiecțiuni.
Din punct de vedere al formei, Procesul verbal de constatare a contravenției este lovit de nulitate potrivit dispozițiilor art 16 coroborate cu dispozițiile art 17 din OG 2/2001.
Art 16 alin 1 prevede ca procesul verbal de contravenție trebuie sa cuprindă sub sancțiunea nulității "data si locul unde este incheiat, descrierea faptei” - nu se consemneaza de către agentul constatator daca este vorba de tahograf analogic sau digital. Astfel fapta nu a fost descrisa in Integralitatea el de către agentul constatator.
Consideră apelanta că, aceste omisiuni reprezintă practic o lipsă în sensul art. 16 alin. 1, iar sancțiunea ce se impune este nulitatea.
Mai mult decât atât, potrivit art. 19 alin. 1 Procesul verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.
Mai arată apelanta că, în legătură cu modul de aplicare al sancțiunilor contravenționale, art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001, prevede că, în cazul în care fapta este de o gravitate redusă, se aplică sancțiunea avertismentului, sancțiune ce poate fi aplicată, conform art. 7 alin. 3 din același act normativ și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de savârslre a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În concluzie, apelanta a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate, iar pe cale de consecință să se dispună anularea procesului verbal contestat și exonerarea acesteia de la plata amenzii, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, în baza art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
Intimatul I. de S. pentru C. în transport R. - ISCTR a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că, hotărârea atacată este temeinică și legală.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat potrivit celor ce succed:
Potrivit procesului-verbal . nr._ din 05.03.2014, S.C. M. L. S.R.L. a fost sancționată întrucât autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ deținut a fost condus de conducătorul auto B. G., care a depășit perioada maximă de conducere neîntreruptă cu 3 ore si 59 de minute in perioada 21.02.2014, ora 06,01 - 21.02.2014, ora 15,34, faptă prevăzută de art.8 alin. 1 pct. 4 din OG nr. 37/2007.
Se concluzionează că, în mod corect, prima instanță a reținut legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, acesta fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Cazurile de nulitate absolută sunt prevăzute în mod expres în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cu care ,, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”
D. urmare, nerespectarea oricăror alte obligații legale pot eventual determina nulitatea relativă Aceasta este însă condiționată de dovedirea unei vătămări.
Nu s-a probat că aplicarea sancțiunii în absența contravenientei sau a unui martor au cauzat vreo vătămare, dreptul de a formula obiecțiuni cu prilejul întocmirii procesului verbal nu este prevăzut sub sancțiunea decăderii. Astfel, dacă vreo vătămare s-a produs, aceasta a și fost înlăturată prin posibilitatea formulării oricăror apărări prin plângerea contravențională.
În privința susținerii că organul constatator nu a respectat prevederile art. 17 prin aceea că nu a descris fapta, tribunalul reține că procesul verbal de contravenție răspunde acestor exigențe, fapta fiind pe deplin descrisă, aceasta constând în depășirea perioadei maxime de conducere.
Tahograful, analog sau digital, este un aparat de control pentru indicarea si scrierea datelor referitoare la cursa autovehiculului precum si a timpilor de lucru ai conducătorilor auto. El are aptitudinea de a constitui mijloc de probă și nu element al laturii obiective a contravenției. Or, art. 17 se referă la descrierea faptei, nu a modului și mijloacelor în care aceasta este probată.
Cu privire la temenicia procesului verbal, se reține că în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 pct. 4 din OG 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, ,, (1) Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: 4.depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu o oră și 30 de minute sau mai mult;
Se reține că, în conformitate cu prevederile art. 7 din Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 de armonizare a anumitor dispoziții din domeniul social privind transportul rutier, ,, După o perioadă de patru ore și jumătate de conducere, conducătorul auto trebuie să facă o pauză neîntreruptă de cel puțin patruzeci și cinci de minute, exceptând cazul în care își începe o perioadă de repaus.”
Or, conducătorul auto nu s-a conformat respctivelor obligații, acesta depășind perioada maxima de conducere neîntrerupta cu 3 ore si 59 de minute în perioada 21.02.2014, ora 06,01 - 21.02.2014, ora 15,34, el conducând un timp de 9 ore si 34 de minute neintrerupte, in loc de 4 ore si 30 de minute, cat prevede legea.
Cu privire la susținerea că șoferul a efectuat doua pauze regulamentare, una de 22 de minute și alta de 35 de minute, fapt ce rezulta din fisa de activități a șoferului, tribunalul concluzionează că, în mod corect, prima instanță a invocat prevederile art. 4 alin. 1 lit. d din regulament calificând pauza ca fiind "orice perioadă în care conducătorul auto nu are dreptul să conducă sau să efectueze alte munci și care trebuie să-i permită numai să se odihnească”.
Or, din diagrama săptămânală a șoferului rezultă că acesta la data de 21.02. 2014 a început activitatea la ora 06.00, iar până la ora 15.30 nu a avut nicio pauza, în sensul specificat de Regulament.
În privința aprecierii faptei ca fiind lipsită în mod vădit de importanță astfel încât să se concluzioneze asupra oportunității aplicării măsurii avertismentului, tribunalul reține că, potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. Nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunile contravenționale trebuie să fie proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 3 din aceeași ordonanță, la stabilirea în concret a pericolului social trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
De asemenea, prevederile art. 7 alin. 2 și 3 din aceeași ordonanță reglementează că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Având în vedere criteriile legale menționate, tribunalul concluzionează că fapta comisă nu este de o gravitate redusă astfel încât să justifice sancționarea sa cu avertisment.
Față de aceste considerente, văzând și prevederile art. 480 din Lege nr. 134/2010, tribunalul va respinge apelul ca neîntemeiat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de apelanta - petentă ., cu sediul în ., ., Biroul nr. 1, jud. I. și cu sediul ales la CA C. din București, Calea Rahovei nr. 266 – 268, Electromagnetica Business Park, corp 60, ., sector 5, București, împotriva sentinței civile nr. 2197 din data de 20.08.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât I. DE S. P. C. ÎN T. R.- ISCTR, cu sediul în București, .. 38, sector 1 și cu sediul procesual ales în C., ., nr. 2, ., jud. C., având ca obiect plângere contravențională, ca neîntemeiat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 decembrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. N. L. D. P. B. F. V.
Red.sent.civ.jud.F.Ș.
Red/Tehnored.dec.civ.jud. NL/09.01.2015
Tehnored.gref.BFV/09.01.2015/4 ex.
.. apelant/1 ex. intimat
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 748/2014. Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Încheierea nr. 27/2014.... → |
|---|
