Pretenţii. Decizia nr. 48/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 48/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 48/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 48/2013
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă . cu sediul procesual ales în Tulcea, ., ..A, . – la Cabinet Av.S. V., împotriva sentinței civile nr.3305/09.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata pârâtă C.N.A.D.N.R .- R. DE D. SI P. IAȘI - SECȚIA D. NAȚIONALE IAȘI cu sediul în Iași, ..19, jud.Iași, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 16 ianuarie 2013, susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._, din data de 04.04.2012, reclamanta S.C. D. .. a solicitat obligarea paratei C. - R. de D. si P. Iasi – Sectia D. Nationale Iasi la plata sumei de 12.543 lei reprezentand cheltuieli ocazionate cu contestarea procesului verbal de contraventie nr._ intocmit de lucratorii Directiei Regionale de D. si P. Iasi.
Parata a formulat întâmpinare prin care invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecatoriei Tulcea in soluționarea prezentei cereri, excepție respinsa ca nefondata prin încheierea din data de 27.09.2012 si a solicitat respingerea cererii reclamantei ca nefondata pe de o parte pentru ca acestea ar fi disproportionate cu obiectul dosarului, iar pe de alta parte au fost achitate dupa proces, iar onorariul de succes ar fi niste cheltuieli voluptorii facute de petenta in sens de recunostinta pentru aparatorul sau. Mai mult decat atat, nu se poate trage concluzia ca organul constatator ar avea vreo culpa procesuala prin intocmirea procesului verbal de contraventie.
Soluționând cauza, instanța prin sentința civilă nr. 3305 din 09 noiembrie 2012 a admis în parte cererea și a obligat parata C. - R. de D. si P. Iasi – Sectia D. Nationale Iasi la plata sumei de 1.000 lei reprezentand onorariu avocat diminuat cu titlu de cheltuieli de judecata efectuate in dosarul nr. 35._ la fond si recurs.
Totodată, a respins cererea privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul proces, ca nefondata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pe rolul Judecatoriei Iași s-a înregistrat cauza cu nr. 35._, având ca obiect plangere contraventionala, care a fost respinsa la fond ca nefondata, insa a fost solutionată în mod irevocabil de Tribunalul Iași care a admis plangerea si a dispus anularea procesului-verbal de contraventie nr._ întocmit de lucratorii Direcției Regionale de D. și P. Iași.
Pe parcursul judecății, petenta nu a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata, astfel încât acestea au fost cerute prin prezenta cerere, pe cale separata.
In acest sens s-a solicitat obligarea paratei la plata sumelor de cate 2.500 lei, reprezentând onorariu de avocat achitat pentru fond si recurs si 6.000 lei onorariu de succes achitat avocatului pentru faptul ca s-a castigat procesul. Totodată, s-a solicitat si plata cheltuielilor legate de deplasarea la Iasi a aparatorului ales.
In ceea ce priveste cheltuielile de transport, reclamanta a depus doar un calcul fara a proba cu nimic cheltuielile legate de trasportul cu masina, distanta reala dintre localitati si consumul masinii, precum si bonurile care sa ateste plata carburantului si a bacului.
Instanța de fond a constatat astfel ca reclamanta nu are o creanța certa in ceea ce privește cheltuielile de transport, acestea nefiind probate cu nici un mijloc de proba.
In ceea ce privește onorariul de avocat presupus a fi achitat pentru aparatorul ales, desi la dosar au fost depuse in copie atat contractele de asistenta juridica cat si chitanta de plata a acestuia, prima instanță a admis doar in parte pretențiile reclamantei.
Astfel, in chitanțele depuse nu se face nici o mențiune despre faptul ca sumele de bani s-au încasat in baza contractelor de asistenta juridica încheiate si pentru reprezentarea sau asistarea facuta de avocata in dosarul nr. 35._ al Judecatoriei Iasi.
Totusi, avand in vedere ca in contractul de asistenta juridica nr. 26/01.03.2011 se face mentiune ca onorariul de avocat se va plati la sfarsitul procesului, se poate presupune ca unele dintre chitante au fost emise pentru a atesta plata facuta de petenta.
Cu toate acestea instanta de fond a avut in vedere si dispozitiile art. 274 alin. 3 din Cod procedura civila, potrivit carora “judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.
In acest sens s-a apreciat ca obiectul cererii, plangere contraventionala, nu reclama o complexitate deosebita a cauzei si a muncii prestate de avocat astfel incat sa se impuna un onorariu in cuantum de 5.000 lei. Pentru aceste considerente, instanta de fond a admis in parte cererea avand ca obiect pretentii formulata de reclamanta . in contradictoriu cu C. - R. de D. si P. Iasi – Sectia D. Nationale Iasi si a obligat parata doar la plata onorariului diminuat, de cate 500 lei pentru fiecare stadiu procesual, culpa procesuala a intimatei fiind dovedita, cazând in pretentii prin admiterea plangerii contraventionale de catre Tribunalul Iasi.
In ceea ce priveste onorariul de succes al avocatului, instanta de fond a apreciat ca . o „recompensa suplimentara a muncii prestate de avocat cu caracter voluntar si voluptoriu al partii promitente” (Dec. nr. 405/04.02.2010 a ICCJ – Sectia comerciala), nejustificâdu-se obligarea paratei la plata unor astfel de cheltuieli facute de petentă catre avocat din simpla recunostinta si prin buna invoiala.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut în motivarea recursului că greșit prima instanță a diminuat onorariul avocatului, în condițiile în care la Judecătoria Iași au fost 4 termene de judecată, la Tribunalul Iași au mai fost 2 termene de judecată, apărătorul recurentei fiind prezent la toate termenele iar cu ocazia deplasărilor la Iași s-au efectuat diverse cheltuieli.
S-a mai arătat că valoarea onorariului a fost raportat la valoarea amenzii din dosarul de fond, iar judecătorul cauzei nu putea aprecia corect asupra muncii depuse de avocat pentru ca în cele din urmă să dispună atât de mult diminuarea onorariului.
De asemenea, s-a susținut că în mod greșit instanța nu a acordat și cheltuielile ocazionate cu acest proces ce are ca obiect obligarea la cheltuieli de judecată întrucât trebuia aplicat art. 274 Cod proc. civ.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a cheltuielilor de judecată.
Examinând cauza în raport de critica formulată, tribunalul constată recursul nefondat.
Potrivi art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, iar potrivit alin. 3, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Regimul acordării cheltuielilor de judecată este guvernat de principiul disponibilității, consacrat de art. 129 alin. 6 Cod proc. civ., de unde rezultă că vor fi acordate numai în măsura în care au fost solicitate.
De regulă, cheltuielile de judecată se solicită pe cale accesorie, chiar în cadrul procesului care le-a ocazionat prezentând avantajul că se judecă odată cu fondul cauzei, că nu necesită cheltuieli distincte și inițierea unui nou proces.
Cheltuielile de judecată se pot solicita și separat, pe cale principală, dacă instanța a omis să se pronunțe asupra cererii accesorii sau dacă partea care a câștigat procesul nu a cerut acordarea acestora.
Din sentința civilă nr._/12.09.2011 a Judecătoriei Iași și decizia nr. 429/CA/2012, nu rezultă că reclamanta a formulat și cerere accesorie pentru recuperarea cheltuielilor de judecată față de care instanța de fond să fi omis să se pronunțe dar este cert că reclamanta, prin apărătorul său, a inițiat un alt proces, separat, care a generat alte cheltuieli și care a presupus plata unui alt onorariu de avocat, împovărând astfel partea care va cade în pretenții conform art. 274 Cod proc. civ., deși aceasta nu are nicio vină că reclamanta nu a înțeles să-și valorifice dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale accesorie, odată cu acțiunea principală, scutind părțile de astfel de cheltuieli ulterioare.
Cu privire la reducerea onorariului avocatului dispusă de către instanța de fond și care face obiectul criticii în recurs, se constată că jurisprudența CEDO, care investită fiind cu soluționarea pretențiilor de rambursare a cheltuielilor de judecată în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează să fie recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
In cauză însă, instanța de fond a apreciat greșit asupra diminuării onorariului avocatului, în raport de obiectul cauzei, cele două faze procesuale, deplasări la instanțele din Iași și volumul de muncă al avocatului, instanța neavând elemente suficiente să aprecieze nici munca depusă de avocat și nici complexitatea cauzei, chiar dacă obiectul cauzei îl constituie plângere contravențională.
In mod greșit instanța de fond a apreciat că onorariul avocatului pentru cele două faze procesuale, fond și recurs, câte 2.500 lei pentru fiecare este nepotrivit de mare încât să fie necesară reducerea până la doar câte 500 lei pentru fiecare ciclu procesual, această micșorare substanțială a onorariului avocatului putând să intervină dacă procesul s-ar fi soluționat pe excepție, dacă partea ar fi renunțat la judecată etc., astfel încât să fie conturată o implicare minimă a avocatului.
D. urmare, sub acest aspect, hotărârea instanței de fond este netemeinică, nelegală, sens în care se va admite recursul și va fi obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată de 5.000 lei (câte 2.500 lei pentru fiecare ciclu procesual) reprezentând onorariu avocat.
Totodată, instanța de fond a respins corect solicitarea privind celelalte cheltuieli de judecată în procesul aflat pe rolul Judecătoriei Iași și Tribunalul Iași atât timp cât acestea nu au fost dovedite cu înscrisuri, tabelul aflat la fila 6 dosar fond având calitatea unui act întocmit unilateral de către cel care solicită, motiv pentru care nu poate fi luat în considerare.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate în dosarul având ca obiect pretenții reprezentând cheltuieli din dosarul privind plângerea contravențională (fond și recurs), tribunalul constată că aceste nu pot fi acordate recurentei în măsura în care a înțeles să promoveze o acțiune separat pentru recuperarea cheltuielilor și obligând partea să se supună continuu la alte cheltuieli ce nu mai pot fi justificate, soluția echitabilă fiind aceea de a fi solicitate în cadrul acțiunii principale, pe cale accesorie.
Cum această acțiune a fost provocată de către reclamantă, ocolind calea accesorie, tribunalul va constata că în mod corect a fost respinsă cererea de către prima instanță în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta reclamantă S.C. D. .., cu sediul procesual ales în Tulcea, ., .. A, . – la Cabinet Av. S. V., împotriva sentinței civile nr. 3305/09.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C.N.A.D.N.R .- R. DE D. SI P. IAȘI - SECȚIA D. NAȚIONALE IAȘI, cu sediul în Iași, .. 19, județul Iași, având ca obiect pretenții.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 5000 lei reprezentând onorariu avocat (fond și recurs) cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Respinge capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată ca nefondat.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. B. V. A. L. R.
C. B.
11.02.2013
Red.jud.EB
Tehnored.DS/Ex. 2
12.02.2013
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 29/2013. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 208/2015. Tribunalul... → |
|---|
