Plângere contravenţională. Decizia nr. 769/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 769/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 769/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 769/2014
Ședința publică de la 02 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. A.
JUDECĂTOR: V. A.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T. - S. R. cu sediul în T., ., jud.T., împotriva sentinței civile nr.1981/03.07.2014 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimatul petent C. D. cu domiciliul procesual ales la av.M. G. în T., ., ., având ca obiect plângere contravențională.
Încheierea din 27 noiembrie 2014 face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Sub nr._ . s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei T. plângerea formulată de către petentul C. D. împotriva proceselor verbale . nr._, nr._ și nr._ încheiate la data de 28.10.2013 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., solicitând anularea acestora ca netemeinice și nelegale.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, invocând și excepția tardivității introducerii plângerii deoarece aceasta a fost înregistrată pe rolul instanței cu depășirea termenului de 15 zile de la data comunicării fiecărui proces verbal.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.1981 din 03 iulie 2014 instanța a respins excepția tardivității ca neîntemeiată, dar a admis plângerea formulată de petentul C. D., a anulat procesul verbal ._ încheiat la data de 28.10.2013 ca nelegal și a constat prescrisă executarea sancțiunilor aplicate petentului prin procesele verbale ., nr._ și nr._, ambele încheiate la data de 28.10.2013.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, cu privire la excepția tardivității plângerii, că, potrivit art. 27 din OG 2/2001, comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plata se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
Rezultă din textul de lege mai sus arătat că se va proceda la afișarea actului sancționator numai dacă din diverse motive comunicarea prin poștă cu aviz de primire nu a fost posibilă întrucât această din urmă modalitate de comunicare este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei sale pentru a i se da acestuia posibilitatea de a-și formula apărările.
În același sens este și Decizia nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în interpretarea și aplicarea unitară a legii prin care s-a statuat că modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenției prin afișare la domiciliu sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
În cauza de față, intimata nu a procedat la comunicarea procesului verbal prin poștă cu aviz de primire invocând în cuprinsul întâmpinării sub acest aspect, problemele de natură financiară care au determinat-o să afișeze respectivele procese verbale, situație care echivalează cu necomunicarea acestora, astfel că termenul stabilit de art. 31 din OG 2/2001 nu a început să curgă.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a constatat că prin procesele verbale . nr._, nr._ și nr._ încheiate la data de 28.10.2013 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., petentului i-au fost aplicate trei amenzi contravenționale în valoare totală de 1120 lei și puncte penalizare pentru săvârșirea a trei contravenții prevăzute de art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002, reținându-se că la data mai sus arătată a circulat cu autoturismul BMW cu numărul de înmatriculare_ în localitate și în afara localității Frecăței fiind înregistrat de aparatul R. deplasându-se cu viteza de 113 km/h, în afara localității la ora 14,41, cu 76 km/h în localitate la ora 14,43 și cu 86 km/h la ora 15,02 în localitate.
Verificând legalitatea și temeinicia proceselor verbale mai sus arătate în acord cu dispozițiile art. 34 din OG 2/2001, instanța de fond a constatat că procesul verbal . nr._/28.10.2013 a fost încheiat cu încălcarea disp. art. 5 alin. 7 din același act normativ care arată că pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o singură sancțiune principală și una sau mai multe sancțiuni complementare.
Pentru a opina în acest sens, instanța de fond a avut în vedere că fapta de a depăși viteza maximă admisă pe sectorul de drum condus face parte din categoria contravențiilor continue care se caracterizează prin aceea că activitatea ilicită se prelungește in timp după momentul consumării până la cel al epuizării care coincide cu momentul la care acțiunea sau inacțiunea ce constituie elementul material al contravenției a încetat.
Rezultă din planșele fotografice existente la dosarul cauzei că în intervalul orar 14,41-14,43 viteza a deplasare a autoturismului condus de către petent a depășit cu 21-30 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circula, fiind întrunite elementele constitutive ale aceleiași contravenții, respectiv cea prevăzută de art. 100 alin. 2 raportat art. 108 alin. 1 lit. b din OUG 195/2002. În acest context, momentul epuizării acțiunii ilicite a petentului coincide cu cel în care acesta a fost oprit de către agentul constatator, împrejurare față de care în mod greșit a încheiat două procese verbale în condițiile în care, așa cum s-a arătat, până la momentul opririi în trafic a petentului, acesta a săvârșit o singură contravenție.
După intervenția agentului constatator, încălcarea aceleiași obligații de către petent constituie o contravenție distinctă astfel că susținerile acestuia referitoare la nelegalitatea procesului verbal . nr._/28.10.2013, nu au fost reținute de către prima instanță.
Așadar, pentru nerespectarea disp. art. 13 alin. 2 din OG 2/2001 cu referire la art. 5 alin. 7 din același act normativ, instanța de fond a dispus anularea ca nelegal a procesului verbal . nr._ încheiat la data de 28.10.2013
Referitor la celelalte procese verbale de constatare a contravenției instanța de fond a reținut că acestea au fost încheiate cu respectarea cerințelor de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 16 și urm. din OG 2/2001.
Cât privește temeinicia proceselor verbale, planșele fotografice depuse la dosarul cauzei dovedesc, dincolo de orice îndoială, că petentul a condus autoturismul în afara localității și în localitate, cu o viteză mai mare cu 20-30 km/h față de viteza maximă admisă, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 100 alin. 2 raportat art. 108 alin. 1 lit. b din OUG 195/2002, pentru care s-a făcut o corectă individualizare a sancțiunii contravenționale, fiind respectate in acest scop criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, s-a arătat că prin procesul - verbal . nr._, s-a reținut în sarcina petentului că în data de 28.10.2013, în jurul orei 14,41, a condus autoturismul marca BMW, cu numărul de înmatriculare_ pe DJ 229 A, km 1+800 m, fiind înregistrat de aparatul radar AUTOV1SION, montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_, hard TL 11, din dotarea Serviciului R., circulând cu viteza de 113 km/h.
Prin procesul - verbal . nr._, s-a reținut în sarcina petentului că în data de 28.10.2013, în jurul orei 14,43, a condus autoturismul marca BMW, cu numărul de înmatriculare_ pe . Frecăței, jud. T., fiind înregistrat de aparatul radar PYTHON II, montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare_, caseta 353, din dotarea Serviciului R., circulând cu viteza de 76 km/h în localitate.
Precizează apelantul că, în cauză, au fost săvârșite de către petent două contravenții distincte, luând în considerare că locul faptei este diferit, momentul săvârșirii faptei este diferit, categoria de drum pe care circula este diferită și, implicit, limitele de viteză impuse de lege pentru fiecare categorie în parte.
Astfel, arată în continuare apelantul că, la ora 14,41 petentul a condus autoturismul pe DJ 229 A, km 1+800 m, deci în afara localității, categorie de drum pe care viteza maximă admisă de lege este 90 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar AUTOVISION, circulând cu viteza de 113 km/h, iar la ora 14,43, a condus autoturismul pe . Frecăței, jud. T., deci în localitate, categorie de drum pe care viteza maximă admisă de lege este 50 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar PYTHONII, circulând cu viteza de 76 km/h în localitate.
Consideră apelantul că nu se poate reține că un conducător auto care nu a respectat regimul legal de viteză, fiind înregistrat de aparate radar diferite, la momente diferite, în locuri diferite, circulând pe categorii de drumuri diferite, a săvârșit o contravenție continuă.
Învederează apelantul că agentul constatator în mod corect a încheiat două procese - verbale, contravențiile săvârșite de către petent fiindu-i comunicate de doi operatori radar diferiți, cele două contravenții fiind stocate în memoria fiecărui aparat radar cu care s-a realizat înregistrarea.
De asemenea, solicită apelantul a se constata nelegalitatea sentinței pronunțate având în vedere faptul că, deși instanța de judecată a constatat prescrisă executarea sancțiunilor aplicate prin procesele - verbale . nr._ din 28.10.2013 și CP nr._ din 28,10.2013, aceasta nu a motivat în nici un fel hotărârea pronunțată, motivând doar respingerea ca neîntemeiată a excepției tardivității invocate, însă, pe fondul cauzei, cu privire la constatarea prescrierii executării sancțiunilor, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.
Pentru aceste motive, apelantul a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale.
Intimatul petent C. D. a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 NCPC, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând apelul, prin prisma criticilor formulate, Tribunalul constată că acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși instanța reține că prin procesele-verbale nr. . nr._ din 28.10.2013 și CP nr._/28.10.2013 se sancționează aceeași contravenție ce are caracter continuu, dispunându-se anularea celui întocmit ulterior, elementele constitutive ale contravențiilor constatate și sancționate în acest fel diferă deoarece limitele de viteză în raport de care se verifică depășirea cu 21-30 km a vitezei maxime admise diferă, fiind sectoare de drum diferite, respectiv în interiorul localității - maxim 50 km/oră, iar în afara localității- maxim 90 km/oră, ceea ce face ca și conținutul constitutiv al faptelor să nu fie același, deși aparent pare identic
Se putea reține caracterul continuu al contravenției numai în situația în care se circula pe aceeași categorie de drum, epuizarea faptei intervenind la momentul ieșirii din localitate când se impune respectarea altor limite de viteză.
Numai că, în cauză, nu numai că petentul a circulat pe sectoare de drum din categorii distincte, dar înregistrarea s-a realizat și cu aparate radar diferite ce realizau misiuni diferite, respectiv supravegherea respectării limitelor de viteză impuse de lege în localitate și în afara localității, argumente ce justifică concluzia că s-au săvărșit două contravenții distincte, constatările organelor de poliție fiind întemeiate.
În consecință, petentul a săvârșit și contravenția sancționată prin procesul-verbal de contravenție . nr._/28-10-2013.
Verificarea probatoriului evidențiază că la dosar s-au anexat de către organul constatator dovezi ale comunicării celor trei procese-verbale de contravenție astfel întocmite în modalitatea afișării acestora de către agenți ce funționează în cadrul IPJ T..
Or, potrivit art. art. 27 din OG 2/2001, comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plata se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
Din interpretarea dispozițiilor legale învederate, rezultă că modalitatea în care se va realiza comunicarea procesului-verbal de contravenție este imperativ stabilită și nu are caracter alternativ, organul constatator neavând posibilitatea să opteze pentru una dintre cele două variante reglementate, ci se recurge la comunicarea prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului numai dacă nu este posibilă comunicarea prin poștă.
O atare interpretare a fost adoptată și de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.10/2013, pronunțată într-un recurs în interesul legii, dobândind astfel și caracter obligatoriu.
Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat, prin această decizie, ca modalitatea de comunicare a procesuluiverbal de constatare si sanctionare a contraventiei prin afisare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiara celei de comunicare prin posta, cu aviz de primire deoarece, deși din interpretarea gramaticala a normei, utilizarea conjunctiei “sau” ar putea conduce la concluzia ca legiuitorul nu a instituit o ordine de preferinta, astfel incat s-ar putea recurge la oricare dintre cele doua modalitati, iar procedura de comunicare sa fie considerata valabila, doar interpretarea gramaticala nu este insa suficienta, pentru ca nu asigura respectarea dreptului la aparare si a garantiilor instituite de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, cu privire la acuzatiile in materie penala.
În acest sens, în Cauza A. impotriva Romaniei, Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 4 octombrie 2007, s-a remarcat faptul ca dreptul romanesc nu califica drept “fapta penala” contraventia pentru care reclamantul a fost sanctionat cu amenda, legiuitorul roman alegand sa scoata in afara legii penale unele fapte care, desi aduc atingere ordinii publice, au fost savarsite in imprejurari care conduc la concluzia ca acestea nu intrunesc elementele constitutive ale unei infractiuni.
Curtea a considerat ca, in ciuda naturii pecuniare a sanctiunii aplicate efectiv reclamantului si a naturii civile a legii care sanctioneaza contraventia, procedura in cauza poate fi asimilata unei proceduri penale, deoarece dispozitia a carei incalcare a fost imputata reclamantului avea un caracter general si nu se adresa unui anumit grup de persoane, ci tuturor cetatenilor.
S-a reținut că, din acest motiv, interpretarea si aplicarea dispozitiilor analizate urmeaza sa se realizeze printr-o alta metoda, cea mai adecvata fiind interpretarea logica si sistematica, intrucat permite a se evidentia natura si importanta drepturilor ocrotite, condiții în care numai in ipoteza in care se considera ca indeplinirea procedurii de comunicare prin afisarea actului se afla . subsidiaritate fata de comunicarea prin posta, cu aviz de primire, se poate afirma ca sunt respectate garantiile procedurale.
S-a argumentat de către ICCJ și că decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a Curtii Constitutionale confirma ipoteza sustinuta, statuand ca ratiunea comunicarii prin posta, cu aviz de primire, “consta in aducerea la cunostinta persoanei care a savarsit o contraventie a documentelor mentionate […]. Rezulta ca aceasta modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natura a asigura incunostintarea efectiva a contravenientului in privinta faptei savarsite si a sanctiunilor contraventionale aplicate”.
În cauză, în cuprinsul întâmpinării depusă la prima instanță, organul constatator, relativ la respectarea deciziei nr.10/2013 a ICCJ, a specificat că agentul procedural a făcut numeroase demersuri pentru obținerea fondurilor necesare procurării plicurilor și a timbrelor, însă pentru că era sfârșit de an nu s-a reușit acest lucru, motiv pentru care s-a procedat în final la afișarea celor trei procese-verbale la domiciliul petentului.
Pe de altă parte, instanța de fond a insistat ca organul constatator să facă dovada comunicării prin poștă, solicitare la care s-a anexat la dosar, în copie, un plic comunicat la adresa petentului-intimat, cu confirmare de primire, mențiunile din înscrisuri relevând că s-a restituit corespondența pentru că a expirat termenul de păstrare, numai că niciun alt înscris nu probează că ceea ce s-a expediat către petent în luna noiembrie 2013 au fost cele trei procese-verbale contestate în cauză.
D. consecință, în lipsa altor probe și a existenței contrazicerilor organului constatator, instanța nu va reține ca fiind îndeplinită obligația comunicării proceselor-verbale întocmite mai întâi prin poștă, pentru a considera că este justificată recurgerea la cea de-a doua modalitate de comunicare, subsecventă primeia.
Prin valorificarea acestor constatări, rezultă că organul constatator nu și-a îndeplinit obligația de comunicare a acestor procese-verbale în termen de 1 lună, caz în care a intervenit, raportat la toate cele trei acte de constatare, sancțiunea reglementată de art. 14 din OG nr.2/2001, modificată, respectiv prescripția executării sancțiunilor contravenționale aplicate.
Motivarea instanței de fond cu privire la prescripția executării sancțiunii contravenționale intervenită în cazul a două din cele trei procese-verbal de contravenție a fost prezentată partial când s-a argumentat soluția excepției tardivității, completându-se cu considerentele acestei decizii.
Față de argumentele expuse, se impune admiterea apelului promovat și schimbarea în parte a sent.civ.nr. 1981/03-07-2014 a Judecătoriei T. în sensul că se va constata prescrisă și executarea sancțiunii aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._/28-10-2013 întocmit de către IPJ T., cu păstrarea celorlalte dispoziții ale hotărârii atacate, urmând ca instanța să dispună în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T. - S. R. cu sediul în T., ., jud.T., împotriva sentinței civile nr.1981/03.07.2014 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimatul petent C. D. cu domiciliul procesual ales la av.M. G. în T., ., ., ., având ca obiect plângere contravențională.
Schimbă în parte sent.civ.nr. 1981/03-07-2014 a Judecătoriei T. în sensul că se constată prescrisă și executarea sancțiunii aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._/28-10-2013 întocmit de către IPJ T..
Păstrează celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Decembrie 2014
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
C. D. A. V. A. L. R.
Red/tehn.jud.ACD/10-12-2014
4 ex./.>
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 782/2014. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 748/2014. Tribunalul... → |
|---|
