Pensie întreţinere. Decizia nr. 582/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 582/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 1233/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 582/A
Ședința publică de la 18 Iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTED. M. M.
Judecător A. I. Z.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul pârât C. V. în contradictoriu cu intimata reclamantă T. G. D., împotriva sentinței civile nr. 2382 pronunțată la data de 23.10.2013 de Judecătoria Bârlad, având ca obiect pensie întreținere.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 11 iunie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, dar și pentru a acorda posibilitatea apărătorului apelantului pârât de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18 iunie 2014, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2382 pronunțată la data de 23.10.2013 de Judecătoria Bârlad, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2382 din 23.10.2013 Judecătoria Bârlad a admis cererea pentru pensie de întreținere minori formulată de reclamanta T. G.–D., împotriva pârâtului C. V..
A obligat pârâtul să plătească pentru minorul C. Erald-A., născut la data de 27 decembrie 2012, suma de 310 euro lunar, echivalent în lei, la data plății, începând cu data de 27.02.2013 și până la majoratul minorului.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 650 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
Pârâtul în prezent realizează venituri în Italia. Din munca efectuată la firma „L"A. Construzioni SRL” obține un venit lunar de 1341 euro. În temeiul art. 402 pct.1 și 2 din Codul civil, fiecare părinte trebuie să contribuie la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor. În consecință instanța a admis cererea reclamantei.
Pârâtul a fost obligat să contribuie la întreținerea minorului cu o sumă de bani lunară în cuantum de până la 1/4 din veniturile sale, în concordanță cu disp. art.529 al.2, art.530, art.532 din codul civil. Pensia se va plăti începând cu data introducerii cererii și până la majoratul minorului. În temeiul art.451 din codul de procedură civilă pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei cheltuielile de judecată ocazionate de proces, onorariu de avocat și suma avansată pentru curatorul special.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel pârâtul C. V., apreciind că sentința este nelegală și netemeinică.
A solicitat apelantul pârât admiterea apelului si sa se constate ca judecata la fond s-a făcut cu citarea greșita a părții parate si sa se anuleze hotărârea si să se trimită cauza spre soluționare instanței de fond sau instanței competente .
Sentința este vădit netemeinica si nelegala si hotărârea este data cu încălcarea formelor de procedura si încălcarea competentei de judecata aspecte care atrag nulitatea hotărârii.
Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază si in aceste condiții solicită admiterea apelului, casarea sentinței si constatarea nulității actelor de procedura si a sentinței întrucât cu rea credința nu a fost legal citat la domiciliul din tara la care a locuit si locuiește, C. V. neavând un serviciu si nefiind angajat la firma din Italia inca din ianuarie 2012 si locuind in tara in Tg N., si având încă un minor în întreținere pe C. Lorenzo-G., născut la 18 octombrie 2006, elev in clasa I a B, căruia prin sentința civile nr. 1451/15 iunie 2011 a Judecătoriei Tg N. ii achita lunar o pensie de întreținere corespunzătoare de 150 lei lunar.
Aceste aspecte îi erau cunoscute reclamantei T. G. D. la data promovării acțiunii, înainte de 27.02. 2013 astfel incat a apreciat apelantul pârât ca acțiunea este formulata cu rea credința si fara a înștiința instanța de existenta altui copil si fara a se stabili o pensie lunara legala in condițiile in care paratul nu a putut sa isi faca apărarea si nu a știut despre acest proces fiind citat cu rea credința la firma din Italia unde nu lucra la data introducerii acțiunii, reclamanta știind atât despre celalalt copil cat si despre faptul ca nu realiza venituri fiind dat in somaj de la firma din Italia, locuind in România inca din 2012.
I-a fost încălcat dreptul la apărare conf art 13 din NCPC in condițiile in care a fost citat cu rea credința la o adresa la care nu locuia, nefiind citat in tara Ia domiciliul legal. Mai mult deși reclamanta a cunoscut despre faptul ca nu lucrează in Italia din 2012 si ca mai are un copil l-a citata cu rea credința in Italia si prin publicitate numai pentru a nu afla de acest dosar să-și poată face apărările.
Instanța de fond nu era legal investita sa judece dosarul întrucât cererea trebuia făcuta la domiciliul paratului adică la Judecătoria Tg N. care era competenta material si teritorial cu soluționarea cauzei conf disp art 107 PCT 1 NCPC. Instanța de fond a încălcat aceste reguli de competenta teritoriala astfel incat apreciază ca sentința a fost pronunțata de o instanța necompetenta.
In cazul in care as fi fost legal citat s-ar fi prezentat si putea proba ca are un alt minor si nu are venituri si urma sa se stabilească in favoarea minorului C. Erald A. născut la 27 decembrie 2012 o pensie de 16, 5% din veniturile sale lunare, sau cum era legal un cuantum fix din venitul minim pe economia naționala ,C. V. nelucrând si neavand venituri.
Instanța a trecut foarte ușor peste chestiunile de procedura si a încălcat procedura de citare legala lipsind rolul activ si făcând ca paratul sa nu poată beneficia de un proces echitabil conf art 6 din Convenția Dr omului. S-a încălcat atât dreptul la apărare cat si la un proces just si echitabil paratul neputând sa depună acte si sa faca probe în speța nefiind administrata o ancheta sociala la domiciliul paratului C. Vasîle din Tg N. pentru a se stabili situația lui financiara pe ultimele 6 luni de când se solicita stabilirea pensie pentru minorul C. Erald A..
Solicită apelantul pârât sa admiterea apelul, casarea in tot a sentinței apelate și să se aprecieze ca aceasta sentința este nula arat pentru încălcarea competentei teritoriale cat si pentru încălcarea formelor de procedura de citare cu paratul care are domiciliul in tara, era in tara si a fost citat cu rea credința prin publicitate indicându-se un domiciliu fictiv, la Firma la care lucrase cu un in urma, si să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât sunt probleme procedurale si excepții de fond peste care s-a trecut cu ușurința .
S-a criticat sentința referitor la citarea greșita a paratului, citarea care s-a făcut la un domiciliu nelegal, el locuind in Tg N., fiind cetățean roman si daca instanța ar fi cerut relații de la SPCLEP TG N. se putea cita paratul la adresa din Tg N. si ar fi putut sa isi faca apărarea si sa depună acte si sa invoce excepții.
S-a criticat sentința referitor la cuantumul exorbitant al pensiei de întreținere stabilit prin sentința civila 2382/ 23.10. 2013 in condițiile in care moneda tarii este leul iar pensia stabilita de instanța este de 310 euro lunar. S-a contestat si obligarea la cheltuieli de judecata in cuantum de 650 lei in condițiile in care am prestat fara a i se cere lunar o pensie minorului, de 200 lei lunar iar la data despărțiții reclamanta solicitându-i-se 4000 lei cu titlu de pensie pentru mai multe luni, insa nu in cuantumul de 310 euro către reclamanta eu având si un alt copil in întreținere căruia ii dau lunar 150 lei, el fiind elev si având cheltuieli cu școlarizarea, hrana si rechizitele. Solicită instanței de control sa reanalizeze probatoriul si sa il completeze si in funcție de culpa sa dispună si asupra cheltuielilor, eu fiind de acord sa prestez lunar întreținere si celui de-al doilea copil insa fara a neglija primul copil, in raport de posibilitățile mele si de nevoia copilului.
3. S-a criticat sentința sub aspectul faptului ca instanța de la Judecătoria Bârlad nu era competenta teritorial sa soluționeze cerere ce face obiectul dosarului întrucât domiciliul paratului este Ia Tg N., apreciind ca era competenta conf art 107 pct. 1 NCPC Judecătoria Tg N..
F. de aceste aspecte si actele depuse in susținerea apelului, a solicitat pârâtul sa se constate ca este repus in termen si a formulat apelul in termen iar sentința este lovita de nulitate pentru încălcarea formelor de procedura de citare urmând sa se caseze sentința si sa se trimită cauza pe fond spre rejudecare.
Solicită obligarea la cheltuieli de judecata in aceasta faza procesuala întrucât acțiunea a fost făcuta cu rea credința cu citarea greșita la un domiciliu greșit, la o instanța necompetenta teritorial.
A luat la cunoștința despre aceasta sentința la data de 13 martie 2014 prin avocat căutând pe portalul instanțelor dup ace reclamanta i-a spus ca l-a dat in judecata si va plăti pensie minorului C. Erald A., apreciind ca astfel sunt in termenul de apel întrucât a făcut acest demers imediat ce a luat la cunoștința despre existent cauzei fara ca să i se fi comunicat vreo hotărâre sau sa fie citat la adresa unde locuiește in Tg N..
Intimata T. G. D. a formulat și depus întâmpinare.
1.S-a ridicat excepția tardivității apelului.
Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. Potrivit art. 468, Cod Procedură Civilă, termenul a fost depășit, astfel încât a solicitat intimata admiterea excepției și respingerea ca tardiv a apelului formulat.
2.Pe fondul cauzei.
Judecătoria Bârlad este instanța competentă să judece cererea pentru stabilirea obligației de întreținere pentru minor. Este adevărat că potrivit art. 107, Cod Procedură Civilă, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța unde domiciliază pârâtul, dar, potrivit art. 113, punctul 2, Cod Procedură Civilă, există competență alternativă la domiciliul reclamantei cu condiția să aibă calitatea de creditor în cererile referitoare la obligația de întreținere. Așadar, formulând o cerere prin care se solicită obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere pentru minor, Judecătoria Bârlad este instanță competentă în a soluționa cauza.
Apelantul locuiește și muncește în Italia la adresa pe care indicată în acțiune. Mai mult, instanța i-a fixat un curator special care să îi reprezinte interesele. Pe tot parcursul procesului acesta a sunat din Italia de nenumărate ori spunând că va plăti pensie pentru copil, că poate să-l caut în toată Italia și că legea nu are ce să-i facă. Dacă apelantul susține că nu mai lucrează în Italia sau că în prezent este în șomaj, a arătat intimata că acesta a depus odată cu o acțiune de reducere a pensiei de întreținere înscrisuri din care rezultă că locuiește în Italia că a avut într-adevăr o perioadă de șomaj care a expirat, dar în prezent lucrează în continuare la aceeași societate.
Cuantumul veniturilor sale este în jur de 1.300 de euro lunar iar în perioada de șomaj încasa 950 de euro lunar.
Intimata nu a știut că pârâtul mai are un copil în întreținere. Știa că dintr-o altă relație s-ar fi născut un alt minor, dar, nu cunoștea amănunte dacă este recunoscut de pârâtul apelant sau dacă se află în întreținerea acestuia.
Prin urmare, nu a formulat o acțiune cu rea-credință, ba chiar s-a străduit ca pârâtul să cunoască de proces în ideea că va contribui de bunăvoie la întreținerea copilului.
Din moment ce pârâtul-apelant este retribuit în euro, acesta realizând un venit destul de mare, intimata reclamantă a apreciat că în condițiile în care dânsa nu are venituri, cuantumul de 310 euro este o contribuție rezonabilă. Faptul că celălalt minor primește doar 150 lei, nu este un impediment pentru contribuția alocată minorului comun. Este dreptul de dispoziție al părții să solicite o pensie mai mare și pentru acel minor.
Sentința nu este lovită de nulitate deoarece procedura de citare cu apelantul a fost corectă iar hotărârea este motivată în fapt și în drept în limitele probatoriului administrat și al apărărilor formulate.
Apelantul C. V. a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimata T. G. D..
A solicitat apelantul respingerea excepției tardivității introducerii apelului împotriva sentinței data de Judecătoria Birlad întrucât este nefondata fata de faptul ca citația si au fost trimise la o adresa care îi aparținea.
A arătat apelantul că a aflat de pe portalul instanțelor de judecata la data de 13 martie 2014 despre aceasta sentința prin avocatul angajat G. G. din Baroul N., avocat ce a promovat acest apel împotriva sentinței data nelegal si soluționata de o instanța care nu era competenta in condițiile in care domiciliul era in tara in Tg N. si nu in Italia de unde plecase din 1 dec 2012.
Chiar daca s-ar avea in vedere faptul ca aveam un domiciliu in Italia anterior datei de 1 dec 2012 acest domiciliu era conform cărtii de identitate de Italia :CORTONA, Via SCOTONI 23, CAMUCIA, adresa la care nu a fost citat niciodată legal. Precizează că a fost citat cu rea credința, si i s-a pus curator deși era in tara, cu toate ca reclamanta intimata cunoștea ca locuiește la Tg N. si, ca nu mai lucra de cel puțin 3 luni in Italia. In aceste condiții apelantul a solicitat sa aibă in vedere actele depuse care fac dovada susținerii referitor la domiciliu si sa se admită apelul, să se caseze sentința și să se trimită cauza pentru judecata instanței legal investite si competente teritorial, respectiv JUDECĂTORIA TG N. .
Solicită apelantul respingerea ca nereale si fara temei susținerile reclamantei din întâmpinare întrucât probatoriul făcut este unul sumar si nu putea conduce la o soluție temeinica si legala fata de faptul ca nu ucrează, nu este si nu era retribuit in euro, moneda tarii fiind leul iar venitul la care trebuia calculata Pensia era 800 lei in condițiile in care mai presta pensie unui minor si acest aspect trebuia sa fie avut in vedere la stabilirea corecta a cuantumului.
Solicita a se constata ca hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază si in aceste condiții solicita admiterea apelului, casarea sentinței si constatarea nulității actelor de procedura si a sentinței întrucât cu rea credința nu a fost legal citat la domiciliul din tara la care a locuit si locuiește, C. I V. neavând un serviciu si nefiind angajat la firma din Italia inca din ianuarie 2012 si locuind in tara in Tg N., si având inca un minor in întreținere pe C. Lorenzo-G. născut la 18 octombrie 2006 căruia prin sentința civile nr.1451/ 15 iunie 2011 a judecătoriei Tg N. ii achita lunar o pensie de întreținere corespunzătoare de 150 lei lunar. Aceste aspecte ii erau cunoscute reclamantei T. G. D. la data promovării acțiunii. înainte de 27.02. 2013 astfel incat a apreciat apelantul că acțiunea este formulata cu rea credința si fără a înștiința instanța de existenta altui copil si fara a se stabili o pensie lunara legala in condițiile in care paratul nu a putut sa isi facă apărarea si nu a știut despre acest proces fiind citat cu rea credința la firma din Italia unde nu mai lucra din decembrie 2012 .
La data introducerii acțiunii in februarie 2013 apelantul locuia la Tg N. si reclamanta intimata știa despre acest aspect si despre faptul ca are si un alt copil .
I-a fost încălcat dreptul la o judecata echitabila si disp art conf art 13 din NCPC in condițiile in care a fost citat cu rea credința la o adresa la care nu locuia, nefiind citat in tara la domiciliul legal.
Instanța de fond nu era legal investita sa judece dosarul întrucât cererea trebuia făcuta la domiciliul paratului adică la Judecătoria Tg N. care era competenta material si teritorial cu soluționarea cauzei conf disp art 107 PCT 1 NCPC. Instanța de fond a încălcat aceste reguli de competenta teritoriala astfel încât apreciază ca sentința a fost pronunțata de o instanța necompetenta.
A solicitat apelantul admiterea apelului și casarea în tot a sentinței sa se aprecieze ca aceasta sentința este nula arat pentru încălcarea competentei teritoriale cat si pentru încălcarea formelor de procedura de citare cu paratul care are domiciliul in tara.
Solicită admiterea apelului modificarea in tot a sentinței criticate si trimiterea instanței de fond spre soluționare si citarea corecta a paratului din cauza urmând a se administra probatorii .
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Pentru soluționarea cererii de repunere în termenul de apel și a excepției tardivității formulării apelului, instanța de control judiciar are a verifica data la care hotărârea apelată a fost comunicată apelantului-pârât.
Pentru analizarea motivului de apel constând în nelegala citare a apelantului-pârât pe parcursul soluționării cauzei de prima instanță, instanța de control are a verifica modalitatea în care a fost efectuată procedura de citare a acestuia.
Sub ambele aspecte, apelantul-pârât a invocat împrejurarea că citarea sa și comunicarea hotărârii primei instanțe au fost făcute la o adresă unde acesta nu domiciliază și nici nu reprezintă locul său de muncă.
În acest sens, Tribunalul reține că atât cererea de repunere pe rol, cât și excepția tardivității, precum și motivul de apel invocat, presupun o analiză comună în privința elementelor de fapt.
Astfel, instanța de control judiciar reține că intimata-reclamantă a indicat ca loc de citare a apelantului-pârât locul de muncă al acestuia, respectiv: Italia, L A. CONSTRUZIONI SRL VIA IV NOVEMBRE N.22_ CAMUCIA, motivând că nu cunoaște domiciliul acestuia. În cererea de chemare în judecată, intimata-reclamantă a indicat CNP-ul apelantului-pârât, atașând și o fotocopie a cărții de identitate a acestuia(fila 5).
Procedura de comunicare a cererii de chemare în judecată nu a fost îndeplinită, actul de procedură fiind restituit cu mențiunea că destinatarul s-a mutat (it.trasferito) (filele 11, 12).
Ca urmare a dispoziției primei instanțe către intimata-reclamantă de a face demersurile aflării noii adrese a apelantului-pârât, a fost indicată adresa: ITALIA, CORTONA VIA I SCOTONI NR.23,_.
Nici la această adresă nu a fost realizată procedura de comunicare a cererii de chemare în judecată (filele 23,24).
În atare condiții, prima instanță a făcut aplicarea prevederilor art.167 alin.(1) și (3) C., respectiv citarea pârâtului prin publicitate, respectiv prin afișare, cu desemnarea unui curator.
Sentința civilă nr. 2382 / 23.10.2013 a fost comunicată prin afișare, curatorului desemnat și la locul de muncă inițial arătat de reclamantă în Italia.
Potrivit art.155 alin.(1) pct.6 C., locul citării persoanelor fizice este domiciliul lor. D. în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reședința cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde își desfășoară permanent activitatea curentă. Rezultă că instanța nu are un drept de opțiune între domiciliu și reședință sau locul unde partea își desfășoară activitatea curentă.
Persoanele fizice se vor cita la domiciliul lor, dacă acestea locuiesc acolo în mod efectiv. Până la proba contrară, se consideră că persoana fizică locuiește la domiciliul indicat în cartea de identitate. Potrivit art.87 NCC, domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală. Dovada domiciliului se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate (art.91 alin.(1) NCC).
Pentru a face aplicarea art.167 C., privitor la citarea prin publicitate, este necesară, ca primă premisă, imposibilitatea îndeplinirii procedurii de citare cu pârâtul, ca urmare a faptului că acesta nu își are domiciliul la adresa indicată de reclamant și nici la cea existentă în evidențele autorităților în drept. Cea de-a doua premisă pentru dispunerea măsurii privind citarea prin publicitate este cea reprezentată de dovada tuturor demersurilor efectuate de partea care a promovat cererea pentru aflarea adresei actuale a pârâtului nelegal citat, nefiind suficientă simpla susținere a necunoașterii domiciliului efectiv al acestuia.
De regulă, o atare probă constă în atașarea la dosar a relațiilor obținute de la Direcția Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, în cazul persoanelor fizice.
Deși prima instanță a pus în vedere reclamantei să facă demersurile necesare aflării domiciliului efectiv al pârâtului, în mod eronat a considerat îndeplinită obligația reclamantei, omițând ea însăși să dispună efectuarea unor verificări la DEPABD în condițiile în care la dosarul cauzei se afla o fotocopie a cărții de identitate a pârâtului, cuprinzând CNP-ul și ultimul domiciliul legal cunoscut, la care, de altfel, se putea dispune citarea acestuia.
D. pentru care, Tribunalul constată că aplicarea art.167 C. s-a făcut în mod greșit.
Nu mai puțin, comunicarea hotărârii primei instanțe prin afișare, la curator și la locul de muncă din Italia, comportă aceleași vicii de procedură, lipsind astfel dovada certă că această comunicare a fost efectivă. Dacă s-a avut în vedere, pentru comunicarea hotărârii la locul de muncă, respectiv L’angelica Costrutzioni SRL, adresa aflată la fila 42 din dosarul instanței de fond, trebuie observat că acel înscris privește efectuarea plății salariului către pârât în luna martie 2012, pentru luna februarie 2012. Neexistând alte elemente în funcție de care să se stabilească continuarea raporturilor de muncă și după acea dată, înscrisul privind luna februarie 2012 nu putea fi avut în vedere pentru a reține același loc de muncă un an mai târziu, cu atât mai mult cu cât dovada de comunicare a cererii de chemare în judecată fusese restituită cu mențiunea „mutat”.
Așadar, nefiind efectuată o legală comunicare a hotărârii judecătorești, termenul de apel nu a început să curgă, ceea ce face ca cererea de repunere în termenul de apel să fie lipsită de obiect, sens în care va fi și respinsă.
Pe cale de consecință, neîncepând să curgă termenul de apel, conform dispozițiilor art.468 alin.(1) C., nu se poate considera că acesta ar fi fost depășit, situație care atrage respingerea excepției tardivității apelului, ca neîntemeiată.
În privința motivul de apel constând în nelegala citare, Tribunalul îl reține ca fiind întemeiat, în considerarea celor anterior reținute. Potrivit art.480 alin.(3) C., „în cazul în care se constată că, în mod greșit, (…) judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe (…), în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare”. Constatând întrunite cerințele prevederii legale anterior enunțate, Tribunalul va admite apelul, va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Bârlad, pentru a se putea pronunța și asupra apărărilor formulate de apelantul-pârât cu privire la veniturile sale și existența unui alt copil în întreținere, și pentru a se avea în vedere venitul net lunar actual al apelantului-pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de apel, formulată de apelantul C. V., ca fiind lipsită de obiect.
Respinge excepția tardivității apelului, invocată de intimata T. G.-D., ca neîntemeiată.
Admite apelul formulat de C. V. împotriva Sentinței civile nr.2382/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o anulează și trimite cauza spre rejudecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2014.
Președinte, D. M. M. | Judecător, A. I. Z. | |
Grefier, A.-R. V. |
Red.A.I.Z./18.07.2014
Th.A.R.V./ 4 ex.
.>
Judecătoria Bârlad – Judecător Rădița I.
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 415/2014. Tribunalul VASLUI | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 1019/2014. Tribunalul... → |
|---|
