Plângere contravenţională. Decizia nr. 748/2014. Tribunalul TULCEA

Decizia nr. 748/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 748/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL T.

SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 748/2014

Ședința publică de la 26 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE: L. D. P.

Judecător: L. N.

Grefier: B. F. V.

Pe rol judecarea apelului civil formulat de către apelantul-petent L. F., cu domiciliul în G., .. 141, .. 72, jud. G., împotriva sentinței civile nr. 1065 din data de 10 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN T. – DIRECȚIA DE U. ȘI A. TERITORIULUI – C. AUTORITATEA JUDEȚEANĂ DE AUTORIZARE TRANSPORT PUBLIC, cu sediul în T., ., jud. T., având ca obiect „plângere contravențională”.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat apelantul – petent, lipsă fiind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Apelantul – petent depune la dosarul cauzei chitanța nr. ITX107/1005/08.10.2014, în cuantum de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru în original.

Întrebat fiind, apelatul – petent arată că, apărătorul său nu s-a putut prezenta la acest termen, motiv pentru care precizează că, înțelege să se judece și fără a fi asistat de acesta.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente în apel pentru dezbateri.

Apelantul – petent L. F. având cuvântul în apel pentru dezbateri solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.

Văzând că nu mai sunt motive de amânare a cauzei, instanța temeiul dispozițiilor art.394 alin. 1 din NCPC, declară dezbaterile închise declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului civil de față:

Prin acțiunea formulată la data de 20.11.2013 și înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub nr. 8566 /327/2013, petentul L. F. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal . nr. 0128 din data de 28.10.2013 încheiat de intimatul C. Județean T..

Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității plângerii, iar pe fond respingerea ca nefondata.

Petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat sa se constatate ca plângerea a fost introdusa in termenul de 15 zile de la comunicarea procesului-verbal de contravenție atacat, termen impus de disp. OG 2/2001 privind regimul contravențiilor si, sens în care a solicitat să se respingă excepția tardivității ca nefondata.

Pe fondul cauzei, solicită sa se constatate ca susținerile intimatei sunt pur teoretice, in fapt, HCL 147/2009 nefiind publicata nici la acest moment in integralitatea sa, pentru a putea fi cunoscuta si pentru a fi opozabila, acesteia lipsindu-i anexele.

La termenul din 06.03.2014 excepția tardivității a fost respinsă.

Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 1065/10.04.2014 s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul L. F. și s-a dispus reducerea amenzii de la 3.500 lei la 2.000 lei.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/ 2001 „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și prin procesul verbal . nr. 0128 din data de 28.10.2013 petentul L. F. a fost sancționat contravențional de către intimatul C. Județean T. cu amendă în cuantum de 3.500 lei reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzută de art. 5 alin.1 din HCJ T. nr. 147/2009 și sancționată de art. 5 alin. 2 Anexa nr. 5 lit. a din HCJ T. nr. 147/2009.

S-a arătat în acest sens în actul constatator si sancționator că pe DJ 222 T.- Agighiol km 19, a fost oprit în trafic, conducătorul auto L. F., care conducea autoturismul Mecedes Sprinter cu nr. de înmatriculare_, constatându-se că acesta nu deține vinieta care atesta plata taxei de utilizare a drumurilor județene din judetul T..

În soluționarea plângerii contravenționale trebuie observate prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea contravențională și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat și administrează orice alte probe prevăzute de lege.

Având în vedere că prin decizia pronunțată în cauza A. c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a înlăturat prezumția deplină, absolută, irefragrabilă de legalitate a unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției și pentru a acorda în mod real, efectiv petentului dreptul la un proces echitabil instanța a apreciat că se pot administra probe în înțelesul dispozițiilor Codului de procedură civilă, pentru a exista posibilitatea părților litigante de a dovedi pe de o parte că starea de fapt este alta decât cea reținută în procesul verbal atacat, în cazul petentului contraveniente, respectiv că starea de fapt este cea reținută de agentul constatator, în cazul intimatului.

Cercetând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității întocmirii și observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța a apreciat că procesul verbal . nr. 0128 din data de 28.10.2013 cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.

In ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de către petent instanța le-a respins pentru următoarele considerente:

Petentul a arătat că HCJ T. nr. 147/2009 nu a fost publicată în Monitorul Oficial Județean T. pentru a fi încunoștiințat publicul de existenta sa si nici nu a fost făcută publica prin alte

mijloace de informare.

Instanța a reținut că, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 22, acest act normativ a fost publicat în Monitorul Oficial al județului T. nr. 66/2009. De asemenea a fost afișata la sediul Consiliului județean T. si postată pe site-ul www.cjtulcea.ro. Din fotografia de la fila 20 se observa că pe drumurile județene sunt amplasate panouri prin care conducătorii auto sunt informați cu privire la obligația achiziționării vinietei.

Se mai arătat că, deși autoturismul Mecedes Sprinter cu nr. de înmatriculare_ are MTMA mai mica sau egala cu 3,5 tone, fapt recunoscut si de intimata prin întâmpinare si, potrivit HCL 147/2009, sancțiunea aplicabila este amenda de la 2.000 la 3.000 lei, inspectorul care a încheiat actul atacat, aplica sancțiunea corespunzătoare autovehiculelor cu MTMA mai mica sau egala cu 7,5 tone, respectiv amenda în cuantum de 3.500lei.

Instanța a mai reținut că art. 17 din OG nr. 2/2001 prevede că„lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal”. Așa cum se observa, aplicarea unei sancțiuni în alte limite decât cele prevăzute de lege nu este menționata între cazurile de nulitate absolută. În acest caz ar fi o nulitate relativa, condiționata de dovedirea vătămării.

Instanța a reținut că nu exista nicio vătămare, iar aplicarea unei sancțiuni în alte limite va fi reținuta la individualizarea sancțiunii.

Potrivit art. 5 lit. 1 din HCJ T. nr. 147/2009, « constituie contravenție fapta de a circula pe drumurile județene din județul T. fără a deține vinieta si originalul sau copia documentului care atesta plata taxei prevăzute la art. 1 ».

Chiar petentul a recunoscut că nu deținea vineta prevăzuta de HCJ T. nr. 147/2009, motivând că nu știa de existența acestei obligații.

Astfel, s-a observat că în mod legal s-a constatat de către agentul constatator săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute de art. 5 lit. 1 din HCJ T. nr. 147/2009.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/ 2001 „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

Agentul constatator l-a sancționat pe petent potrivit anexei nr. 5 la HCJ T. nr. 147/2009 cu amenda de 3500 lei, apreciind că autovehiculul condus de petent are masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 t si mai mica de 7,5 tone.

Aprecierea aceasta este eronata in raport de certificatul de înmatriculare al autoturismul Mecedes Sprinter cu nr.de înmatriculare_ si cartea de identitate a aceluiași autovehicul.

Așa cum rezulta din certificatul de înmatriculare( f.29), este vorba de o autoutilitară N1Mercedes Benz 904 Sprinter 413 CDI. Din cartea de identitate a autovehiculului( f. 30 verso) se reține că pentru autoutilitară N1 Mercedes Benz 904 Sprinter 413 CDI masa totală maxima autorizata este 3500 kg, in timp ce pentru autoutilitară N2 Mercedes Benz 904.6KA Sprinter 413 CDI masa totală maximă autorizata este 3500 kg.

Cum din certificatul de înmatriculare rezultă că este vorba de o autoutilitară N1 Mercedes Benz 904 Sprinter 413 CDI, cu o masa totală maxima autorizata de 3500 kg, atunci limitele de sancțiune sunt potrivit anexei nr. 5 din HCJ T. nr. 147/2009 de la 2000 la 3000 lei si no de la 3000 la 3500 lei.

S-a constatat că limitele sancțiunii sunt destul de ridicate ceea ce indică un grad de pericol abstract ridicat al contravenției.

Per de altă parte s-a reținut si faptul că ulterior, petentul când a circulat pe drumurile județene ale județului T. a achiziționat vinieta, fapt ce rezultă din factura fiscala nr._/ 19.03.2014.

Față de cele reținute anterior, instanța a reținut că aplicarea amenzii in cuantumul minim de 2.000 lei, reprezintă o corectă individualizare a sancțiunii.

Față de aceste considerente, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul L. F., în contradictoriu cu intimatul C. Județean T. si împotriva procesului verbal . nr. 0128 din data de 28.10.2013 și a dispus reducerea amenzii de la 3.500 lei la 2.000 lei.

Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel petentul L. F..

A arătat apelantul că, prin procesul verbal de contravenție . nr. 128 din 28.10.2013, a fost sancționat de către intimata C. Județean T. cu amendă în cuantum de 3500 lei, deoarece la dată menționată a circulat cu autoturismul_ de DJ 222 T. – Agighiol Km 19, fără a deține vignieta necesară deplasării pe acest segment de drum.

A mai precizat apelantul că, până la acest incident nu a știut că deplasarea în jud. T. este condiționată de achiziționarea unei vigniete.

Contrar susținerilor intimatei si planșelor foto depuse la dosarul cauzei odata cu intampinarea, la data savarsirii faptei, pe raza locaIitatii Agighiol nu exista nicun panou ori indicator care sa informeze conducătorii auto cu privire la aceasta obligație, situatie confirmata si de martorul asistent audiat in cauza, martor care circula ca si mine cu același gen de autoturism, nici el nu deținea o astfel de vigneta si cu toate acestea, el nu a fost sanctionat nici macar cu avertisment.

Pe de alta parte, dupa ce intimata a depus la dosar HCJ 147/2009 si Anexa 5 a acesteia, a constatat ca si încadrarea juridica a faptei si sancțiunea au fost greșit aplicate. Concret, cu toate ca autoturismul condus de apelant, respectiv Mercedes Sprinter cu nr. de inmatriculare_ are MTMA mai mica sau egala cu 3,5 tone, iar sancțiunea aplicabila este amenda de la 2000 lei la 3000 lei, am fost sanctionat cu amenda in cuantum de 3500 lei, sancțiune corespunzătoare autovehiculelor cu MTMA mai mica sau egala cu 7,5tone.

A mai precizat apelantul că, în motivarea soluției pronunțate, instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.

Instanța de fond a procedat doar la stabilirea unei amenzi in limitele legale prevăzute de HCJ 147/2009, cu alte cuvinte a îndreptat eroarea comisa de intimată și a înlăturat fără temei celelalte apărări ale apelantului.

În concluzie, apelantul a admiterea apelului așa cum a fost formulat.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.466, art.480 N.C.P.C. si disp.OG 2/2001 privind regimul contravențiilor.

În termen procedural intimatul C. Județean T. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

Prin întâmpinare s-a mai arătat că, potrivit art. 5, alin. 1 din Hotărârea Consiliului Județean T. nr. 147/2009 privind instituirea taxei de utilizare a drumurilor județene din județul T., constituie contravenție fapta de a circula pe drumurile județene din județul T. fara a deține vinieta și originalul sau copia documentului care atestă plata taxei de utilizare a drumurilor județene din județul T..

Față de încălcarea acestor dispoziții, apelantul L. F., a fost sancționat cu amendă contravențională, potrivit dispozițiilor din anexa nr. 5 a Hotărârii Consiliului Județean T. nr. 147/2009.

S-a mai arătat că, Hotărârea Consiliului Județean T. nr. 147/2009, care instituie taxa de utilizare a drumurilor județene din județul T., a fost publicată în Monitorul Oficial al județului T. nr. 66/2009, afișată la sediul Consiliului Județean T. și postată în integralitatea ei, pe site-ul instituției astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, potrivit probelor administrate în cauză. De asemenea, există amplasate pe drumurile județene din județul T. panouri, în atenția conducătorilor auto, prin care aceștia sunt informați cu privire la obligativitatea achiziționării vinietetei, conform HCJ T. nr. 147/2009, în scopul evitării sancționării contravenționale.

A mai precizat intimata că nu poate fi reținută solicitarea apelantului în ceea ce privește înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, întrucât Hotărârea Consiliului Județean T. nr. 147/2009, care instituie taxa de utilizare a drumurilor județene din județul T., nu prevede posibilitatea aplicării avertismentului pentru săvârșirea acestei contravenții.

În drept, s-au invocat dispotzițiile art. 205 – 208 Cod procedură civilă și celelalte acte normative invocate.

Examinând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile și sentința civilă apelată, tribunalul va reține că apelul este fondat potrivit celor ce succed.

Prin Hotărârea Consiliului Județean T. nr. 147/2009, a fost instituită taxa de utilizare a drumurilor județene din județul T., prin art. 5 alin. 1, stabilindu-se că fapta de a circula fără achitarea acesteia constituie contravenție.

Prin procesul verbal . nr. 0128 din data de 28.10.2013 emis de intimatul C. Județean T., apelantul a fost sancționat cu o amendă contravențională în cuantum de 3.500 lei, reținând că, la data de 28.10.2013, a fost surprins circulând pe DJ 22, T. – Agighiol, cu un vehicul având MTMA de 3,5 tone.

Potrivit Anexei 5 la H.C.J. T. nr. 147/2009, pentru vehiculele de transport marfă cu MTMA de 3,5 tone, limitele amenzii contravenționale sunt de la 2.000 lei la 3.000 lei.

Verificând legalitatea procesului verbal în acord cu dispozițiile art. 34 din OG 2/2001, se constatată că acesta a fost încheiat cu respectarea tuturor cerințelor de formă stabilite de art. 16 și următoarele.

Reținând nerespectarea limitelor sancțiunii contravenționale instituite pentru contravenția comisă, prima instanță a stabilit o sancțiune în limitele legale.

Apelantul a criticat sancțiunea stabilită sub aspectul temeiniciei sale, solicitând înlocuirea cu avertisment, acesta fiind de altfel unicul motiv de apel.

Relativ la individualizarea sancțiunii contravenționale, tribunalul reține că potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. Nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunile contravenționale trebuie să fie proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 3 din aceeași ordonanță, la stabilirea în concret a pericolului social trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În raport de aceste criterii legale, se concluzionează că, în speță, sancțiunea avertismentului este proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise.

În susținerea acestei aprecieri, tribunalul are în vedere că apărarea esențială invocată de către contravenient este cea potrivit cu care nu a avut știință despre cele adoptate prin Hotărârea Consiliului Județean T. nr. 147/2009.

Este adevărat că necunoașterea sau cunoașterea greșita a legii nu constituie o cauza care sa înlăture caracterul contravențional al faptei. În aplicarea principiului "nemo censetur ignorare legem", nimeni nu poate invoca necunoașterea legii.

Prezumția de cunoaștere a legii se impune ca o necesitate în scopul asigurării legii ca instrument de conservare a ordinii juridice, dar este necesar să se recunoască și neajunsurile acestui principiu care poate fi acuzat că ignoră faptul că printre procesele psihice care caracterizează intenția se regăsesc și cunoașterea sau reprezentarea caracterului ilicit al faptei săvârșite, aspect ce constituie o premisă a vinovăției.

În contextul în care viața socială devine tot mai complexă, exigențele statului față de cetățeni multiplicându-se, având în vedere proliferarea legilor și, mai mult, ținând cont de schimbările frecvente de conținut, de greutățile interpretative, de cele mai multe ori această prezumție devine iluzorie. De aceea, îi revine sarcina jurisprudenței de a tempera rigoarea acestui principiu.

Ca atare, nu se poate susține că apelantul se afla în situația unei erori „invincibile, deoareceacesta nu și-a respectat obligația dea se informa, nedepunând toate diligențele necesare. Se are în vedere însă faptul că actul normativ în care este prevăzută fapta contravențională este unul de interes județean, care, în pofida măsurilor de informare luate de autoritățile locale, nu ajunge cu ușurință la cunoștința publicului.

Se are în vedere și faptul că apelantul se află la prima abatere, nefiind făcută dovada unei persistențe în nerespectare normelor ce reglementează obligația de achitare a taxei de utilizare a drumurilor județene din județul T..

D. urmare, se reține că apelantul nu a urmărit producerea rezultatului faptei sale, însă prin nerespectarea obligației de informare se află în situația de a-l fi acceptat. P. aceasta, tribunalul reține că avertismentul are aptitudinea de a îndeplini atât funcția de coerciție cât și cea de prevenție.

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 480 din Legea Nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, tribunalul va admite apelul și va schimba sentința apelată în sensul că va înlocui sancțiunea amenzii cu avertisment.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de către apelantul-petent L. F., cu domiciliul în G., .. 141, .. 72, jud. G., împotriva sentinței civile nr. 1065 din data de 10 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN T. – DIRECȚIA DE U. ȘI A. TERITORIULUI – C. AUTORITATEA JUDEȚEANĂ DE AUTORIZARE TRANSPORT PUBLIC, cu sediul în T., ., jud. T., având ca obiect „plângere contravențională” și schimbă sentința apelată în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii cu avertisment.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței ca legale și temeinice.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 noiembrie 2014.

Președinte, Judecător, Grefier,

L. D. P. L. N. B. F. V.

Red.sent.civ.jud. F.Ș.

Red/Tehnored.dec.civ.jud.NL/18.12.2014

Tehnored.gref.BFV/18.12.2014/4 ex./

. ex.apelant, 1 ex. intimat

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Decizia nr. 748/2014. Tribunalul TULCEA