Revendicare imobiliară. Decizia nr. 207/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 207/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 7560/333/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 207/A /2013
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător E. R. I.
Grefier A. C.
---------------
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de D. I. și D. L., cu domiciliul în ., județul V. în contradictoriu cu intimatul C. V., cu domiciliul în ., județul V., împotriva sentinței civile nr. 957/26-02-2013 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect -revendicare imobiliară grănițuire și ridicare construcții .
Dezbaterile în apel au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 17 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera în baza art. 260 Cod pr. civilă și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii sau note scrise, a amânat pronunțarea în cauză pentru astăzi, 24 septembrie 2013, când:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin sentința civilă nr. 957/ 26-02-2013 pronunțată de Judecătoria V. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții D. I. și D. L., cu domiciliul în . în contradictoriu cu pârâtul CHIROSCA V., cu domiciliul în ., județul V..
Au fost obligați reclamanții în solidar să achite pârâtului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3878/27.10.2008 la BNP B. M., reclamanții au dobândit suprafața de teren de 5160 mp situată în intravilanul satului Broscărie, .>
Potrivit Raportului de expertiză – expert L. L. reclamanții dețin in prezent suprafața de 5284 mp. Delimitata in anexa nr. 1 de punctele 6,7,8,9,10,11,12,13,14,15,16,17,18,19,20,21,22,6 (fila 88), in timp ce paratul C. V. deține suprafața de 2189 mp delimitata de punctele 1,2,3,4,5,6,7,8, 9,10,11,12,13,14,15,1 din Anexa 1.
Instanța a constatat că ambii proprietari au în posesie o suprafața mai are decât figurează în acte, respectiv reclamanții dețin în plus suprafața de 124 mp. Iar pârâtul suprafața de 389 mp teren (fața de cei 1800 mp. Teren cu care figurează în evidența Primăriei Zăpodeni).
Așa cum a rezultat din același raport de expertiză pârâtul nu ocupă nicio suprafața de teren din proprietatea reclamanților. De altfel, reclamanții au renunțat la judecarea acestui capăt de cerere.
Art.584 cod civil circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoana care are un drept real asupra unui fond limitrof de a pretinde vecinului sau, prin acțiune în justiție ori amiabil, stabilirea hotarului real ce trebuie sa proprietate fondurile învecinate si marcarea acestuia prin semne materiale vizibile.
Așa cum s-a exprimat doctrina și practica juridică acțiunea în grănițuire este admisibila chiar daca între proprietăți exista hotar exterior ori de câte ori acesta nu a fost stabilit prin înțelegerea proprietarilor celor doua fonduri limitrofe sau prin hotărâre judecătorească.
Or, analizând probele existente la dosar precum și susținerile părților instanța a constatat că atât reclamanții cât și pârâții solicită respectarea prezentei linii de hotar, care este marcată pe toată întinderea ei de gard despărțitor, deci prin semne exterioare vizibile. Astfel, reclamanții în concluziile orale din ședința din 19.02.2013 au solicitat în mod expres păstrarea liniei de hotar existente în timp ce pârâții au solicitat respingerea acestui capăt de cerere, ceea ce înseamnă că își doresc ca linia de hotar să rămână cea existentă la aceasta dată. De asemenea, instanța a constatat că pârâtul nu a formulat cerere reconvențională în acest sens.
În consecință, fiind vorba despre hotare marcate prin semne exterioare, agreate de ambii proprietari instanța a respins cererea în grănițuire.
Referitor la celelalte capetele de cerere cu obiect obligarea ridicării construcțiilor coteț de animale și WC de către pârât edificate de acesta chiar pe linia de hotar, instanța a constatat că în cauză nu sunt întrunite dispozițiile art. 16 și art. 34 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 536/1997(act normativ invocat în mod exclusiv de către reclamanți), în sensul că cele două construcții nu se află situate la o distanță mai mică de 10 m de locuința reclamanților. De altfel, aceștia nu au edificat nicio locuință pe terenul cumpărat de la vânzătoarea C. V.. Locuința reclamanților edificată pe terenul proprietatea acestora înaintea cumpărării terenului de la vecina C. V. se află la o distanță mult mai mare decât cea prevăzută de Ordinul 536/1997. Potrivit art. 610 din V. C. civ (a cărui dispoziții sunt aplicabile în prezenta cauză în temeiul art. 6 alin. 2 N.C. civ.) cel ce face un puț sau o privată lângă un zid comun sau nu cel ce vrea să clădească un cămin sau o vatră, o fierărie, un cuptor sau o sobă, să-i alăture un ocol de vite, sau cel ce vrea să puie lângă zid un magazin*) de sare, sau grămezi de materii corozive e îndatorat să lase depărtarea prescrisă de regulamente**) și obiceiuri particulare asupra unor asemenea obiecte, sau să facă lucrările prescrise de aceleași legi și regulamente**) spre a nu aduce vătămare vecinului.
Or, așa cum s-a reținut mai sus pârâtul a păstrat distantele prevăzute de dispozițiile speciale din domeniu, respectiv Ordinul Ministrului Sănătății nr. 536/1997.
Mai mult, așa cum reiese din raportul de expertiză, cele două construcții nu sunt construite pe linia de hotar care reiese din acte și din documentația cadastrală ci în vecinătatea liniei de hotar marcată de semne exterioare care însă nu este aceeași cu cea evidențiată în raportul de expertiză pe linia 6-23. Ori față de linia de hotar de pe aliniamentul 6-23 cele două construcții sunt edificate în spatele acesteia, pe proprietatea pârâtului.
În ceea ce privește copacii, instanța a constatat că aceștia nu au fost edificați pe linia de hotar, expertul constatând faptul că aceștia au fost plantați atât de către reclamanți cât și de către pârât dat la o distanță de 40-150 cm de gard. Constatarea expertului este similara cu cele susținute de cei trei martori audiați in cauza care confirma faptul că ambele părți au plantat copaci insă nu pe linia de hotar ci fiecare în partea sa de proprietate.
În ceea ce privește capătul de cerere privind stupina pârâtului instanța a constatat de asemenea că nu sunt încălcate dispozițiile legii cu privire la distanța minima prevăzută de Legea nr. 89/1994, respectiv 5 metri de linia de hotar. Așa cum a constat atât expertul cât și Direcția de Sănătate Publică V. (fila 22) în urma controlului efectuat la data de 31.05.2011 stupii sunt amplasați cu respectarea distantei legale. Potrivit principiului că accesoriul urmează calea principalului instanța a respins si capătul de cerere cu obiect obligarea pârâtului de edifica un gard despărțitor înalt de 2 m care să continue cu încă 2 m dincolo de stupii amplasați la extremitățile stupinei
Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea.
Fiind întrunite condițiile art. 274 Cod procedură civilă, instanța a admis cererea pârâtului de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 de lei, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței nr. 38/2012.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs D. I. și D. L., invocând următoarele motive:
In mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere referitor la granituire, motivat de faptul ca hotarul dintre proprietăți a fost stabilit prin intelegerea proprietarilor fondurilor limitrofe.
Acțiunea in granituire, intemeiata pe dispozițiile art. 584 Cod civil, a fost definita in literatura juridica de specialitatea, ca fiind „acea acțiune prin care reclamantul cere instanței ca in cadrul unui proces sa determine prin semne exterioare, linia despărțitoare dintre cele doua fonduri vecine.” Scopul acțiunii in granituire este acela de a se stabilit hotarul dintre cele doua proprietăți, fiecare parte implicata in proces având „îndoitul rol de reclamant si parat”, având aceleași obligații procesuale legate de sarcina probei. In practica judiciara, cu ocazia soluționării acțiunilor de granituire s-a arătat faptul ca acțiunea in granituire este o acțiune petitorie, intrucat are drept scop delimitarea proprietăților limitrofe, neputand fi confundata cu acțiunea in strămutarea de hotare, care este o acțiune posesorie.
F. de aceste aspecte se apreciază că este lipsită de temei aprecierea instanței de fond legata de faptul ca paratul nu a formulat o cerere reconventionala, părțile având, fata de granituire, dubla calitate procesuala.
In spete similare, instanțele au reținut ca si atunci cand instanța stabilește linia de hotar pe amplasamentul deja existent, are obligația de a se pronunța prin admitere asupra acestui capăt de cerere. Introducerea acestei acțiuni de către reclamanți demonstrează ca exista un litigiu cu privire la linia de hotar existenta, iar faptul ca au existat semne de hotar pe teren, fata de care instanța s-a putut orienta determina pronuntarea soluției, in sensul stabilirii liniei de hotar raportat la aceste semne de hotar.
Este firesc ca instanța sa stingă in acest mod litigiul cu privire la granituirea celor doua proprietăți prin stabilirea liniei de hotar raportat la semnele de hotar reținute, deoarece o altfel de soluție respectiv cea de respingere a acestui capăt de cerere duce la perpetuarea conflictului existent intre parti.
Este eronata aprecierea instanței referitoare la faptul ca „reclamanții in concluziile orale din ședința din 19.02.2013 au solicitat in mod expres păstrarea liniei de hotar existente”, in realitate, reclamanții au solicitat stabilirea liniei de hotar intre cele doua proprietăți, prin punctele de contur arătate de expert: 6-7-8-9-10-11-12-13-14-15.
In concluzie, se solicită admiterea acțiunii in granituire si stabilirea liniei de hotar dintre cele doua proprietăți prin punctele stabilite in expertiza 6-7-8-9-10-11-12-13-14-15.
Se solicită admiterea capetelor de cerere prin care reclamanții au solicitat ridicarea plantațiilor si a construcțiilor – WC si coteț de porc, precum si mutarea stupilor de albine.
Problema construcțiilor anexe având ca destinație wc sau coteț pentru animale, este reglementata prin Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 536/1997, iar in art. 16 se stabilește: - „Adăposturile pentru creșterea animalelor in curțile persoanelor particulare (de cel mult 5 capete porcine și 5 capete bovine) se amplasează la cel puțin 10 m de cea mai apropiată locuință învecinată și se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului sau disconfort vecinilor.”
In același Ordin, la art. 34 se precizează faptul ca: „îndepărtarea apelor uzate menajere provenite de la locuințele neracordate la un sistem de canalizare se face prin instalații de preepurare sau fose septice vidanjabile, care trebuie să fie proiectate și executate conform normelor în vigoare și amplasate ]a cel puțin 10 m fată de cea mai apropiată locuință: instalațiile se întrețin în bună stare de funcționare; vidanjul se va descărca în cea mai apropiată stație de epurare a apelor uzate.”
Este evident faptul ca paratul a incalcat normele speciale, stabilite prin Ordinul Bt 5.-_.
In concluziile raportului de expertiza topografica s-a confirmat faptul ca wc-ul este amplasat „la 24 cm de gardul existent”, iar cotețul de porci al paratului „era amplasat cu peretele de sud pe hatul despărțitor existent”.
Concluziile expertului se coroborează cu declarațiile martorilor audiați: „Cunosc ca pe limita de proprietate spre familia D., paratul a construit o toaleta si un adăpost de animale” a arătat martorul Abuzatoae A. (f 36).
Suprafața de teren proprietatea reclamanților este foarte ingusta, având o latime de 18,39 m., iar aceștia au făcut demersurile necesare pentru ridicarea unei locuințe, motiv pentru care li s-a eliberat certificatul de urbanism nr. 18/11.08.2011.
Art. 7 alin. 3 si 4 din Legea apiculturii nr. 89/1998, cu modificările ulterioare stabilește faptul ca:
„(3)Amplasarea stupilor de albine pe terenurile deținute de apicultori, cu orice titlu, se face la o distanță de cel puțin 5 m față de căile ferate, drumurile publice sau hotarele proprietăților din domeniul public sau domeniul privat, intravilan sau extravilan.
Intimatul nu a respectat legislația in vigoare care reglementează creșterea albinelor, a amplasat stupii la o distanta mult mai mica de hotarul care desparte proprietățile noastre, in condițiile in care, intre cele doua proprietăți paratul nu a edificat un gard, de dimensiunile reglementate in alin. 4, care i-ar permite amplasarea stupilor la o distanta mai mica de 5 metri.
In drept – art. 304 indice 1 si urm. Cod procedura civila.
Intimatul C. V. a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat:
În ceea ce privește acțiunea de granituire, atat expertul cat si martorii audiați in cursul judecații la fond au prezentata aceleași aspecte, respectiv faptul ca cele doua proprietăți sunt separate prin gard despărțitor de foarte mulți ani, inca de cand terenul reclamanților aparținea numitului C. M., fostul proprietar.
Inca din anul 1995 numitul C. M. a ridicat un gard care inconjura proprietatea acestuia, tot el plantând la acea data si mai mulți pomi fructiferi pe terenul sau pe partea care se învecina cu proprietatea acestuia.
La momentul achiziționării, reclamanții au venit cu un expert si au făcut măsurători, acesta constatând ca intre gardurile făcute de C. M. sunt cei 1800 mp.
Gardurile nu au fost niciodată modificate de la data ridicării lor.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, cel ce vizează desființarea construcțiilor, se arată că in mod corect instanța de fond a respins si acest capăt de cerere, întrucât problema construcțiilor anexe este reglementata prin Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 536/1997 care prevede la art. 16 ca " adăposturile pentru creșterea animalelor in curțile persoanelor particulare se amplasează Ia cel puțin 10 metri de cea mai apropiata locuința învecinată".
In ceea ce privește ultimul capăt de cerere, acela privind ridicarea stupilor, se arată ca expertul a precizat ca stupina este amplasata la o distanta cuprinsa intre 7,33 m si 9,36 m, respectând si in acest caz reglementările cuprinse in art.7 din Legea nr. 266/2009, care modifica Legea nr.89/1998,legea apiculturii si care prevede: " Amplasarea stupilor de albine pe terenurile deținute de apicultori, cu orice titlu, se face la o distanta minima de cel puțin 5 metri fata de căile ferate, drumurile publice sau hotarele proprietăților din domeniul public sau domeniul privat intravilan sau extravilan".
Ori in cazul de fata stupii sunt amplasați la o distanta mai mare de 5 metri si nu aduc nici un prejudiciu reclamanților intrucat aceștia nu locuiesc in . cativa ani in Italia la munca. Acțiunea promovata de aceștia nu are decât un rol sicanator insa lipsita de orice baza reala.
La termenul de judecata din 25-06-2013, raportat la obiectul cererii, instanța a pus in discuție si a calificat calea de atac ca fiind apel si nu recurs, pentru motivele expuse in încheierea de ședință de la acel termen.
Analizand actele si lucrarile dosarului,hotararea apelata,prin prisma motivelor de apel si a dispozitiilor legale aplicabile, tribunalul retine urmatoarele:
Critica adusa hotararii instantei de fond cu privire la respingerea cererii de granituire este intemeiata.
Potrivit disp.art.5 alin.2 din Lg. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Lg.287/2009 privind codul civil, dispozițiile Codului civil Nou sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia derivate din raporturile de proprietate, dacă aceste situații juridice subzistă după . codului civil.
În cauza de față, reclamantii pretind că de mai mulți ani pârâtul nu respecta linia de hotar dintre proprietatile lor. Așadar, situația juridică a ocupării terenului s-a născut anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, însă această situație juridică subzistă și în prezent pentru că se solicita instantei determinarea limitelor dintre proprietati.
Chiar daca expertul topometru a stabilit ca linia de hotar ar trebui sa ,,ramana asa cum este in teren,,aceasta nu inseamna ca instanta nu ar trebui sa determine limitele dintre cele doua proprietati ale partilor prin stabilirea traseului real pe care trebuie sa il urmeze titularul.
Granituirea este o operatiune de delimitare prin semne exterioare a doua proprietati vecine, ce apartin unor titulari diferiti.Daca intre acestia nu exista conflict, ea este o simpla oparatiune materiala realizata prin acordul partilor.
In caz de conflict, determinarea limitelor dintre proprietati si stabilirea traseului real se face prin hotarare judecatoreasca.
Ori, nu se poate retine ca in cauza de fata nu ar exista conflict.
Ratiunea actiunii in granituire este tocmai inexistenta unei delimitari intre proprietati, sau in situtia in care astfel de semne exista, ele nu au fost stabilite prin intelegerea partilor sau prin hotarare judecatoreasca si sunt contestate de catre parti.
Noul C. civil ofera o formulare mai clara a granituirii. Astfel, art.560 NCC prevede ca proprietarii terenurilor invecinate sunt obligate sa contribuie la granituire prin reconstruirea hotarului si fixarea semnelor corespunzatoare si a suporte, in mod egal,cheltuielile ocazionate de aceasta operatiune materiala.
F. de aceste considerente, Tribunalul apreciaza ca solutia respingerii cererii de granituire este gresita,si, sub acest aspect, sentinta instantei de fond apare ca fiind netemeinica.
Cu privire la cererea reclamantilor de obligare a paratului la ridicarea constructiilor edificate pe linia de hotar intre cele doua proprietati, Tribunalul apreciaza ca ca o parte din criticile formulate sunt intemeiate.
Din concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza, rezulta ca paratul a amplasat cotetul de porci cu peretele din partea de sud chiar pe hatul despartitor, iar toaleta la o distanta de 24 cm de gardul existent.
Paratul incalca, astfel, dispozitiile Ordinului Ministrului Sanatatii nr.536/1997 care stabileste ca adaposturile de animale se amplaseaza la cel putin 10 m de cea mai apropiata locuinta invecinata.Distantele prevazute de prezentul Ordin sunt raportate la dispozitiile art.610 Cd.civ. din 1864, aplicabil in cauza, deoarece aceste constructii au fost edificate in perioada cand acest cod era in vigoare.
Nu pot fi primite argumentele instantei de fond precum ca reclamantii nu au edificata nici o locuinta pe terenul care se invecineaza cu proprietatea reclamatilor si pentru acest motiv nu ar fi aplicabile dispozitiile Ordinului Ministrului Sanatatii aratat mai sus.
Notiunea de ,,locuinta,, folosita de Ministrul Sanatatii in ordinul emis, are un inteles mai larg, cuprinzand nu numai imobilul-constructie in care locuieste, ci si domiciliul ca situatie de fapt unde o persoana fizica isi exercita drepturile si libertatile civile.
Si art.87 NCC prevede ca domiciliul unei persoane fizice este acolo unde unde aceasta isi declara ca isi are locuinta principala si unde isi exercita drepturile si libertatile sale civile.
Rezulta, asadar, ca in situatia in care o persoana este proprietara unui teren are dreptul la respectarea proprietatii sale si la exercitarea tuturor prerogativelor dreptului de proprietate chiar daca nu a ridicat nici o constructie pe acel teren.
De fapt, art.610 Cd. civ. vechi, prevede obligatia proprietarilor unor fonduri invecinate de a nu executa pe terenul lor vreuna dintre lucrarile prev. De acest text.Se observa ca Cd. civ.nu foloseste notiunea de ,,locuinta,, ci aceea de ,,teren,, sau de ,,proprietate,,.
Cu privire la stupina edificata de catre parat, rezulta din aceleasi constatari le expertului ca aceasta a fost amplasata la o distanta legala, respectiv la mai putin de 5 m distanta de hotar.Din raportul de expertiza rezulta ca stupina a fost amplasata de 7,33 m si 9,36 de gardul despartitor.
In ceea ce priveste copacii, acestia au fost plantati de ambele parti la distante de 0,40-1,5 m de gard si nu pe linia de hotar.
F. de considerentele retinute mai sus, Tribunalul constata ca apelul declarat este intemeiat, urmand sa fie admis.
In baza art.296 Cd.pr.civ,Tribunalul va schimba hotararea instatei de fond in sensul admiterii, in parte a actiunii formulate.
In baza art.560 NCC, instanta va dispune granituirea celor doua proprietati ale partilor in modalitatea aratata in dispozitivul prezentei decizii.
In baza art.610 si art.1075 Cd.civ. vechi, instanta va obliga paratul sa ridice cotetul pentru porci si toaleta edificate pe terenul proprietatea sa sau pe linia de hotar.
Instanta va respinge cererea reclamantilor privind ridicarea stupinei si a copacilor plantati pe proprietatea sa.
In baza art.274 Cd.pr. civ. instanta va obliga intimatul sa achite apelantilor suma de 2164 lei cu titlu de cheltuieli de judecata,care constau in c/v taxei de timbru aferenta cererii de granituire si ridicare constructii, precum si onorariu de avocat in apel (1000 lei) si 1080 lei onorariu de expert.
Potrivit disp. Art.560 NCC,cheltuielile granituirii se suporta de catre ambele parti in mod egal,insa aceste cheltuieli sunt cele necesare pentru trasarea limitelor in modalitatea decisa de catre instanta de judecata si nu cheltuielile de judecata ce urmeaza sa fie suportate potrivit normelor de procedura civila. Este vorba de chetuielile ocazionate de operatiunea materiala a determinarii semnelor exterioare si a intinderii celor doua fonduri invecinate si nu de cheltuielile ocazionate de efecturea unei expertise judiciare.
Expertiza care s-a efectuat in cauza a avut,de fapt, mai multe obiective asupra carora expertul trebuia sa concluzioneze, nu numai determinarea liniei de hotar intre cele doua proprietati.
Tribunalul considera ca prin admiterea apelului si admiterea actiunii sub majoritatea capetelor de cerere, intimatului ii revine culpa procesuala.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de D. I. și D. L. împotriva sentinței civile nr. 957/26-02-2013 a Judecătoriei V., pe care o schimbă după cum urmează:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de D. I. și D. L. în contradictoriu cu pârâtul CHIROSCA V..
Dispune grănițuirea proprietăților celor două părți, respectiv a suprafeței de 5284 mp proprietatea reclamanților și a suprafeței de 2189 mp proprietatea pârâtului, situate în ., jud. V. .
Dispune ca linia de hotar între cele două proprietăți să fie pe aliniamentul punctelor 6,7,8,9,10,11,12,13,14,15, conform schiței anexă la raportul de expertiză întocmit de exp. L. L., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Obligă pârâtul CHIROSCA V. să ridice construcția reprezentând cotețul pentru porci amplasat cu peretele de sud pe hatul despărțitor existent, respectiv pe aliniamentul 7,8.
Obligă pârâtul să ridice construcția constând în toaleta ( WC- ul ) amplasat la 24 cm de gardul existent față de punctele 12,13.
Respinge cererea formulată de reclamanți privind ridicarea de către pârât a stupinei și a copacilor.
Obligă intimatul – pârât să achite apelanților- reclamanți suma de 2164 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24 septembrie 2013.
Președinte, A. A. | Judecător, E. R. I. | |
Grefier, A. C. |
Red. jud. A.A. /14-10-2013
Tehndact.. jud. A.A. / A.Ci. /18-10-2013
5 ex/ .>
Judecător fond: O. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 224/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 1143/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
