Plângere contravenţională. Decizia nr. 224/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 224/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 4463/189/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 224/R/2013
Ședința publică de la 18 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător G. F.
Judecător L.-M. B.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul I. T. DE MUNCĂ V. cu sediul în V., ..274, jud.V. în contradictoriu cu intimatul . P. REPREZENTANT LEGAL B. I. cu sediul în Bârlad, ..17, ., împotriva sentinței civile nr.3348 din 13.11.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ ‚ având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul .. av. A. Ricardo, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind recurentul ITM.V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este declarat în termen, motivat, nu s-a depus întâmpinare și s-a solicitat judecata în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, acte de depus sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului intimatului.
Av.A. Ricardo având cuvântul solicită respingerea recursului formulat de ITM.V. și să se mențină hotărârea Judecătoriei Bârlad, pentru că în mod corect prima instanță a considerat că sancțiunea contravențională nu este un scop în sine,ci că are rolul de a reglementa raporturile sociale de natura celor care au fost avute în vedere atunci când s-a încheiat procesul verbal de contravenție.
Având în vedere că este prima abatere de acest fel a acestei societăți, solicită menținerea soluției dată de prima instanță.
Instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
P. sentința civilă nr. 3348 din 13.11.2012, Judecătoria Bârlad a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta .. cu sediul în Bârlad, ..17,., . împotriva procesului – verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 17.08.2012 în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă V..
A dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei aplicată prin procesul-verbal . nr._ din data de 17.08.2012 pentru contravenția prevăzută de art.260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003 cu sancțiunea „avertisment”.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 17.08.2012 de intimatul I. T. de Muncă V., s-a reținut că, în urma controlului efectuat la data de 13.08. 2012, ora 13,00, la punctul de lucru organizat de petenta . în . identificat S. L. care declară că prestează activitate în calitate de paznic, începând cu septembrie 2011. La data de 17.08.2012, la solicitarea inspectorului de mună, angajatorul nu a prezentat pentru angajatul S. L. contract individual de muncă încheiat în formă scrisă. În urma verificărilor efectuate în baza de date organizată la nivelul inspecției muncii, s-a constat că, S. L. nu figurează ca având încheiat contract individual de muncă. S-a reținut în procesul verbal că, angajatorul a folosit un conducător auto pe post de mecanic utilaj greu.
Prima faptă a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003, aplicându-se, în temeiul aceluiași act normativ, aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 10.000 lei.
Cea de-a doua faptă a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 39 alin. 4 din Legea 319/2006 pentru care agentul constatator a aplicat sancțiunea avertisment.
Procesul - verbal nu a fost semnat de către petentă, prin reprezentat.
La rubrica ,,alte mențiuni", s-a reținut sub semnătură că ,,amenda contravențională este prea mare în raport cu situația actuală a firmei".
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal și a hotărât asupra sancțiunii.
I.Cu privire la legalitatea procesului-verbal instanța a reținut că potrivit art. 17 din O.G. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu. Orice alte lipsuri din procesul - verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului-verbal.
Instanța a constatat că petenta nu a formulat obiecțiuni exprese privitoare la legalitatea procesului-verbal.
II. În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că faptele au fost încadrate corect de către agentul constatator.
Instanța a avut în vedere O.G. nr. 2/2001 care nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta fiind un act întocmit de un agent al statului, învestit cu autoritate de constatare a faptelor care constituie contravenții, rezultând că procesul-verbal contravențional se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie până la proba contară. Această prezumție operează fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Astfel, procesului-verbal de contravenție trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
1.În ceea ce privește fapta referitoare la primirea la lucru a unei persoane fără contract individual de muncă, se reține că, potrivit art.16 alin.1 din Legea 53/2003 cu modificări, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.
Potrivit art. 260 alin. 1 lit. e din același act normativ, constituie contravenție, primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1).
Referitor la această faptă, petenta nu recunoaște săvârșirea ei, susținând atât prin plângerea contravențională, cât și în fața instanței că, persoana depistată la muncă, nu a prestat activitate în muncă pentru societate, în realitate, aceasta este un om al străzii căruia i-a îngăduit să locuiască într-o baracă de la societate.
Se constată că, petenta la momentul întocmirii procesului verbal de contravenții, a semnat procesul verbal de contravenții, nu a invocat aspectele invocate în fața instanței, referindu-se doar la împrejurarea că amenda aplicată prin procesul verbal este prea mare în raport cu situația actuală a firmei, aspect care prezumă o recunoaștere implicită a faptelor reținute în sarcina sa.
Pe de altă parte, procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în baza fișei de identificare a persoanei găsite prestând activitate, respectiv S. L. (fila 18) care a declarat în fața agenților constatatori că prestează activitate în calitate de paznic, din septembrie, cu contract individual de muncă, cu normă întreagă, pentru care primește 600 lei. Audiat nemijlocit în fața instanței, martorul a declarat că recunoaște semnătura de pe fișa de identificare, a susținut că a completat fișa de identificare la solicitarea unui agent care l-a pus să scrie, însă nu mai știe ce a scris. Martorul a arătat că nu a fost angajat în muncă la societatea petentă, nu a prestat activitate pentru societate.
A observat instanța că, martorul nu a oferit o explicație în legătură cu schimbarea de depoziție, motiv pentru care instanța a apreciat că, declarațiile martorului sunt circumstanțiale, iar cea dată la momentul depistării este conformă cu realitatea. Prezumția de sinceritate a declarației date la momentul constatării faptei, derivă din faptul că, orice persoană responsabilă, are obligația de a semna un act ,,pe propria răspundere" doar în măsura în care este de acord cu cele consemnate deasupra semnăturii sale, în caz contrar, având posibilitatea să solicite a se consemna obiecțiunile ori să nu semneze, dacă nu i se rețineau aceste obiecțiuni. Împrejurarea că la momentul controlului ,, avea emoții, s-a pierdut nu justifică declarațiile contradictorii.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat că declarația martorului B. O. I., soțul administratorului societății sancționate B. I., cu privire la aceste aspecte, este subiectivă, efectuată pro cauza și a fost produsă de petentă în încercarea de a înlătura sancțiunea contravențională.
2. În ceea ce privește fapta privind folosirea unui conducător auto pe post de mecanic, s-a constatat că petenta nu contestă această faptă, nu aduce critici cu privire la reținerea acesteia în procesul verbal de contravenții sau cu privire la sancțiunea aplicată.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției - întocmit de un agent constatator aflat în exercițiul funcțiunii și susținut de probe obiective (fișa de identificare) are valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, până la proba contrară, probă care nu s-a făcut în cauză. Petenta prin probele administrate nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție.
P. urmare, instanța confirmă temeinicia procesului verbal de contravenții.
III. În ceea ce privește sancțiunea aplicată de agentul constatator, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
P. procesul verbal de contravenții pentru fapta reținută, agentul constatator a aplicat o amendă în cuantum de 10.000 lei, în temeiul art. 276 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003, republicată. Instanța a constatat că sancțiunea este stabilită conform legii, chiar la limita minimă prevăzută de lege.
Cu privire însă la proporționalitatea sancțiunii, având în vedere urmările produse, circumstanțele reale și personale ale petentei, în raport cu fapta săvârșită, se apreciază că fapta prezintă un grad de pericol social redus, iar sancțiunea aplicată nu este justificată.
Se reține că, la controlul efectuat a fost găsită o singură persoană lucrând fără contract de muncă (așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați și înscrisurile depuse la dosar).
Din înscrisurile depuse la dosar și probele administrate în cauză, nu rezultă că petenta a mai fost sancționată contravențional pentru fapte asemănătoare care să dovedească perseverență și rea - credință în săvârșirea aceluiași tip de contravenții.
Este adevărat că, persoana depistată prestând activitate fără contract de muncă, a declarat că lucrează ca paznic din septembrie 2011, perioadă de timp relativ mare, însă din probele administrate, nu rezultă că fapta a fost săvârșită de petentă cu intenția de a prejudicia persoana angajată. Astfel, se reține că martorii au declarat că S. L. locuiește în incinta societății petente - la punctul de lucru controlat, de aproximativ jumătate de an, întrucât nu are unde să locuiască. Instanța constată că martorul S. L. nu a prezentat o carte de identitate, prezentând o dovadă –depusă de dosar în copie la fila 35, din care rezultă că nu are o dovadă a adresei domiciliului. Întrucât contractul individual de muncă, se încheie în baza unei cărți de identitate, instanța apreciază că vinovăția petentei pentru neîncheierea contractului individual de muncă, în circumstanțele arătate, este atenuată, iar scopul folosirii la muncă a persoanei depistate nu a fost acela de a aduce atingere drepturilor acestuia.
Instanța a mai reținut că, sancțiunea juridică, în general, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate și ca urmare nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice numai sancțiunea amenzii, acesta fiind și scopul dispozițiilor art.7 alin 3 din O.G.nr.2/2001 și că, în funcție de gradul de pericol social concret al faptei, poate fi aplicat chiar în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune sau când prevede limite ridicate.
Față de aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora instanța hotărăște asupra sancțiunii, instanța, constatând gradul de pericol social redus al faptei, a admis în parte plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal . nr._ din data de 17.08.2012 și a dispus înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei cu sancțiunea avertisment.
Totodată, instanța a atenționează petenta asupra pericolului social al faptei săvârșite, recomandând respectarea în viitor a dispozițiilor legale.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, recurentul I.T.M.V. criticând-o din următoarele motive:
Impotriva acestei sentințe declarat reurs, în termen legal, I. T. de Muncă V., criticând-o pentru netemeincie, respectiv pentru greșita individualizare a sancțiunii contravenționale aplicate, cea a avertismentului, care este prea blândă raportat la gradul de pericol social al faptei săvârșite si la periculozitatea făptuitorei.
În recurs, nu s-au administrat probe noi.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 53/2003 republicată, ale OG nr. 2/2001 si ale Codului de procedură civilă.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurent, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 C., instanța de recurs constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiată, sentința recurată fiind întemeiată deoarece sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 10.000 lei este prea aspră raportat la gradul de pericol social concret al faptei, dar si raportat la persoana intimatei care nu a mai fost sancționată contravențional, sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru îndreptarea acesteia.
Potrivit prevederilor art. 5 al.5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 al.3 din OG nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese faptul că intimata a fost sancționată contravențional pentru că, la data de 13.08. 2012, a primit la lucru o persoană, respectiv pe numitul S. L., fără încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă conform art. 16 alin 1 din Codul muncii.
Totodată, recurentul I. T. de Muncă V. nu a făcut dovada că recurenta a mai fost sancționată contravențional pentru fapte de aceiași natură.
Raportat la cele expuse mai sus, având în vedere că sancțiunea contravențională trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, reținem că fapta comisă de către recurentă are un grad de pericol social relativ scăzut, sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei, fiind prea aspră raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la circumstanțele personale ale recurentei, sancțiunea principală adecvată fiind cea a avertismentului, așa cum a reținut si instanța de fond.
În concluzie, pentru considerentele învederate mai sus, tribunalul reține că sentința recurată este întemeiată sub aspectul sancțiunii principale a avertismentului, aplicată de către instanța de fond, care a înlocuit-o pe cea a amenzii în cuantum de 10.000 lei, care a fost aplicată de către agentul constatator.
Pentru toate cele învederate mai sus, instanța de recurs constata că sentința atacata este întemeiată, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii raportat la probatoriile administrate în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 C., va respinge recursul declarat de către ITM V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de I.T.M.V. împotriva sentinței civile nr.3348 din 13.11.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2013.
Președinte, E. S. | Judecător, G. F. | Judecător, L.-M. B. |
Grefier, F. P. |
Red./tehred.F.G.
2ex./1.04.2013
J..fond:B. G.
F.P. 21 Februarie 2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 831/2013. Tribunalul VASLUI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 207/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
