Plângere contravenţională. Decizia nr. 674/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 674/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 08-09-2014 în dosarul nr. 3711/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 674/2014
Ședința publică de la 08 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător A. C.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea apelului Civil formulat de apelantul – petent N. Ș. V., cu domiciliul în mun. V., .. 444, ., jud. V. în contradictoriu cu intimatul – organ constatator Inspectoratul de Poliție al Județului V., cu sediul în mun. V., .. 1, jud. V., împotriva sentinței civile 4024 din 18.12.2013 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă apelantul personal și asistat de avocat P. C., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează următoarele: dosarul se află la al doilea termen de judecată, s-a solicită judecata cauzei în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Avocat P. C., pentru apelant, având cuvântul, arată că apelantul și-a pierdut între timp locul de muncă și nu are înscrisuri noi de depus la dosar.
Instanța, nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelul declarat de către N. Ș. V..
Avocat P. C., pentru apelant, având cuvântul, solicită admiterea apelului, așa cum a arătat și în notele scrise, instanța de fond a admis în parte plângerea contravenționala formulata de petentul N. Ș. și pe cale de consecință, a anulat procesul verbal de contravenție doar sub aspectul contravențiile constând în nepurtarea centurii de siguranța si numărul de călători pe care îi avea în mașină.
A fost exonerat petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 600 lei, însa a fost menținut procesul verbal in ceea ce privește contravenția de nerespectare a regulilor privind depășire, contravenție prevăzută de art.100 alin.3 lit. e din OUG 195/2002.
Apreciază că, în mod greșit, prima instanță a reținut în considerentele hotărârii, faptul că petentul nu ar fi recunoscut săvârșirea contravenției, cu privire la depășire. Petentul a fost corect încă de la momentul când a formulat plângerea contravențională. A arăta în mod constant situația reala și circumstanțele in care s-a produs fapta.
Depoziția martorului audiat la instanța de fond, vine să întărească considerentele și argumentele pe care petentul le-a adus în fața instanței de fond, respectiv faptul că acea depășire, impropriu spus depășire, nu s-a realizat prin depășirea marcajului longitudinal continuu, nu a fost necesară această manevră, pe de o parte.
Pe de altă parte, era un sector cu vizibilitate, așa cum declară atât martorul asistent, cât și martorul propus la solicitarea petentului.
Nu a regăsit în cuprinsul dosarului de la instanța de fond, un proces verbal al vizionării casetei pe care a văzut-o împreună cu instanța și din punctul său de vedere erau relevante concluziile, pentru că se pare că a interpretat absolut diferit, instanța pe de o parte și petentul pe de o parte.
Există posibilitatea realizării acestui lucru, sunt depuse și planșele la dosar.
Apreciază că reapreciind instanța asupra probelor care au fost administrate la instanța de fond.
Consideră întemeiat apelul formulat de către petentul apelant, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței de fond în parte în sensul admiterii în integralitate a plângerii contravenționale.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, când,
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 4024 din 18.12.2013, Judecătoria V. a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul N. Ș. V., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V..
A anulat procesul-verbal de contravenție ., nr._ din data de 17.05.2013, în ceea ce privește contravențiile constând în nepurtarea centurii de siguranță și transportarea a 9 călători în plus față de locurile prevăzute.
A exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 600 lei (150 + 450).
A menținut procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 17.05.2013, în ceea ce privește săvârșirea contravenției de nerespectarea regulilor privind depășirea.
A menținut sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei, precum și sancțiunea complementară constând în suspendarea exercițiului dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
A respins cererea intimatului de obligare a petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, ca neîntemeiată.
A respins cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor d judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 17.05.2013 un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului V. a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ prin care s-a constatat că petentul N. Ș. V. a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . Negrești, și a efectuat depășirea auto_ pe marcajul longitudinal continuu. Nu purta centura de siguranță și avea 9 persoane în plus decât locurile prevăzute, faptele săvârșite fiind prevăzute de art. 100, alin. 3, lit. e, art. 101, alin. 1, pct. 13 și respectiv art. 108, alin. 1, lit. a, pct. 3 din O.U.G. 195/2002, aplicându-i-se o amendă contravențională în cuantum total de 900 lei, 2 puncte de penalizare și suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile.
Potrivit art. 100, alin. 3, lit. e din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: nerespectarea regulilor privind depășirea.
Potrivit art. 101, alin. 1, pct. 13 din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: nerespectarea regulilor privind transportul persoanelor și al obiectelor în sau pe vehicule.
Conform art. 108, alin. 1, lit. a, pct. 3 din OUG 195/2002 săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz.
Instanța, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, urmează a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul-verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, procesul-verbal . nr._/17.05.2013 fiind legal întocmit.
Referitor la motivele de nulitate invocate de petent, constând în aceea că textele de lege indicate de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal nu corespund descrierii situației de fapt, precum și omisiunea agentului de poliție de a aduce la cunoștința petentului posibilitatea de a formula obiecțiuni, se arată următoarele.
Conform art. 16, alin. 1 din OG 2/2001 procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția. Analizând procesul-verbal, instanța constată faptul că în cuprinsul acestuia au fost menționate atât actul normativ ce reglementează contravențiile săvârșite, cât și articolele din acesta. Deși este întemeiat faptul că un articol ce se referă la contravenția de nepurtare a centurii de siguranță a fost înscris în dreptul mențiunii referitoare la sancțiuni, instanța consideră că acest aspect nu este de natură să atragă nulitatea procesului-verbal de contravenție câtă vreme fapta contravențională săvârșită a fost descrisă fără echivoc în procesul-verbal. Ori, în cuprinsul acestuia, la rubrica referitoare la descrierea faptelor este menționat expres faptul că petentul nu purta centura de siguranță. În aceste condiții, motivul de nulitate invocat de petent este considerat nefondat.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de nulitate invocat, chiar acceptând că nu au fost respectate prevederile art. 16, alin. 7 din OG 2/2001, referitoare la lipsa consemnării obiecțiunilor contravenientului, o asemenea încălcare este sancționată cu nulitatea relativă, care atrage anularea actului întocmit în aceste condiții, numai în măsura în care s-a produs o vătămare, ce nu poate fi înlăturată în alt fel. Ori petentul nu a demonstrat că a suferit vreo vătămare, cu atât mai mult cu cât prin intermediul plângerii contravenționale formulate a avut posibilitatea de a invoca toate neregulile referitoare cu privire la existența faptei contravenționale ori a existenței vinovăției celui sancționat. În concret petentul chiar a formulat astfel de apărări, care sunt analizate de către instanță, în condițiile art. 34 din OG 2/2001.
Având în vedere cele de mai sus, instanța constată faptul că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de legalitate și temeinicie.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, acesta se bucură de o prezumție relativă de veridicitate. Cade în sarcina petentului să răstoarne această prezumție. Simpla negare în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Conform art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită. Aplicarea acestei norme și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumțiilor trebuie privită din perspectiva sarcinii probațiunii, raportat la modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție. Instanța europeană, prin jurisprudența sa, permite valorificarea prezumțiilor, în limite rezonabile.
Instanța este obligată să verifice dacă în cauză este vorba despre „o acuzație în materie penală” în sensul art. 6 CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate (Cauza A. împotriva României).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Malige împotriva Franței, H. împotriva României).
În materie de circulație rutieră, Curtea a stabilit că art. 6 par. 2 din Convenție nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră.
În cauza H. împotriva României, Curtea a constatat conformitatea procedurii cu exigențele art. 6 CEDO și că instanțele naționale au analizat credibilitatea probelor prezentate, în special a proceselor-verbale întocmite de polițiștii rutieri, în lumina circumstanțelor particulare și și-au motivat în mod corespunzător hotărârile. Simplul fapt că instanțele au decis, motivat (a se vedea per a contrario A. contra României), să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar.
Prima contravenție reținută în sarcina petentului constă în nerespectarea regulilor privind depășirea. Se observă faptul că deși prin plângerea formulată petentul a contestat temeinicia acesteia, ulterior, pe parcursul procesului, acesta a recunoscut săvârșirea contravenției. Mai mult de atât, săvârșirea acestei contravenții, în condițiile arătate în procesul-verbal de sancționare este confirmată și de probele administrate în cauză. Astfel, atât din planșele foto, cât și din înregistrarea video, se poate observa autoturismul condus de petent, efectuând o depășire, în sensul înscrierii pe sensul opus de mers cu întreg autovehiculul, deci atât cu roțile din stânga, cât și cu cele din dreapta, pe o porțiune de drum pe care se afla un marcaj longitudinal continuu, încălcându-l. Împrejurarea că zona în care a fost efectuată depășirea oferea o bună vizibilitate pentru efectuarea unei astfel de manevre nu este de natură a atrage exonerarea petentului de răspunderea contravențională pentru această faptă, în situația în care marcajul continuu a fost încălcat. În aceste condiții, instanța constată temeinicia reținerii acestei contravenții în sarcina petentului.
În ceea ce privește celelalte două contravenții din cuprinsul procesului-verbal, respectiv cea constând în transportarea mai multor persoane decât numărul de locuri stabilite în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare, precum și cea constând în nerespectarea obligației de a purta centura de siguranță, se constată următoarele.
Cele două contravenții au fost constatate în mod nemijlocit de agentul constatator, astfel încât mențiunile din procesul-verbal referitoare la acestea se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie. Pe de altă parte, petentul are posibilitatea de a răsturna această prezumție prin proba contrară.
Analizând probele administrate în cauză, instanța observă faptul că martorul G. C., aflat în microbuzul condus de petent, mai exact pe al treilea scaun din spatele șoferului, a relatat faptul că la momentul la care agentul constatator a oprit autovehiculul, aproximativ 3, 4 persoane se aflau în picioare având intenția de a coborî, amintindu-și totodată faptul că unul sau două locuri din spate nu erau ocupate. De asemenea, martorul a învederat că după oprire, agentul de poliție i-a comunicat petentului contravențiile săvârșite, refuzând invitația petentului de a se uita în microbuz pentru a constata numărul de persoane. Mai departe, martorul arată, din cauza lipsei de vizibilitate nu a mai putut observa dacă agentul de poliție s-a mai apropiat de autoturism. S-a mai precizat faptul că pe tot parcursul traseului, martorul a observat că petentul a purtat centura de siguranță.
Martorul M. R. M., șoferul autoturismului depășit de petent, a arătat faptul că a fost oprit de agentul constatator și întrebat dacă a observat că a fost depășit pe un marcaj longitudinal continuu, iar la răspunsul său afirmativ i s-a solicitat să semneze procesul-verbal în calitate de martor asistent. Acesta a mai precizat că după ce a fost oprit, agentul de poliție a purtat o discuție cu petentul pentru aproximativ 2-3 minute. Martorul nu a citit procesul-verbal înainte de a-l semna și nu își poate aminti dacă acesta era sau nu completat.
În ceea ce privește planșele foto și înregistrarea video efectuate, se observă faptul că din cuprinsul acestora nu se poate constata dacă petentul purta la momentul constatării contravențiilor centura de siguranță și nici câți călători se aflau în microbuz.
Având în vedere ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța consideră că petentul a răsturnat prin probele administrate temeinicia situației de fapt cu privire la aceste două contravenții, creând convingerea instanței, pe de o parte, asupra faptului că purta centura de siguranță, iar pe de altă parte, că în microbuz nu se aflau mai multe persoane decât locurile prevăzute, ci pasagerii se aflau în picioare, cu intenția de a coborî în stația ce se afla în apropriere.
Pentru a hotărî astfel instanța a avut în vedere declarația martorului G. C., care se afla poziționat într-un loc ce i-a putut permite să observe aceste aspecte nemijlocit, dar și faptul că niciun alt mijloc de probă nu a născut un indiciu cu privire la săvârșirea de către petent a acestor contravenții.
Astfel, ținând cont și de prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, dar și de faptul că acesta a făcut proba contrară celor înscrise în procesul-verbal contestat, cele două contravenții analizate sunt considerate a fi reținute în mod netemeinic.
Sub aspectul sancțiunii, raportat la contravenția prevăzută de art. 100, alin. 3, lit. e din OUG 195/2002, în temeiul art. 34 alin. 1 raportat la art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constatată că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În ceea ce privește cererea intimatului de obligare a petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, raportat la faptul că prezenta cerere urmează a fi admisă în parte, instanța în temeiul art. 36, alin. 2 din OG 2/2001, o va respinge ca neîntemeiată.
Referitor la cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, instanța ține cont de dispozițiile art. 452 Cod Procedură Civilă, conform cărora, partea care pretind cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, și constată faptul că petentul nu a făcut dovada efectuării unor cheltuieli de judecată în prezentul dosar, astfel că cererea sa va fi respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel N. Ș., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
Apreciază ca, in mod greșit, prima instanța nu a admis plângerea in totalitate si sub aspectul săvârșirii contravenției prevăzuta de art.100 alin.3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
Instanța a reținut greșit faptul ca petentul nu ar fi recunoscut săvârșirea contravenției, in condițiile in care încă din plângere a arătat situația reala si circumstanțele in care s-a produs fapta.
Depoziția martorului vine sa susțină apărarea petentului care a arătat constant ca depășirea s-a produs in anumite circumstanțe, ca era vizibilitate, ca vehiculul din fata rula foarte încet si ca depășirea nu s-a produs rulând pe sensul celalalt de mers.
Raportat la aspectele invocate apreciază ca instant trebuia sa facă o justa si corecta apreciere asupra faptei astfel încât sa aprecieze in concret ca nu se impune menținerea procesului verbal nici pentru aceasta contravenție.
Pentru motivele invocate solicita admiterea apelului.
In drept: Ord 2/2001 R.
Probe - inscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea primei instanțe prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Apelantul a criticat sentința primei instanțe doar sub aspectul menținerii actului sancționator contestat în ceea ce privește contravenția constând în nerespectarea regulilor privind depășirea.
Or, astfel cum reisese și din planșele fotografice depuse la dosarul cauzei (relevante fiind fotografiile 1, 2 și 3 de la fila 23 dosar instanța de fond și 4 de la fila 24 dosar instanța de fond), autovehiculul condus de apelant a efectuat depășirea, circulând pentru o anumită perioadă de timp cu întreg autovehiculul pe sensul opus de mers, încălcând marcajul longitudinal continuu.
În mod corect, a arătat instanța de fond că existența vizibilității nu permite efectuarea manevrei de depășire, cu încălcarea marcajului longitudinal continuu.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunilor contravenționale principală și complementară de către agentul constatator, Tribunalul consideră că a fost corectă.
Sancțiunea contravențională a amenzii a fost aplicată la minimul prevăzut de lege pentru abaterea contravențională săvârșită de către recurent, iar referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile, Tribunalul arată că aplicarea acesteia este obligatorie, indiferent de sancțiunea principală aplicată, chiar și în ipoteza în care aceasta ar fi sancțiunea avertismentului.
Instanța arată și că sancțiunile contravenționale aplicate în prezenta cauză au fost corect individualizate numărul contravențiilor de acest gen este în creștere (unele fapte conducând chiar la pierderea de vieți), iar lipsa unei riposte ferme a societății ar întreține climatul contravențional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
Față de considerentele anterior expuse, respinge ca nefondat, apelul declarat de N. Ș. V. împotriva sentinței civile 4024 din 18.12.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat, apelul declarat de N. Ș. V. împotriva sentinței civile 4024din 18.12.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.09.2014.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, A. C. | |
Grefier, C. A. |
Red. A.C
Tehnred. C.A.
4 ex./19 Septembrie 2014
Jud. fond C. E.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1156/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 677/2014. Tribunalul... → |
|---|
