Pretenţii. Decizia nr. 7/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 7/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7/2014
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător D. N. G.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T., cu sediul în T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr.2880/04.09.2013, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimatul pârât V. G. I., cu domiciliul în București, ., ., .> Având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului instanța a amânat pronunțarea la data de 22 ianuarie 2014, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 09.04.2013 reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T. a chemat în judecată pe pârâtul V. G. I. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 231,80 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, actualizată până la data plății efective, sumă ce i-a fost achitată reclamantului de Casa de Asigurări de Sănătate T..
În motivarea cererii reclamantul a arătat, în esență, că pârâtul s-a prezentat la S. Județean de urgență T. - secția chirurgie, solicitând acordarea serviciilor medicale ca urmare a leziunilor suferite în urma unui accident rutier, iar CAS T. a decontat aceste servicii, urmând ca spitalul să recupereze contravaloarea lor de la persoana vinovată. Cum nu există o hotărâre de condamnare a agresorului obligația de plată a cheltuielilor de spitalizare revine în sarcina beneficiarului direct al serviciilor medicale.
Prin sentința civilă nr.2880 din 04.09.2013 instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Art.313 din Lg.95/2006 arată că persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Din interpretarea textului de lege mai sus arătat rezultă că obligația achitării serviciilor medicale nu incumbă beneficiarului acestora ci autorilor faptelor care au determinat acordarea asistenței medicale.
Ori, pârâtul în cauză nu este autorul ci victima agresiunii, astfel că în raport de actul normativ mai sus menționat, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de spitalizare.
Nu poate fi antrenată nici răspunderea civilă delictuală a pârâtului atâta vreme cât nu s-a dovedit că aceasta se face vinovat de săvârșirea vreunei fapte ilicite de natură a trage incidența disp.art.998-999 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. Județean de Urgență T., care a criticat-o ca netemeinică și nelegală.
S-a susținut în motivarea apelului că pârâtul V. G. I. a declarat la spital că a fost victima unui accident de circulație și a fost internat din data de 01.05.2010 până la data de 02.05.2010 în Secția Chirurgie a spitalului, după ce i s-au acordat îngrijirile medicale de urgență în Unitatea de Primire a Urgențelor, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare fiind de 231,80 lei.
După acordarea primului ajutor la Unitatea de Primire a Urgențelor, pârâtul a fost internat într-o secție a spitalului pentru vindecare. Cheltuielile efectuate în Unitatea de Primire a Urgențelor sunt suportate de către stat prin Ministerul Sănătății și nu de către Casa de Asigurări de Sănătate, acordându-se pacienților indiferent dacă sunt asigurați sau nu, dacă sunt cetățeni români sau nu, ceea ce s-a întâmplat și în cazul pârâtului.
Internarea pârâtului și cheltuielile cu tratarea sa, au fost efectuate într-o Secție de boli cronice a spitalului și nu în Unitatea de Primire a Urgențelor.
S. Județean de Urgență T. a efectuat toate demersurile permise de lege pentru a afla identitatea persoanei care se face vinovată de vătămarea pârâtului, dar fără a reuși să afle identitatea sa până la judecarea cauzei.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
Examinând cauza în apel în raport de critica formulată Tribunalul constată apelul nefondat.
A rezultat din probele administrate că pârâtul a fost internat din data de 01.05.2010 până la 02.05.2010 la Secția chirurgie a Spitalului T., după acordarea îngrijirilor medicale de urgență în unitatea de primire a urgențelor, declarând că este victima unui accident.
Cu spitalizarea victimei s-au efectuat cheltuieli în sumă de 231,80 lei, suma achitată de C.A.S. T. către S. Județean T., cu obligația ca aceasta să fie recuperată și returnată.
Temeiul legal al acțiunii l-au constituit dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății coroborat cu art. 998 – 999 C od civil.
Rezultă, în primul rând, că reclamantul s-a subrogat prin lege în drepturile asigurătorului Casa de Asigurări de Sănătate – T. care i-a decontat contravaloarea serviciilor medicale.
In calitate de subrogat legal, reclamantul preia toate drepturile Casei de Asigurări de Sănătate conturând astfel o natură contractuală a litigiului, acesta raportându-se la asigurat și asigurător.
D. pentru care devin incidente mai mult dispozițiile cu caracter special al răspunderii civile specifice materiei asigurărilor de persoane.
Astfel, acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile acesteia, constituie o datorie a statului și un drept al cetățeanului (art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății), iar asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asigurați (art. 208 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății).
Pachetul de servicii de bază se acordă asiguraților și cuprinde serviciile medicale, serviciile de îngrijire a sănătății, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale și alte servicii la care au dreptul asigurații și se suportă din fond, în condițiile contractului-cadru (art. 210 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății).
In baza art. 210 alin. 1 lit. e), astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 91/27.12.2012, „pachetul minimal de servicii se acordă persoanelor care nu fac dovada calități de asigurat și cuprinde servicii medicale numai în cazul urgențelor medico-chirurgicale.
Așa cum rezultă din foaia de observație clinică, pârâtul internat în calitate de victimă a unui accident, are calitate de asigurat ceea ce face ca regimul juridic al asigurării de persoane ce izvorăște din lege, să se aplice cu prioritate, înlăturând astfel regimul juridic de drept comun al răspunderii delictuale.
D. urmare, pârâtul nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de spitalizare atâta timp cât este supus dispozițiilor legii speciale nr. 95/2005, are calitate de asigurat și în baza asigurării are dreptul la asistență medicală cu atât mai mult cu cât chiar și neasigurații au dreptul la pachetul minimal de servicii, constând în servicii medicale în caz de urgență medico-chirurgicale.
Așadar, având calitatea de asigurat, neavând calitate de persoană care a adus atingere sănătății altei persoane ci, dimpotrivă, fiind victimă, este evident că nu poate fi obligat la cheltuieli de spitalizare.
Cum acțiunea de regres a asigurătorului în drepturile căruia se subrogă reclamantul poate fi exercitată doar împotriva persoanei vinovate de producerea evenimentului asigurat; cum în cauză nu s-a identificat existența persoanei care a determinat incidentul, având în vedere că victima este spitalizată și primește îngrijiri ca urmare a calității de asigurat, în mod corect acțiunea reclamantului a fost respinsă.
In consecință, se va respinge și apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelantul-reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T., cu sediul în T., ., județul T., împotriva sentinței civile nr. 2880/04.09.2013, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimatul-pârât V. G. I., cu domiciliul în București, ., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
E. B. D. N. G. N. M.
21.02.2014
Red.jud.EB
Tehnored.NM/DS/ex. 4
25.02.2014
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii. Decizia... | Pretenţii. Decizia nr. 551/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
