Anulare act. Decizia nr. 976/2015. Tribunalul VASLUI

Comentarii

0

Decizia nr. 976/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 895/189/2014

Acesta nu este document finalizat

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL V.

CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 976/A

Ședința publică de la 09 Septembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTED. M. M.

Judecător A. I. Z.

Grefier A.-R. V.

Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta pârâtă O. B. ROMÂNIA SA BUCUREȘTI și O. B. ROMÂNIA SA -SUCURSALA BARLAD în contradictoriu cu intimatul reclamant G. G., împotriva sentinței civile nr. 3332 pronunțată la data de 18.12.2014 de Judecătoria Bârlad, în cauza având ca obiect

anulare act pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat că se prezintă intimatul reclamant G. G., legitimat cu CI . nr._ eliberată la data de 20.09.2012 de SPCLEP Bârlad, asistat de avocat C. I., cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul V. și aflată la fila nr. 91 din dosar, lipsind reprezentantul apelantei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza s-a amânat pentru administrare de probe iar la dosar au sosit relațiile solicitate de la apelantă și de la societatea de curierat rapid;

S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;

Văzând declarația părților că nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, președintele completului, raportat la dispozițiile art. 392 alin. 1 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile atât pe excepția tardivității, cât și asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților, pentru ca fiecare să-și susțină cererile și apărările formulate în proces.

Apărătorul intimatului reclamant G. G., având cuvântul, cu privire la excepția tardivității formulată, solicită admiterea acesteia. După cum rezultă și din înscrisurile depuse de către apelanta pârâtă, ultima zi pentru formularea cererii de apel, era ziua de 09.02.2015. Apelul a fost trimis prin fax la data de 10.02.2015 la Judecătoria Bârlad iar prin firma de curierat a fost expediat la data de 11.02.2015. În aceste condiții, apreciază că apelul este declarat tardiv.

Pe fond, referitor la admisibilitatea controlului judiciar, apreciază că este nefondată această critică. La data încheierii contractului de credit erau în vigoare dispozițiile Legilor nr. 189/2004, 296/2004, OUG nr. 291/1992, precum și directiva nr. 93 a Consiliului Europei.

Odată cu adoptarea OUG 50/2010 legiuitorul a urmărit să adapteze contractele la niște standarde mult mai stricte. O. B. nu a făcut acest lucru iar acel act adițional invocat de către apelantă nu a fost redactat în scris și nu îndeplinește condițiile art. 3 din OUG nr. 50/2010.

Consideră că în mod corect instanța de judecată a intervenit și a obligat prin hotărâre pe OPT B. să rearanjeze contractul raportat la prevederile legale.

În ceea ce privește motivul 4 de apel, respectiv că sumele nu ar fi fost corect stabilite, în cauză a fost efectuată o expertiză contabilă și toate aceste sume au fost detaliate în acest raport de expertiză.

Pentru aceste motive, apreciază că apelul este nefondat și solicită respingerea acestuia. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise. Cu cheltuieli de judecată.

Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, tribunalul, conform art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când;

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 3332/18.12.2014 a Judecătoriei Bârlad, constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. 3332 pronunțată la data de 18.12.2014 Judecătoria Bârlad a respins, ca neîntemeiate:

- excepția prescripției dreptului material la acțiunea de a solicita restituirea sumei de 1.500 CHF (comisionul de acordare);

- excepția netimbrării sau a insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată pentru capătului de cerere privind obligarea pârâtei să restituie reclamantului suma de 1.500 CHF plus dobânda actualizată, încasată de către pârâtă cu titlu de comision de acordare în cuantum de 2% (1.500 CHF) și a capătului de cerere privind obligarea pârâtei să restituie reclamantului dobânzile și penalitățile aferente sumelor reeșalonate, la valoarea stabilită prin expertiză contabilă cu ocazia suspendării în repetate rânduri a contractului de credit în cuantum de 6.855 CHF;

- excepția lipsei de interes unită cu excepția lipsei de obiect cu privire la capătul de cerere privind interpretarea contractului de credit,

excepții ridicate de pârâta O. B. România SA București.

A admis în parte acțiunea în despăgubiri civile contractuale, formulată de reclamantul G. G. împotriva pârâților O. B. România SA București și O. B. România SA - Sucursala Bârlad.

A respins, ca neîntemeiate, cererea prin care reclamantul G. G. a solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. 6 pct. 6.1 lit. b din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. C_ /28.01.2008, clauză denumită „comision de acordare: 2% perceput o singură dată la valoarea creditului (comisionul de acordare se reține în valuta creditului de către bancă din creditul acordat în momentul utilizării creditului)” și cererea prin care reclamantul a solicitat să fie obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 1.500 CHF plus dobânda (stabilită prin raportul de expertiză judiciară contabilă la suma de 659 CHF) actualizată, încasată de către pârâtă cu titlu de comision de acordare în cuantum de 2% (1.500 CHF), perceput o singură dată la valoarea creditului acordat, comision prevăzut la art. 6.1 lit. b din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. C_ /28.01.2008.

A respins, ca neîntemeiată, cererea prin care reclamantul G. G. a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului adițional la contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. C_ /28.01.2008, întocmit conform OUG nr. 50/2010, tehnoredactat la data de 3.03.2014.

A stabilit că mențiunea inserată la articolul 5.2 din contractul de credit nr. C_ /28.01.2008 („Dobânda curentă poate fi modificată în mod unilateral de către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută (LIBOR pentru CHF), fără a exista consimțământul clientului”) este abuzivă.

A admis cererea precizată, prin care reclamantul a solicitat să fie obligată banca să alinieze contractul de credit nr. C_ /28.01.2008 la legislația actuală, în ceea ce privește dobânda aplicabilă contractului, astfel încât dobânda aferentă să fie compusă din marja băncii (3,045%) + valoarea indicelui de referință LIBOR la 3 luni, marja băncii să fie fixă (3,045%) pe toată durata derulării contractului, putând fi modificată doar cu acordul ambelor părți; dobânda poate fi variabilă exclusiv în raport de indicele de referință LIBOR CHF la 3 luni; modificarea dobânzii urmează a se produce atât în sens crescător, cât și în sens descrescător, în funcție de variația indicelui de referință LIBOR.

A obligat pârâta O. B. SA București sau O. B. SA- Sucursala Bârlad să alinieze contractul de credit nr. C_ /28.01.2008 la legislația actuală, în ceea ce privește dobânda aplicabilă contractului, astfel încât dobânda aferentă să fie compusă din marja fixă a băncii (de 3,045%) + valoarea indicelui de referință LIBOR la 3 luni, marja băncii să fie fixă pe toată durata derulării contractului, putând fi modificată doar cu acordul ambelor părți; dobânda poate fi variabilă exclusiv în raport de indicele de referință LIBOR CHF la 3 luni; modificarea dobânzii urmează a se produce atât în sens crescător, cât și în sens descrescător, în funcție de variația indicelui de referință LIBOR.

A admis în parte cererile prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumelor plătite în plus de către reclamant, ca urmare a majorării abuzive și nelegale a marjei băncii și la plata dobânzii legale aferente sumelor reținute în mod abuziv și nelegal de către bancă și, în consecință:

A obligat pârâta O. B. România SA București să plătească reclamantului următoarele sume:

- suma de 7.474,32 CHF, reprezentând dobânda majorată unilateral, încasată de la reclamant în perioada 22.02._14;

- suma de 1.292 CHF, reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 7.474,32 CHF, calculată până la data de 31.08.2014.

A respins, ca neîntemeiate, cererile prin care reclamantul a solicitat să se constate nulitatea dobânzilor și penalităților aferente sumelor reeșalonate cu ocazia suspendării în repetate rânduri a contractului de credit în cuantum de 6.855 CHF și să fie obligată pârâta să restituie reclamantului dobânzile și penalitățile aferente sumelor reeșalonate, cu ocazia suspendării în repetate rânduri a contractului de credit în cuantum de 6.855 CHF.

A obligat pârâta O. B. România SA București să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 3.730,93 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;

Prin contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. C_ /28.01.2008, O. B. SA-Sucursala Bârlad a împrumutat reclamantului G. G. suma de 75.000 CHF, pentru nevoi personale. Creditul a fost acordat în scopul refinanțării creditelor acordate reclamantului de către BCR, BRD, Banca Comercială Carpatica, prin contractele de credit nr. 3137PF/8.11.2007, nr._/7.11.2007, nr. 334/14.06.2006. Creditul a fost acordat reclamantului pentru o perioadă de 300 de luni.

Conform art. 5.1 din contract, la data încheierii contractului rata dobânzii curente era de 5,7%, iar dobânda se stabilește în formă procentuală, ca rată anuală de dobândă. La art. 5.2 din contract s-a prevăzut că dobânda este variabilă în funcție de politica băncii. Dobânda curentă poate fi modificată în mod unilateral de către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută (LIBOR pentru CHF), fără a exista consimțământul clientului. Noul procent de dobândă se va aplica la soldul creditului rămas de rambursat începând cu data de aplicare stabilită de bancă. Modificarea dobânzii va duce la recalcularea dobânzii datorate. Conform art. 5.3, noul procent de dobândă va fi comunicat împrumutatului prin intermediul unei scrisori simple sau extras de cont sau prin afișare la sediule unităților bancare. Clientul consimte că această metodă de notificare este suficientă, nefiind necesară încheierea unui act adițional la contract, renunțând la orice plângere/opoziție/contestație ulterioară. La art. 5.6 din contract s-a menționat că dobânda se calculează la soldul creditului și se achită lunar, odată cu rambursarea ratelor de principal.

Cu privire la taxe și comisioane, în art. 6.1 din contractul menționat s-a prevăzut că pentru creditul acordat banca percepe următoarele taxe și comisioane: a) taxa de analiză dosar; b) comisionul de acordare de 2%, perceput o singură dată la valoarea creditului acordat. Comisionul de acordare se reține, în valuta creditului, de către bancă din creditul acordat în momentul utilizării creditului; c) comisionul de rambursare anticipată.

Pentru garantarea restituirii împrumutului, s-a încheiat contractul de ipotecă autentificat cu nr. 433/28.01.2008 la biroul notarului public F. L. din Bârlad, ipoteca fiind instituită asupra imobilului proprietatea reclamantului, situat în Bârlad, ., ., .> Prin notificarea nr._/8.09.2010, O. B. a comunicat reclamantului că, urmare a intrării în vigoare, începând cu data de 21.06.2010, a OUG nr. 50/2010, i se pune la dispoziție, în cadrul unității teritoriale a OPT B. de la care a contractat creditul, proiectul de act adițional la contractul de credit al acestuia aflat în derulare. În cazul în care nu va fi de acord cu semnarea actului adițional în forma propusă, va avea dreptul de a rambursa creditul anticipat, în totalitate, fără perceperea comisionului de rambursare anticipată. În cazul în care reclamantul nu va opta pentru această variantă, banca se va conforma OUG nr.50/2010, urmând să aplice prevederile acesteia. Totodată, s-a făcut cunoscut reclamantului că nesemnarea până la data de 20.09.2010, inclusiv, a actelor adiționale se consideră acceptare tacită, conform art. 95 alin.2 și 5 din OUG nr.50/2010. Reclamantul a mai fost informat că O. B. va actualiza nivelul ratei de dobândă începând cu data de 1.10.2010, reprezentând următorul trimestru calendaristic (octombrie, noiembrie, decembrie 2010) cu valoarea indicatorului de referință aferent valutei de acordare LIBOR CHF la 3 luni. Reclamantul a fost înștiințat că este așteptat la unitatea teritorială a O. B. de la care a contractat creditul în vederea consultării și semnării actului adițional menționat și pentru obținerea unui grafic de rambursare actualizat (fila 179, vol. I dosar).

Notificarea nr._/8.09.2010 a fost expediată reclamatului G. G. la data de 16.09.2010, așa cum rezultă din borderoul poștal aflat, în copie, la filele 27-28, vol.II dosar instanță. Pârâta O. B. nu a depus la dosar vreo confirmare de primire din care să rezulte dacă reclamantul a primit sau nu Notificarea nr._/8.09.2010.

Prin declarația dată în instanță, martorul M. B. N., propus de reclamant, a arătat că în luna martie 2014 el s-a deplasat împreună cu reclamantul la sediul O. B. Bârlad. La sediul O. B. Bârlad, reclamantul a solicitat funcționarului băncii să-i înmâneze actul adițional la contractul de credit, însă una dintre funcționarele băncii a răspuns că nu avea în acel moment actul adițional în bancă și că un astfel de act adițional nici nu era întocmit.

Ulterior, O. B.-Sucursala Bârlad și reclamantul G. G. au încheiat următoarele acte adiționale la contractul de credit nr. C_ /28.01.2008:

- actul adițional nr. 858/25.08.2009, prin care în baza cererii nr. 833/18.08.2009, formulată de reclamant, a fost modificat graficul de rambursare a creditului, anexă la contractul inițial, astfel că suma pe care reclamantul trebuia să o achite lunar a fost stabilită la suma de 200 CHF, începând cu 25.08.2009, conform graficului de rambursare anexă la actul adițional. Pe perioada de suspendare, sumele rămase neachitate de către client vor fi cumulate, iar suma rezultată va fi împărțită în mod egal pe numărul de luni rămase până la rambursarea totală a creditului;

- actul adițional nr. 1406/13.09.2010, prin care în baza cererii nr. 1303/24.08.2010, formulată de reclamant, a fost modificat graficul de rambursare a creditului, anexă la contractul inițial, astfel că suma pe care reclamantul trebuia să o achite lunar a fost stabilită la suma de 270 CHF, începând cu 13.09.2010, conform graficului de rambursare anexă la actul adițional. Pe perioada de suspendare, sumele rămase neachitate de către client vor fi cumulate, iar suma rezultată va fi împărțită în mod egal pe numărul de luni rămase până la rambursarea totală a creditului;

- actul adițional nr. 447/29.03.2011, prin care în baza cererii nr. 425/24.03.2011, formulată de reclamant, a fost modificat graficul de rambursare a creditului, anexă la contractul inițial, astfel că suma pe care reclamantul trebuia să o achite lunar a fost stabilită la suma de 274 CHF, începând cu 20.03.2011, conform graficului de rambursare anexă la actul adițional. Pe perioada de suspendare, sumele rămase neachitate de către client vor fi cumulate, iar suma rezultată va fi împărțită în mod egal pe numărul de luni rămase până la rambursarea totală a creditului;

- actul adițional nr. 746/22.05.2012, prin care în baza cererii nr. 742/22.05.2012, formulată de reclamant, a fost modificat graficul de rambursare a creditului, anexă la contractul inițial, astfel că suma pe care reclamantul trebuia să o achite lunar a fost stabilită la suma de 413 CHF, începând cu 22.05.2012, conform graficului de rambursare anexă la actul adițional. Pe perioada de suspendare, sumele rămase neachitate de către client vor fi cumulate, iar suma rezultată va fi împărțită în mod egal pe numărul de luni rămase până la rambursarea totală a creditului;

- actul adițional nr. 1917/27.11.2012, prin care în baza cererii nr. 1871/19.11.2012, formulată de reclamant, a fost modificat graficul de rambursare a creditului, anexă la contractul inițial, astfel că suma pe care reclamantul trebuia să o achite lunar a fost stabilită la suma de 416 CHF, începând cu 27.11.2012, conform graficului de rambursare anexă la actul adițional. Pe perioada de suspendare, sumele rămase neachitate de către client vor fi cumulate, iar suma rezultată va fi împărțită în mod egal pe numărul de luni rămase până la rambursarea totală a creditului.

Printr-un alt act adițional (fără număr și dată) la contractul de credit nr. C_ /28.01.2008, aflat în copie la filele 48-51, vol. I dosar, s-a menționat că acest act adițional a fost încheiat în scopul asigurării conformității contractului de credit nr. C_ /28.01.2008 cu prevederile OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. La art. I din actul adițional menționat, s-a prevăzut că contractul de credit nr. C_ /28.01.2008 se completează cu dispozițiile prevăzute în Anexa „Clauze specifice, conforme Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2010” la prezentul act adițional, anexă ce face parte din actul adițional menționat.

În Anexa la actul adițional (fără număr și dată) intitulat „Clauze specifice, conforme Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2010”, s-a prevăzut, la pct.3.1, că la data încheierii actului adițional rata dobânzii curente este de 6,99% și va fi variabilă trimestrial conform formulei: dobânda de referință + marja băncii. La data semnării actului adițional valoarea dobânzii de referință era de 0,22%, iar marja băncii de 6,77%. La pct. 3.3 din Anexă s-a prevăzut că rata de dobândă este variabilă și se modifică trimestrial în funcție de valoarea dobânzii de referință, iar pentru credite în CHF dobânda de referință este LIBOR CHF la 3 luni. LIBOR înseamnă rata dobânzii de decontare pentru plasarea de depozite în valuta relevantă, stabilită de Asociația Bancherilor Britanici, afișată pe ecranele Reuters. Dacă nu este publicată o asemenea rată, banca va utiliza media aritmetică a ratelor de dobândă oferite băncilor principale de pe piața interbancară din Londra. Valoarea dobânzii de referință se va modifica începând cu prima zi bancară a fiecărui trimestru calendaristic și se va aplica începând cu data primei scadențe lunare ulterioară acesteia, inclusiv. La art. 3.4 din Anexă s-a prevăzut că marja băncii este fixă pe toată durata creditului și poate fi modificată doar ca urmare a modificărilor legislative sau micșorată doar în acord cu politica comercială a băncii. Marja băncii reprezintă acel element din componența formulei ratei de dobândă care se adaugă dobânzii de referință ROBOR/EURIBOR/LIBOR, și care reflectă elementele de cost adiționale pe care banca le suportă la acordarea creditului: costurile cu menținerea resurselor de finanțare pe toată perioada derulării creditului, riscul de țară, costurile cu rezerva minimă obligatorie, rata de risc de neplată asociată creditului respectiv și altele asemenea, inclusiv marja de profit a băncii. La art. 3.5 din Anexă s-a prevăzut că noul procent de dobândă modificat trimestrial datorită variației dobânzii de referință va fi comunicat împrumutatului prin intermediul unei notificări, conform cu opțiunea scrisă a acestuia, nefiind necesară încheierea unui act adițional la contractul de credit. În cazul în care, ca urmare a notificării modificării nivelului ratei dobânzii de către bancă, ca urmare a modificării nivelului dobânzii de referință, clientul nu va rambursa ratele nescadente/restul din creditul angajat, dobânzile și comisioanele aferente până cel târziu la data aplicării noului procent de dobândă, se consideră că acesta a acceptat noul procent de dobândă.

Cu privire la dobânda anuală efectivă (D.), la art. 3.9 din Anexă s-a prevăzut că aceasta exprimă costul total al creditului, exprimat ca procent anual la valoarea totală a creditului acordat. Dobânda anuală efectivă la data semnării contractului a fost de 5,85%. În determinarea D. s-au avut în vedere durata și valoarea creditului la momentul acordării acestuia, taxa de analiză dosar și comisionul de acordare valabile la momentul acordării creditului, comisionul lunar de administrare conform contractului de credit. Calculul D. s-a realizat conform prevederilor OUG nr. 50/2010.

Conform art. 3.13 din Anexa la actul adițional (fără număr și dată) la contractul de credit nr. C_ /28.01.2008, marja băncii este fixă pe toată durata creditului și poate fi modificată doar ca urmare a modificărilor legislative sau micșorată doar în acord cu politica comercială a băncii. Marja băncii reprezintă acel element din componența formulei ratei de dobândă care se adaugă dobânzii de referință ROBOR/EURIBOR/LIBOR, și reflectă elementele de cost adiționale pe care banca le suportă pentru acordarea creditului: costurile cu menținerea surselor de finanțare pe toată perioada derulării creditului, riscul de țară, costurile cu rezerva minimă obligatorie, rata de risc de neplată asociată creditului respectiv, altele asemenea, inclusiv marja de profit a băncii.

Conform art. 4.12 din Anexa la actul adițional (fără număr și dată) la contractul de credit nr. C_ /28.01.2008, costul total al creditului pentru împrumutat, calculat la data semnării contractului de credit, este de 65.871 CHF. În determinarea costului total al creditului s-au însumat următoarele costuri: valoarea totală a dobânzii și comisioanelor prevăzute în graficul de rambursare semnat de împrumutat la momentul acordării creditului; comisionul de analiză a dosarului conform contractului de credit; taxa de evaluare a imobilului adus în garanție de 400 lei; prima anuală de asigurare imobil, considerând că valoarea acesteia va rămâne constantă pe perioada creditului, în valoare de 400 lei. Conform art. 4.13 din Anexa la actul adițional (fără număr și dată) la contractul de credit nr. C_ /28.01.2008, calculată la data semnării contractului de credit este de 140.871 CHF și este formată din suma valorii totale a creditului și costul total al creditului pentru împrumutat.

La art. 6.1 din Anexa la actul adițional (fără număr și dată) la contractul de credit nr. C_ /28.01.2008, s-a prevăzut obligația clientului de a notifica banca în termen de 15 zile calendaristice de la primirea notificării referitoare la majorarea dobânzii dacă se află în imposibilitatea de a accepta/plăti ratele de credit.

La art. 8.1 din Anexa la actul adițional (fără număr și dată) la contractul de credit nr. C_ /28.01.2008, s-a prevăzut că dispozițiile OUG nr.50/2010 se completează cu dispozițiile Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare, cu cele ale OG nr.21/1992 privind protecția consumatorilor și cu cele ale OUG nr.113/2009.

Prin adresa înregistrată la O. B. –Sucursala Bârlad cu nr._/21.11.2013, reclamantul a sesizat această unitate bancară despre faptul că marja băncii a fost mărită abuziv, iar la momentul încheierii contractului el nu a fost informat despre posibilitatea majorării marjei băncii. Prin aceeași adresă, reclamantul a solicitat să i se comunice motivele măririi dobânzii efective, data la care a survenit modificarea, valorile înregistrate și perioada în care a avut loc recalcularea dobânzii, motivele majorării marjei în sens crescător, datele la care au survenit modificările acesteia, valorile exacte la care a crescut marja băncii. Totodată, reclamantul a solicitat renegocierea contractului de credit, în sensul recalculării dobânzii percepute, conform formulei propuse de reclamant (marja fixă în valoare de 3,116% + valoarea indicelui de referință LIBOR la 3 luni), actualizarea contractului de credit prin semnarea unui act adițional la contractul de credit, precizarea și definirea elementelor componente ale dobânzii și a cuantumului acestora; modalitatea de modificare a dobânzii, calcularea și restituirea sumelor plătite în plus prin majorarea abuzivă a marjei băncii, anularea tuturor dobânzilor și penalităților aferente sumelor reeșalonate cu ocazia suspendării în repetate rânduri a contractului de credit.

Prin adresele înregistrate la O. B.-Sucursala Bârlad cu nr._/15.11.2013, nr._.11.2013, nr._/3.01.2014, nr._/27.01.2014, reclamantul a solicitat să i se comunice actul adițional la contractul de credit întocmit conform OUG nr.50/2010, data la care a intrat în vigoare acest act adițional și data la care actul adițional a fost semnat de către reclamant și de către reprezentanții băncii.

Prin notificarea din data de 10.12.2013, O. B. a făcut cunoscut reclamantului că pentru credite în CHF valoarea indicatorului de referință LIBOR CHF la 3 luni este de 0,02%. Ca urmare, după data scadentă din luna ianuarie 2014 dobânda curentă aplicabilă creditului acordat în baza contractului de credit nr. C_ /28.01.2008 va fi de 6,79%, calculată ca sumă între noua valoare a indicatorului de referință menționat mai sus și marja de dobândă de 6,77%.

Prin adresa nr. 1174/7.02.2014, emisă de biroul executorului judecătoresc Elesei B. din Iași, reclamantul a fost înștiințat că asupra veniturilor sale bănești a fost înființată poprire pentru încasarea sumei de 16.064,14 lei, la cererea creditoarei . București, în baza titlului executoriu constând în contractul de credit nr._/1.08.2008.

La solicitările reclamantului, O. B. a răspuns prin adresa nr._/13.12.2010, arătând că, pe parcursul derulării contractului de credit, evoluția indicelui LIBOR CHF a determinat modificarea ratei de dobândă de la 5,7% la 6,99% la data de 21.05.2008. Modificarea nivelului dobânzii s-a produs înainte de . prevederilor OUG nr.174/2008. Ca urmare a prevederilor art. 9 ind.3 lit. h din OUG nr. 174/2008, modificarea clauzelor contractuale nu a mai fost posibilă decât prin semnarea unui act adițional la contractul de credit, însă acest act normativ nu a obligat creditorii să ia măsuri pentru implementarea prevederilor acestuia. Banca nu a mai uzat de dreptul de a revizui rata de dobândă conform art. 5.2 din contractul de credit fără semnarea unui act adițional. Astfel, dobânda aplicată creditului contractat de reclamant a rămas nemodificată, iar creditul contractat de reclamant nu a suferit nicio modificare în privința costurilor. În urma intrării în vigoare a OUG nr.50/2010, contractul de credit încheiat de reclamant a fost modificat de drept. Ca urmare, dobânda va fi alcătuită de marja fixă pe toată durata de creditare + indicele de referință, astfel cum este reglementat conform art. 37 lit.a din OUG nr.50/2010 (dobânda se compune dintr-un indice de referință EURIBOR/ROBOR/LIBOR la o anumită perioadă sau din rata dobânzii de referință a BNR, în funcție de valuta creditului, la care creditorul adaugă o anumită marjă, fixă pe toată durata derulării contractului). Deoarece în contractul de credit nr. C_ /28.01.2008 valoarea indicelui de referință și valoarea marjei nu au fost specificate, valoarea marjei băncii a fost calculată ca diferență între nivelul dobânzii și valoarea indicelui LIBOR CHF valabil la data de 20.09.2010. Începând cu data de 20.09.2010, conform OUG nr.50/2010, dobânda creditului contractat de reclamant se actualizează trimestrial, fiind compusă din indicatorul de referință LIBOR CHF și marja băncii în valoare de 6,77%. O. B. a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile art. 4 alin.1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele între comercianți și consumatori.

Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiunea de a solicita restituirea sumei de 1.500 CHF (comisionul de acordare), ridicată de pârâta O. B. România SA, se reține că, la data de 28.01.2008, când reclamantul a încheiat contractul de credit, erau în vigoare prevederile Legii nr.289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice.

Articolul 17 alin.2 din Legea nr. 289/2004 prevede că „Contractele încheiate după data intrării în vigoare a prezentei legi, cu nerespectarea prevederilor acesteia, sunt nule de drept. Acțiunea în constatarea nulității poate fi introdusă de orice persoană interesată și se soluționează de instanța civilă competentă”.

Potrivit prevederilor legale sus invocate, contractele de credit încheiate cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 289/2004 sunt lovite de nulitate absolută. Potrivit art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, nulitatea absolută poate fi invocată oricând. Legat de acest aspect, dreptul la acțiune pentru restituirea sumei de 1.500 CHF (comision de acordare) se naște la data constatării caracterului abuziv al clauzei contractuale privind comisionul de acordare.

Pentru considerentele sus arătate, s-a respins, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului material la acțiunea de a solicita restituirea sumei de 1.500 CHF (comisionul de acordare), ridicată de pârâta O. B. România SA.

Cu privire la excepția netimbrării sau a insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată pentru capătului de cerere privind obligarea pârâtei să restituie reclamantului suma de 1.500 CHF plus dobânda actualizată, încasată de către pârâtă cu titlu de comision de acordare în cuantum de 2% (1.500 CHF) și a capătului de cerere privind obligarea pârâtei să restituie reclamantului dobânzile și penalitățile aferente sumelor reeșalonate, la valoarea stabilită prin expertiză contabilă cu ocazia suspendării în repetate rânduri a contractului de credit în cuantum de 6.855 CHF, excepție ridicată de pârâta O. B. România, s-a reținut incidența prevederilor art. 29 alin.1 lit. f din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, conform cărora sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile referitoare la protecția drepturilor consumatorilor, atunci când persoanele fizice și asociațiile pentru protecția consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile și interesele legitime ale consumatorilor. Rezultă că acțiunea formulată de reclamant este scutită de taxă judiciară de timbru, situație în care excepția netimbrării sau a insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată pentru capătului de cerere privind obligarea pârâtei să restituie reclamantului suma de 1.500 CHF plus dobânda actualizată, încasată de către pârâtă cu titlu de comision de acordare în cuantum de 2% (1.500 CHF) și a capătului de cerere privind obligarea pârâtei să restituie reclamantului dobânzile și penalitățile aferente sumelor reeșalonate, la valoarea stabilită prin expertiză contabilă cu ocazia suspendării în repetate rânduri a contractului de credit în cuantum de 6.855 CHF, excepție ridicată de pârâta O. B. România, este neîntemeiată, fiind respinsă.

Cu privire la excepția lipsei de interes unită cu excepția lipsei de obiect cu privire la capătul de cerere privind interpretarea contractului de credit, ridicată de pârâta O. B. România, s-a apreciat că reclamantul are interes de a se proceda la interpretarea și actualizarea contractului de credit, motiv pentru care și această excepție a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Cu privire la fondul cauzei, pentru soluționarea cauzei s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare contabile.

Astfel, prin raportul de expertiză judiciară contabilă întocmit de expertul F. C. L., depus la dosarul instanței la data de 17.09.2014, filele 64-102, vol. II, s-au stabilit următoarele:

Cu privire la comisionul de acordare, menționat în contractul de credit nr. C_ /28.01.2008, expertiza a reținut că, la data de 30.01.2008, reclamantului i s-a reținut din creditul acordat suma de 1.500 CHF, cu titlu de comision de acordare a creditului, echivalentul a 2% din valoarea creditului acordat. Dobânda legală calculată până la data de 31.08.2014, aferentă sumei de 1.500 CHF, este de 659 CHF.

Cu privire la dobânda prevăzută la art. 5 pct. 5.2 din contractul de credit nr. C_ /28.01.2008, expertiza a reținut că, începând cu plățile din luna iunie 2008, dobânda a fost majorată de la 5,70% (cât era la data semnării contractului), la procente cuprinse între 6,85% și 6,99%. Pentru perioada 28.01._10, dobânda astfel majorată s-a aplicat din luna iunie 2008 până la 21.06.2010. Astfel, pentru perioada 28.01._10, prin majorarea unilaterală a dobânzii prevăzute la art. 5 pct. 5.2 din contractul de credit reclamantul a achitat suplimentar suma de 1.343,56 CHF. Dobânda legală calculată până la data de 31.08.2014, aferentă sumei de 1.343,56 CHF este de 472 CHF.

În baza art. 5 pct. 5.2 din contractul de credit, conform căruia dobânda poate fi modificată unilateral de către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută, banca a crescut dobânda de la 5,7% pe an, la 6,99% pe an. La data de 28.01.2008, ca dată a încheierii contractului de credit, indicele de referință LIBOR CHF 3M era de 2,655.

Deoarece nu s-a precizat care era marja băncii la data încheierii contractului de credit, dacă se ia valoarea indicelui LIBOR CHF 3M la data încheierii contractului și se determină marja băncii, prin diferență, rezultă că banca a majorat dobânda cu mai mult decât majorarea indicelui LIBOR CHF 3M. Astfel, prin creșterea dobânzii de la 5,70%, la 6,99%, în condițiile menținerii unei marje a băncii de la data încheierii contractului de 3,045% (5,70% - 2,655%), rezultă că banca a crescut dobânda cu 22,63%. Ori, în anumite perioade de timp, indicele LIBOR CHF 3 M a avut o creștere mult mai mică decât acest procent. Astfel, în perioada ianuarie-mai 2008, indicele LIBOR CHF 3M a avut o creștere maximă sub 1%. Calculând după indicele LIBOR CHF 3M din 15.02.2008 conform precizărilor băncii și în condițiile păstrării fixe a marjei băncii de la data semnării contractului de credit, rezultă că pentru trimestrul II al anului 2008 dobânda curentă a fost de 5,81%. De asemenea, indicele a avut și perioade de scădere (de la valoarea de 2,76, cât era la data semnării contractului, a scăzut la 0,007, la data de 9.09.2014), perioade în care banca nu a ajustat, în sensul scăderii, valoarea dobânzii.

Expertiza a apreciat că majorarea dobânzii de la 5,70%, la 6,99% nu este justificată, deoarece a fost mai mare decât creșterea indicelui LIBOR CHF 3M și totodată, se impunea reducerea dobânzii curente în perioadele în care indicele a scăzut.

Cu privire la valoarea dobânzii la data de 20.09.2010 (valoarea ce ar fi trebuit prevăzută în actul adițional întocmit conform OUG nr.50/2010), expertiza a stabilit că, la data de 20.09.2010, indicele LIBOR CHF 3M de luat în calcul conform precizărilor băncii era de 0,215. Folosind formula de calcul dobânda curentă = dobânda de referință + marja băncii și considerând marja băncii ca fiind cea de la data semnării contractului, rezultă o valoare a dobânzii curente, la data de 20.09.2010, de 3,26%.

Folosind formula de calcul dobânda curentă = dobânda de referință + marja băncii, considerând că, la data semnării contractului de credit, marja băncii era de 3,045 și folosind indicii LIBOR CHF 3M conform procedurii băncii, rezultă că ratele dobânzii în perioada 28.01.2008-trimestrul I 2014 ar fi fost cuprinse între 3,058 și 5,8267 (ratele dobânzilor calculate de expert au fost expuse detaliat în tabelul de la pagina 13 a raportului de expertiză).

În condițiile art. 5 pct. 5.2 din contractul de credit, luând în considerare indicii LIBOR CHF 3M conform precizărilor băncii și considerând marja fixă de la data semnării contractului (așa cum a fost calculată mai sus), rezultă că valoarea totală a dobânzii de la data acordării creditului și până la data de 31.08.2014, este de 10.952,35 CHF, cu 7.474,32 CHF mai puțin față de dobânda încasată de bancă (conform extraselor de cont). În aceste condiții, dobânda încasată de bancă ar avea un caracter excedentar, excedentul fiind în sumă de 7.474,32 CHF.

Cu privire la evoluția indicelui LIBOR CHF 3M, expertiza a reținut că, potrivit site-urilor de specialitate, în perioada cuprinsă între data încheierii contractului de credit și data efectuării expertizei, indicele LIBOR CHF 3 M a variat în ambele sensuri (creștere și scădere), ajunând de la valoarea de 2,76, din data de 2.01.2008, la valoarea de 0,007, la data de 9.09.2014. Evoluția detaliată a indicelui LIBOR CHF 3M a fost prezentată în Anexa nr. 1 la raportul de expertiză.

Cu privire la dobânzile și penalitățile aferente ratelor reeșalonate cu ocazia suspendării contractului de credit nr. C_ /28.01.2008, expertiza a reținut că, urmare a încheierii actelor adiționale nr. 858/25.08.2009, nr. 1406/13.09.2010, nr. 447/29.03.2011, nr. 746/22.05.2012 și nr. 1917/27.11.2012, prin care a fost modificat graficul de rambursare a creditului, banca a întocmit noi scadențare, ultimul scadențar fiind emis la data de 21.11.2013. Conform acestor scadențare, banca a calculat diferite comisioane și dobânzi, cu scadența până la finalul perioadei de creditare, în sumă totală de 12.735,79 CHF, din care: 6.165,57 CHF cu scadența anterioară datei expertizei; 6.570,22 CHF cu scadența ulterioară datei expertizei.

Cu privire la marja fixă a băncii, expertiza a reținut că la data de 28.01.2008 indicele LIBOR CHF 3M a fost de 2,6550 și, în condițiile folosirii formulei de calcul dobândă curentă= dobânda de referință + marja băncii, ar rezulta că, la data semnării contractului, marja băncii era de 3,045. Prin majorarea dobânzii curente de la 5,7%, la 6,99% în trimestrul II al anului 2008, ținând cont și de evoluția indicelui de referință LIBOR CHF 3M, ar rezulta că banca a aplicat la această dobândă o marjă de 4,225%.

Din graficele de rambursare generate ca urmare a reeșalonării sumelor de plată și folosind raționamentul mai sus menționat, rezultă că, la data emiterii graficelor de rambursare, marjele folosite de bancă au fost următoarele: la data de 24.08.2009- 6,5857%; la data de 13.09.2010- 6,775%; la data de 29.03.2011- 6,775%; la data de 22.05.2012- 6,7658%; la data de 27.11.2012- 6,77%; la data de 21.11.2013- 6,772%.

Împotriva raportului de expertiză judiciară contabilă a formulat obiecțiuni pârâta O. B. România SA (filele 110-114, vol. II dosar). În obiecțiunile formulate, pârâta a solicitat înlăturarea raportului de expertiză, ca nefiind o probă concludentă. Cu privire la comisionul de acordare, pârâta a susținut că anterior încheierii contractului de credit reclamantul a avut posibilitatea să aleagă o altă bancă dacă condițiile oferite de pârâtă nu ar fi corespuns intereselor lui financiare. Comisionul de credit reprezintă o cheltuială aferentă întocmirii documentației de credit, fiind, în fapt, contravaloarea unei activități prestate de către bancă, clientului. Reclamantului i-a fost pus la dispoziție un exemplar al contractului de creditare prevede că pentru creditul acordat clientul va plăti un comision de acordare, iar plata comisionului se efectuează de către client din surse proprii, în ziua semnării contractului. Art. 36 din OUG nr. 50/2010 prevede că banca este îndreptățită să perceapă un astfel de comision. Noțiunea de cheltuieli aferente întocmirii documentației de credit nu se rezumă numai la taxa de analiză dosar, taxa de evaluare imobil și taxa notarială pentru contractul de ipotecă, ci și la cheltuielile făcute de bancă în vederea întocmirii documentației necesare acordării creditului și care includ redactarea contractului de credit, redactarea contractului de ipotecă, întocmirea documentelor de tragere a creditului, întocmirea graficului de rambursare.

Cu privire la concluziile raportului de expertiză potrivit cărora banca a majorat unilateral dobânda de la 5,70% la 6,85% și la 6,99%, pârâta a arătat că în momentul în care indicele de referință a început să scadă dobânda majorată, banca a fost în imposibilitate de a-și mai exercita dreptul unilateral de modificare stabilit prin contractul de credit deoarece, începând cu luna decembrie 2008, odată cu . OUG nr. 174/2008 modificarea clauzelor contractuale nu a mai fost posibilă decât prin semnarea unui act adițional la contractul de credit.

Cu privire la valoarea indicelui LIBOR, expertiza a folosit valoarea indicelui LIBOR de la data încheierii contractului de credit și până în prezent, însă nu există nicio mențiune în raportul de expertiză cu privire la sursa utilizată pentru preluarea valorii indicelui LIBOR 3M avută în vedere la efectuarea calculelor, astfel că nu se poate verifica corectitudinea calculelor și rezultatelor la care a ajuns expertul.

Pârâta a mai arătat că, potrivit art. 95 alin.5 din OUG nr. 50/2010, începând cu data de 21.09.2010, clauzele contractului de credit încheiat cu reclamantul au fost aliniate la prevederile acestui act normativ, prin indicarea în contractul de credit a formulei expres prevăzută de art. 37 din OUG nr. 50/2010: marja băncii (fixă pe întreaga durată a contractului) la care se adaugă indicele LIBOR 3 L (element variabil). Marja băncii a fost introdusă în contract prin actul adițional, conform prevederilor OUG nr. 50/2010, începând cu data de 21.09.2010, raportat la rata dobânzii existentă în contract la data respectivă, și nu retroactiv de la data încheierii contractului. Este de neînțeles de unde a dedus expertul faptul că în contractul semnat prin acordul părților era prevăzută marja băncii și nici care era valoarea acesteia, din moment ce nu era prevăzut niciun astfel de element în contract și nu exista marja băncii de 3,045%. La momentul încheierii contractului de credit dobânda nu a fost defalcată pe componente. La data acordării creditului, legislația în vigoare aplicabilă contractului de credit de nevoi personale nu prevedea obligativitatea înserării în contract a formulei de calcul a dobânzii. Așadar nu se poate reține afirmația din raportul de expertiză potrivit căreia, la data acordării creditului, în cuprinsul contractului de credit cu dobândă variabilă, dobânda era compusă din marja fixă a băncii + dobânda de referință. Obligativitatea introducerii marjei fixe în contractul de credit a fost legiferată abia prin OUG nr. 50/2010. Dobânda are caracteristicile unui element negociat al contractului și o eventuală formulă de calcul a dobânzii ar trebui agreată de către ambele părți, astfel încât să fie respectat principiul echității.

Pârâta a susținut că expertul a exprimat opinii personale referitoare la elementele componente ale dobânzii la momentul încheierii contractului de credit, susținând că banca a majorat dobânda cu mai mult decât majorarea indicelui LIBOR CHF 3M, depășind limitele de competență cu care aceasta a fost învestită. Expertiza a ignorat faptul că reclamantul a beneficiat de soluții de ajutorare, fiind suspendată parțial plata ratelor de 5 ori de la momentul încheierii contractului și până în prezent. Această mărire a ratelor în CHF provine din cele 5 suspendări, în urma cărora diferența de plată neplătită de către reclamant în timpul perioadei de suspendare este reîmpărțită pe întreaga perioadă de timp rămasă după finalizarea suspendării, aspect menționat în actele adiționale încheiate la solicitarea reclamantului. Pe parcursul perioadei de suspendare se achită o parte din dobânda calculată de bancă, diferențele acumulându-se și reîmpărțindu-se după terminarea suspendării pe perioada rămasă. Recalcularea sumelor trebuia să se facă în raport cu prevederile contractuale și nu în raport de anumite formule care au fost prevăzute în art. 37 din OUG nr. 50/2010. Prin expertiza efectuată, s-a omis aspectul că, prin recalcularea dobânzii se modifică, implicit, și principalul, valoarea principalului fiind influențată de modificarea dobânzii. Pârâta a solicitat înlăturarea raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză.

Reclamantul G. G. a formulat obiecțiuni împotriva raportului de expertiză (fila 109, vol. II dosar), susținând că expertul nu a calculat dobânda legală aferentă sumei de 7.474,32 CHF, reprezentând dobândă excedentară încasată de pârâtă.

La obiecțiunile formulate de pârâta O. B. România SA și de reclamantul G. G., expertul contabil F. C. L. a formulat răspunsul depus la dosarul instanței la data de 15.10.2014, filele 121-123, vol. II.

Cu privire la obiecțiunea formulată de reclamant, expertul contabil a susținut că în obiectivele stabilite de instanță nu a fost prevăzut și obiectivul calculării dobânzii aferente sumei de 7.474,32 CHF, reprezentând dobândă excedentară.

Cu privire la obiecțiunile formulate de pârâtă, prin răspunsul formulat, expertul contabil a arătat că expertul a precizat în cuprinsul expertizei că nu are mijloace și competențe să stabilească legalitatea acțiunii O. B.. Totodată, expertul a efectuat calculele solicitate de instanță. Cu privire la dobândă, expertul a constatat doar că banca a modificat unilateral dobânda de la 5,70% la 6,85% și la 6,99%. Cu privire la corectitudinea calculelor efectuate în funcție de indicele LIBOR 3 L, expertul a precizat clar valoarea și variația indicelui de referință LIBOR CHF 3 M, începând cu luna ianuarie 2008 și până la data efectuării expertizei. Pârâta ar trebui să verifice dacă indicii precizați în raportul de expertiză coincid cu indicii folosiți de bancă și, în cazul contrar, să precizeze ce neconcordanțe sunt. Având în vedere perioada mare de timp pentru care s-a solicitat informația, sursele folosite de expert au fost mai multe, în funcție de perioada analizată și accesate de pe site-urile financiare. Cu privire la dobândă, în raportul de expertiză s-a precizat că în contractul inițial nu era precizată o marjă fixă și, într-adevăr, dobânda nu era defalcată pe componente. În solicitarea de informații emisă de către expert, pârâtei, s-a solicitat, între altele, situația modificării dobânzilor (procentual) pe perioada derulării creditului (dobânda curentă, dobânda penalizatoare, dobânda anuală efectivă), însă banca nu a pus la dispoziția expertului o situație detaliată în acest sens. În lipsa acestor elemente și în lipsa unor precizări ale băncii cu privire la formula de calcul folosită la momentul modificării dobânzii, pentru determinarea modificărilor de dobânzi și raportarea acestora la indicele LIBOR CHF expertul a avut în vedere formula de calcul precizată în raportul de expertiză. Expertul a făcut un calcul și a precizat în raport în ce condiții este valabil acel calcul, având în vedere că nu a putut identifica după ce formulă a modificat banca dobânzile. În raportul de expertiză s-a precizat că valorile dobânzilor folosite ar rezulta doar în condițiile folosirii formulei de calcul dobândă curentă = dobânda de referință + marja băncii și considerând marja băncii ca fiind cea de la data semnării contractului. Cu privire la precizările băncii referitoare la componența ratei dobânzii din principal plus dobândă, în scadențarul inițial s-a prevăzut valoarea ratei, valoarea dobânzii și valoarea celor două însumate. Expertul a calculat doar dobânda curentă, prevăzută la art. 5 pct. 5.2, nu și dobânda penalizatoare pentru plata cu întârziere a debitului principal. În lipsa unor informații detaliate privind dobânzile curente, penalizatoare și anuale efective percepute de bancă, informații ce au fost solicitate de către expert, sumele reținute de bancă cu titlu de dobândă au fost luate din extrasul de cont. Cum în extrasul de cont nu sunt explicații foarte detaliate despre sumele plătite, există posibilitatea să apară unele erori în calculele expertului. Această chestiune poate fi lămurită dacă banca va prezenta calcule concrete și nu doar precizări de ordin general.

La solicitarea instanței, expertul judiciar contabil F. C. L. a întocmit suplimentul de expertiză depus la dosarul cauzei la data de 12.11.2014, filele 147-152, vol. II dosar, prin care a stabilit că dobânda legală aferentă sumei de 7.474,32 CHF, începând cu data încasării și până la data de 31.08.2014, este de 1.292 CHF. Totodată, prin suplimentul de expertiză contabilă s-a precizat că banca a încasat în mod excedentar de la reclamant suma de 7.474,32 CHF cu titlu de dobândă.

La termenul din 13.11.2014 reclamantul a precizat capătul 4 de cerere din acțiunea introductivă (filele 154-156, vol. II dosar instanță), arătând că solicită să fie obligată banca să actualizeze și să alinieze contractul de credit nr. C_ /28.01.2008 la legislația actuală, astfel: în dobânda aferentă aplicabilă contractului să fie inclusă și marja fixă a băncii astfel încât dobânda aferentă să fie compusă din: dobânda aferentă = marja băncii + valoarea indicelui de referință LIBOR la 3 luni, marja băncii are o valoare de 3,045%, conform raportului de expertiză contabilă, și este fixă pe toată durata derulării contractului, marja băncii poate fi modificată doar cu acordul ambelor părți; dobânda este variabilă exclusiv în raport de indicele de referință LIBOR CHF la 3 luni; modificarea dobânzii urmează a se produce atât în sens crescător, cât și în sens descrescător, în funcție de variația indicelui de referință LIBOR.

Prin răspunsul comunicat instanței pentru termenul din 27.11.2014 (filele 166-168, vol. II dosar), pârâta O. B. București a solicitat respingerea pretențiilor reclamantului prin care acesta a solicitat ca dobânda aferentă contractului de credit să fie egală cu marja fixă + valoarea indicelui de referință Libor la 3 luni, marja băncii având valoarea de 3,045%, deoarece nu are acoperire contractuală și nici legală. Totodată, interpretările expertului contabil, potrivit cărora la data acordării creditului, nivelul dobânzii îngloba o marjă fixă sunt interpretări personale, în dezacord cu clauzele contractuale.

La data încheierii contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. C_ /28.01.2008 erau în vigoare prevederile OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor. La art. 2 pct. 22, 24, 25, 26 din OG nr.21/1992 se prevede că, în sensul acestei ordonanțe, prin practici comerciale abuzive și/sau incorecte se înțelege orice acțiune, inacțiune, conduită, demers sau comunicare comercială, inclusiv publicitate, din partea unui operator economic în relație directă cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs sau serviciu, care aduce atingere în mod direct intereselor consumatorilor; prin costul total al creditului pentru consumator, se înțelege toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de către creditor, cu excepția taxelor notariale; costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special primele de asigurare, sunt incluse, de asemenea, în cazul în care obținerea creditului sau obținerea acestuia potrivit clauzelor și condițiilor prezentate este condiționată de încheierea unui contract de servicii; prin valoarea totală plătibilă de consumator se înțelege suma dintre valoarea totală a creditului și costul total al creditului pentru consumator; prin valoarea totală a creditului se înțelege plafonul sau sumele totale puse la dispoziție în baza unui contract de credit.

Conform art. 3 lit. b din OG nr. 21/1992, între drepturile consumatorilor este prevăzut și „dreptul de a fi informați complet, corect și precis asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor (…)”.

Conform art. 9³ lit. a-jdin același act normativ: în cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligați să respecte următoarele reguli:

a) contractele vor fi redactate în scris, vizibil și ușor de citit, cu o mărime a fontului utilizat de minimum 10, pe hârtie sau pe alt suport durabil, în cel puțin două exemplare, fiind remis câte un exemplar original fiecărei părți. Culoarea de fond a hârtiei pe care este redactat contractul trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat;

b) dobânzile, precum și toate comisioanele, taxele, tarifele, spezele bancare sau orice alte costuri aferente acordării și derulării contractului, respectiv aferente unor servicii în privința cărora consumatorul nu dispune de libertate de alegere vor fi menționate în contract, fără a se face trimiteri la condiții generale de afaceri ale furnizorului de servicii financiare, lista de tarife și comisioane sau orice alt înscris;

c) în situațiile în care există drept de rambursare anticipată, comisionul de rambursare anticipată a creditului se determină în strânsă legătură cu pierderile creditorului aferente rambursării anticipate și nu trebuie să constituie un obstacol disproporționat în exercitarea dreptului consumatorului de a rambursa anticipat creditul;

d) în contractul de credit/depozit se vor menționa și costurile de administrare, de retragere numerar și/sau de depunere numerar aferente contului curent, care cad în sarcina consumatorului, dacă furnizorul de servicii financiare percepe astfel de comisioane. Costurilor aferente contului curent menționate mai sus nu le sunt aplicabile prevederile lit. e);

e) fără a prejudicia prevederile privind modificarea dobânzii, pe parcursul derulării contractului:

1. se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricăror altor costuri menționate în contract;

2. se interzice introducerea și perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri care nu au fost menționate în contract;

f) în contract se va menționa tipul de dobândă, variabilă și/sau fixă, iar dacă dobânda este fixă numai pentru o anumită perioadă, aceasta va fi precizată cu exactitate;

g) în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli:

1. variația ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voința furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, menționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru;

2. dobânda poate varia în funcție de dobânda de referință a furnizorului de servicii financiare, cu condiția ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv și să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract;

3. formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât și în cel al reducerii acesteia;

h) sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adițional, acceptat de consumator;

i) orice notificare cu privire la modificarea conținutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi transmisă consumatorilor cu cel puțin 30 de zile înainte de .. Consumatorul are la dispoziție un termen de 15 zile de la primirea notificării pentru a comunica opțiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiții. Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul menționat anterior nu este considerată acceptare tacită;

j) pentru orice modificare a nivelului costurilor creditului, conform condițiilor contractuale, furnizorul de servicii financiare este obligat să notifice consumatorul, în funcție de opțiunea scrisă a acestuia, exprimată în contract, prin una sau mai multe metode: scrisoare recomandată, e-mail, sms, și va pune la dispoziția acestuia un nou grafic de rambursare.

Cu privire la drepturile consumatorilor la încheierea contractelor, art. 10 lit.a-c, f din OG nr.21/1992 prevede că drepturile consumatorilor la încheierea contractelor sunt:

a) libertatea de a lua decizii la achiziționarea de produse și servicii, fără a li se impune în contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale incorecte în vânzare, de natură a influența opțiunea acestora;

b) de a beneficia de o redactare clară și precisă a clauzelor contractuale, indicarea exactă a prețurilor și tarifelor și, după caz, a condițiilor de garanție;

c) de a fi exonerați de plata produselor și serviciilor care nu au fost solicitate, precum și de achitarea prețurilor, tarifelor, taxelor, comisioanelor, dobânzilor și penalităților care nu au fost stipulate inițial în contracte sau în alte documente aferente contractelor;

f) de a plăti, pentru produsele sau serviciile de care beneficiază, sume stabilite cu exactitate, în prealabil; majorarea prețului, tarifului, taxelor, comisioanelor, dobânzilor, penalităților și a altor eventuale costuri stabilite inițial este posibilă numai cu acordul scris al consumatorului.

Din prevederile legale sus enunțate, rezultă că este neîntemeiată susținerea reclamantului potrivit căreia este nelegal comisionul de acordare de 2% prevăzut la art. 6.1 lit. b din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. C_ /28.01.2008. Dimpotrivă, la data încheierii contractului de credit, în acest contract era menționată clauza conform căreia pentru creditul acordat banca va percepe și comisionul de acordare de 2% stabilit la valoarea contractului. Rezultă că, la momentul încheierii contractului de credit, reclamantul a fost informat despre acest comision de acordare de 2%, așa cum prevăd dispozițiile art. 10 lit. c din OG nr.21/1992.

În susținerea primelor două capete de cerere privind nulitatea absolută a clauzei privind comisionul de acordare de 2%, reclamantul a invocat prevederile art.15 din Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare, conform cărora „În sarcina împrumutatului vor fi puse numai cheltuielile aferente întocmirii documentației de credit și constituirii ipotecii și garanțiilor aferente. Creditorul ipotecar are obligația de a insera în conținutul contractului de credit clauze prin care să aducă la cunoștința împrumutatului toate garanțiile pe care înțelege să le încheie în numele și pe seama împrumutatului, precum și condițiile de angajare a acestora”.

Noțiunea de credit ipotecar pentru investiții imobiliare a fost definită prin art. 2 lit. c din Legea nr. 190/1999, ca fiind creditul acordat în scopul efectuării de investiții imobiliare cu destinație locativă sau cu altă destinație decât cea locativă ori în scopul rambursării unui credit ipotecar pentru investiții imobiliare contractat anterior.

În cauza de față, este vorba însă de un alt tip de credit, respectiv este vorba de un contract de credit pentru nevoi personale, iar nu de un contract de credit pentru investiții imobiliare. În această situație, fiind vorba de destinații diferite ale creditelor, nu sunt incidente în cauză prevederile Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare, invocate de reclamant în cererea de chemare în judecată.

Față de considerentele arătate, cererea prin care reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. 6 pct. 6.1 lit. b din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. C_ /28.01.2008, clauză denumită „comision de acordare: 2% perceput o singură dată la valoarea creditului (comisionul de acordare se reține în valuta creditului de către bancă din creditul acordat în momentul utilizării creditului” și cererea prin care reclamantul a solicitat să fie obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 1.500 CHF plus dobânda (stabilită prin raportul de expertiză judiciară contabilă la suma de 659 CHF) actualizată, încasată de către pârâtă cu titlu de comision de acordare în cuantum de 2% (1.500 CHF), perceput o singură dată la valoarea creditului acordat, comision prevăzut la art. 6.1 lit. b din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. C_ /28.01.2008, sunt neîntemeiate, fiind respinse.

Privitor la cererea prin care reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului adițional întocmit conform OUG nr. 50/2010 tehnoredactat la data de 3.03.2014, s-a reținut că, ulterior încheierii contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. C_ /28.01.2008, au intrat în vigoare prevederile OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori care a transpus în legislația națională a Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori.

Prin art. 90 din OUG nr.50/2010 a fost abrogată Legea nr. 289/2004.

OUG nr.50/2010 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 288/28.12.2010.

Prin art. II din Legea nr. 288/2010 s-au prevăzut următoarele:

„(1) Actele adiționale încheiate și semnate până la data intrării în vigoare a prezentei legi în vederea asigurării conformității contractelor cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 își produc efectele în conformitate cu termenii contractuali agreați între părți.

(2) Actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentei legi, își vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepția cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

Așa cum s-a expus mai sus, prin notificarea nr._/8.09.2010, O. B. a comunicat reclamantului că, urmare a intrării în vigoare, începând cu data de 21.06.2010, a OUG nr. 50/2010, i se pune la dispoziție, în cadrul unității teritoriale a OPT B. de la care a contractat creditul, proiectul de act adițional la contractul de credit al acestuia aflat în derulare. În cazul în care nu va fi de acord cu semnarea actului adițional în forma propusă, va avea dreptul de a rambursa creditul anticipat, în totalitate, fără perceperea comisionului de rambursare anticipată. În cazul în care reclamantul nu va opta pentru această variantă, banca se va conforma OUG nr.50/2010, urmând să aplice prevederile acesteia. Totodată, s-a făcut cunoscut reclamantului că nesemnarea până la data de 20.09.2010, inclusiv, a actelor adiționale se consideră acceptare tacită, conform art. 95 alin.2 și 5 din OUG nr.50/2010 (fila 179, vol. I dosar).

Din actele dosarului rezultă că reclamantul nu s-a prezentat la sediul Sucursalei Bârlad a O. B. pentru a semna actul adițional la contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. C_ /28.01.2008, așa cum i s-a notificat acestuia de către bancă. De asemenea, reclamantul nu a făcut dovada că ar fi înștiințat banca despre faptul că el nu ar fi fost de acord cu semnarea actului adițional la contractul de credit, urmare a intrării în vigoare a OUG nr.50/2010.

În aceste condiții, actul adițional fără număr și dată la contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. C_ /28.01.2008, propus de reclamantă, este de natură să producă efecte juridice, chiar dacă nu a fost semnat de către reclamant. Susținerea reclamantului potrivit căreia actul adițional fără număr și dată la contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. C_ /28.01.2008 ar fi fost tehnoredactat la data de 3.03.2014 este nefondată, deoarece nu a fost dovedită.

În condițiile sus arătate, cererea prin care reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului adițional la contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. C_ /28.01.2008, întocmit conform OUG nr. 50/2010, tehnoredactat la data de 3.03.2014, este neîntemeiată, fiind respinsă.

Privitor la cererea prin care reclamantul a solicitat să fie obligată pârâta să recalculeze dobânda percepută în temeiul contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. C_ /28.01.2008, după următoarea formulă: marja băncii fixă în valoare de 3,116% + valoarea indicelui de referință LIBOR la trei luni, la data de 28.01.2009, când a fost încheiat contractul de credit menționat, erau în vigoare prevederile art. 9³ lit. h din OG nr. 21/1992 conform cărora „sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adițional, acceptat de consumator”.

În articolul 5.2 din contractul de credit nr. C_ /28.01.2008, s-a prevăzut că „Dobânda curentă poate fi modificată în mod unilateral de către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută (LIBOR pentru CHF), fără a exista consimțământul clientului”.

La data de 28.01.2008, când reclamantul a încheiat contractul de credit, erau în vigoare și prevederile Legii nr.289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice. În art. 2 lit. c din Legea nr. 289/2004, contractul de credit a fost definit ca fiind „actul juridic în temeiul căruia creditorul acordă sau se angajează să acorde, iar consumatorul acceptă un credit în forma unui împrumut, a unei amânări a plății sau a altei facilități financiare similare”. La lit.c a aceluiași articol s-a prevăzut că prin costul total al creditului la consumator se înțeleg „toate costurile pe care consumatorul trebuie să le plătească pentru credit, inclusiv dobânda și celelalte cheltuieli”. La lit. e a aceluiași articol s-a prevăzut că prin dobânda anuală efectivă, se înțelege „costul total al creditului la consumator, exprimat în procent anual din valoarea creditului total acordat și calculat în conformitate cu art. 4”.

Conform art. 8 lit.b din Legea nr.289/2004, contractul de credit trebuie să includă „b) valoarea dobânzii, cu precizarea tipului acesteia, fixă și/sau variabilă, iar în cazul în care dobânda este variabilă, variația acesteia trebuie să fie independentă de voința creditorului, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, menționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru”; „c) valoarea D., precum și indicarea condițiilor în care poate fi modificată D.. În cazul în care valoarea D. nu poate fi stabilită, consumatorul trebuie să fie informat, prin contractul scris, în ceea ce privește elementele prevăzute la art. 9 alin. (1)”;

Articolul 17 alin.2 din Legea nr. 289/2004 prevede următoarele: „Contractele încheiate după data intrării în vigoare a prezentei legi, cu nerespectarea prevederilor acesteia, sunt nule de drept. Acțiunea în constatarea nulității poate fi introdusă de orice persoană interesată și se soluționează de instanța civilă competentă”.

Față de prevederile sus enunțate, coroborat cu cele ale art. 9³ lit. h din OG nr. 21/1992, clauza inserată la articolul 5.2 din contractul de credit nr. C_ /28.01.2008 - conform căreia „Dobânda curentă poate fi modificată în mod unilateral de către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută (LIBOR pentru CHF), fără a exista consimțământul clientului”- apare ca fiind abuzivă.

Ulterior datei de 21.06.2010 au intrat în vigoare prevederile OUG nr. 50/2010 care, la art. 37 prevede că, în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli:

a) dobânda va fi compusă dintr-un indice de referință EURIBOR/ROBOR/LIBOR la o anumită perioadă sau din rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, în funcție de valuta creditului, la care creditorul adaugă o anumită marjă fixă pe toată perioada derulării contractului;

c) în acord cu politica comercială a fiecărei instituții de credit, creditorul poate reduce marja și/sau aplica un nivel mai redus al indicelui de referință, acesta având dreptul ca, pe parcursul derulării contractului, să revină la valoarea marjei menționate în contract la data încheierii acestuia și/sau la nivelul real al indicelui de referință;

d) modul de calcul al dobânzii trebuie indicat în mod expres în contract, cu precizarea periodicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii variabile, atât în sensul majorării, cât și în cel al reducerii acesteia;

e) elementele care intră în formula de calcul al dobânzii variabile și valoarea acestora vor fi afișate pe site-urile de internet și la toate punctele de lucru ale creditorilor.

În cauza de față pârâta a prezentat actul adițional (fără număr și dată) la contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. C_ /28.01.2008, întocmit conform OUG nr. 50/2010, în care s-a prevăzut că rata dobânzii curente este de 6,99% și va fi variabilă trimestrial conform formulei: dobânda de referință + marja băncii. La data semnării actului adițional valoarea dobânzii de referință era de 0,22%, iar marja băncii de 6,77%. La pct. 3.3 din Anexă s-a prevăzut că rata de dobândă este variabilă și se modifică trimestrial în funcție de valoarea dobânzii de referință, iar pentru credite în CHF dobânda de referință este LIBOR CHF la 3 luni.

Rezultă că, la întocmirea actului adițional (fără număr și dată), banca nu a respectat prevederile art. 37 din OUG nr.50/2010, sus enunțate, respectiv nu a precizat periodicitatea și/sau condițiile în care survine modificarea ratei dobânzii variabile, atât în sensul majorării, cât și în cel al reducerii acestei.

În condițiile de mai sus, se impune actualizarea contractului de credit la cerințele OUG nr.50/2010.

Pentru considerentele arătate, s-a admis cererea precizată, prin care reclamantul a solicitat să fie obligată banca să alinieze contractul de credit nr. C_ /28.01.2008 la legislația actuală, în ceea ce privește dobânda aplicabilă contractului, astfel încât dobânda aferentă să fie compusă din marja băncii (3,045%) + valoarea indicelui de referință LIBOR la 3 luni, marja băncii să fie fixă (3,045%) pe toată durata derulării contractului, putând fi modificată doar cu acordul ambelor părți; dobânda poate fi variabilă exclusiv în raport de indicele de referință LIBOR CHF la 3 luni; modificarea dobânzii urmează a se produce atât în sens crescător, cât și în sens descrescător, în funcție de variația indicelui de referință LIBOR.

Ca urmare, pârâta O. B. SA București sau O. B. SA-Sucursala Bârlad a fost obligată să alinieze contractul de credit nr. C_ /28.01.2008 la legislația actuală, în ceea ce privește dobânda aplicabilă contractului, astfel încât dobânda aferentă să fie compusă din marja fixă a băncii (de 3,045%) + valoarea indicelui de referință LIBOR la 3 luni, marja băncii să fie fixă pe toată durata derulării contractului, putând fi modificată doar cu acordul ambelor părți; dobânda poate fi variabilă exclusiv în raport de indicele de referință LIBOR CHF la 3 luni; modificarea dobânzii urmează a se produce atât în sens crescător, cât și în sens descrescător, în funcție de variația indicelui de referință LIBOR.

Privitor la cererile prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să recalculeze dobânda percepută în temeiul contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. C_ /28.01.2008, după următoarea formulă: marja băncii fixă în valoare de 3,045% + valoarea indicelui de referință LIBOR la trei luni, precum și obligarea pârâtei la restituirea sumelor plătite în plus de către reclamant, la valoarea stabilită prin expertiză contabilă, ca urmare a majorării abuzive și nelegale a marjei băncii și la plata dobânzii legale aferente sumelor reținute în mod abuziv și nelegal de către bancă, așa cum s-a arătat mai sus, prin raportul de expertiză contabilă s-a reținut că majorarea dobânzii de la 5,70% la 6,99% nu este justificată, fiind mai mare decât creșterea indicelui LIBOR CHF 3 M și că se impunea reducerea dobânzii în perioadele în care indicele LIBOR CHF 3 M a scăzut.

Date fiind concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză aceste cereri au fost apreciate ca fiind întemeiate.

Ca urmare, s-au admis cererile prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să recalculeze dobânda percepută în temeiul contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. C_ /28.01.2008, după următoarea formulă: marja băncii fixă în valoare de 3,045% + valoarea indicelui de referință LIBOR la trei luni, precum și obligarea pârâtei la restituirea sumelor plătite în plus de către reclamant, la valoarea stabilită prin expertiză contabilă, ca urmare a majorării abuzive și nelegale a marjei băncii și la plata dobânzii legale aferente sumelor reținute în mod abuziv și nelegal de către bancă.

Astfel, s-a dispus obligarea pârâtei O. B. România SA București să plătească reclamantului următoarele sume:

- suma de 7.474,32 CHF, reprezentând dobânda majorată unilateral, încasată de la reclamant în perioada 22.02._14, precum și suma de 1.292 CHF, reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 7.474,32 CHF, calculată până la data de 31.08.2014.

Cu privire la cererile prin care reclamantul a solicitat să se constate nulitatea dobânzilor și penalităților aferente sumelor reeșalonate cu ocazia suspendării în repetate rânduri a contractului de credit în cuantum de 6.855 CHF și să fie obligată pârâta să restituie reclamantului dobânzile și penalitățile aferente sumelor reeșalonate, cu ocazia suspendării în repetate rânduri a contractului de credit în cuantum de 6.855 CHF, din actele dosarului rezultă că reclamantul a încheiat cu banca pârâtă, succesiv, 5 acte adiționale la contractul de credit prin care s-a modificat graficul de rambursare a creditului. Urmare a modificării graficului de rambursare, cuantumul ratelor lunare de credit a fost majorat. Actele adiționale sunt: actul adițional nr. 858/25.08.2009, actul adițional nr. 1406/13.09.2010, actul adițional nr. 447/29.03.2011, actul adițional nr. 746/22.05.2012, actul adițional nr. 1917/27.11.2012; rezultă că, în afară de primul act adițional, celelalte 4 acte adiționale au fost încheiate după . OUG nr.50/2010, cu respectarea prevederilor referitoare la dobânzi și penalități aferente sumelor reeșalonate. Așa cum s-a menționat în actele adiționale, pe durata perioadei de suspendare a ratelor de credit a fost modificat și modul de calcul al dobânzii lunare aferente creditului, formula de calcul a dobânzii fiind menționată în fiecare din actele adiționale; toate aceste acte adiționale au fost încheiate la solicitarea reclamantului și au fost însușite prin semnătură de către acesta.

În condițiile arătate, reclamantul nu poate solicita ca pârâta să-i restituie dobânzile și penalitățile aferente sumelor reeșalonate, deoarece el le-a plătit în cunoștință de cauză.

Pentru considerentele de mai sus și potrivit principiului executării cu bună-credință a contractelor, prevăzut de art. 970 din Codul civil din 1864, în vigoare la data încheierii contractului de credit, cererile prin care reclamantul a solicitat să se constate nulitatea dobânzilor și penalităților aferente sumelor reeșalonate cu ocazia suspendării în repetate rânduri a contractului de credit în cuantum de 6.855 CHF și să fie obligată pârâta să restituie reclamantului dobânzile și penalitățile aferente sumelor reeșalonate, cu ocazia suspendării în repetate rânduri a contractului de credit în cuantum de 6.855 CHF, au fost apreciate ca neîntemeiate, fiind respinse.

Reclamantul a efectuat în proces cheltuieli de judecată în sumă totală de 3.730,93 lei (2.230,93 lei, onorariu expert contabil F. C. L., plătit cu chitanțele de la filele 44, 107 și 183, vol. II dosar; 1.500 lei, onorariu avocat, plătit cu chitanțele de la filele 185-186, vol.II dosar).

Potrivit art. 453 alin.1 Cod. proc. civ, pârâta O. B. România SA București a fost obligată să plătească reclamantului cheltuielile de judecată efectuate în cauză.

Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel pârâta O. B. ROMÂNIA SA, apreciind că sentința este netemeinică și nelegală.

Prin sentința apelata s-a constatat caracterul abuziv al clauzei care conferea apelantei dreptul de a modifica unilateral dobânda creditului (art. 5.2 din contractul de credit nr. C_ /28.01.2008) și s-a dispus obligarea la inlaturarea acesteia.

Pentru a pronunța soluțiile sus-menționate, prima instanță a făcut aplicarea prevederilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, modificată.

Așa cum a arătat înalta Curte de Casație șî Justiție într-o decizie de speță recentă1, „clauzele referitoare la dobânzi șl comisioane sunt elemente care determină costul total al creditului și împreună cu marja de profit formează prețul contractului". în aceiași sens, an. 3 lit. g și i) din Directiva 2008/48/CE din 23 aprilie 2008 privind contractele pentru consumatori prevede că:

In cauză fiind incidență excepția prevăzută de art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, în mod greșit instanța a trecut la verificarea condițiilor dispuse de art. 4 alin. 1 pentru constatarea ca abuziva a clauzei, soluționând astfel pretențiile deduse judecății cu încălcarea, respectiv aplicarea greșită a Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive în contractele încheiate între profesioniști și consumatori și, implicit, a Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Altfel spus, constatând incidența în speță a excepției prevăzute de art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, raportat la art.4 alin.2 din Directiva 93/13/CEE, prima instanță ar fi trebuit să rețină că nu se impunea trecerea la controlul asupra caracterului abuziv al clauzei incriminate din perspectiva art. 4 alin. 1 din lege și ar fi trebuit să respingă cererea de chemare in judecata a reclamantului.

Analizând condițiile aferente calificării drept abuziva a clauzei contractuale, instanța a stabilit în mod incorect că ar fi întrunite condițiile prevăzute de textul respectiv de lege.

Prima instanță a reținut în mod nefondat că clauza incriminata nu ar fi fost negociata direct cu consumatorul.

Prima instanță a dedus ne-negocierea acestei clauze din chiar conținutul acesteia, datorită faptului că nu ar fi cuprins criterii clare, directe de determinare a condițiilor în care puteau interveni modificările respective. In realitate, faptul că o clauză a fost sau nu negociabilă la momentul încheierii contractului constituie un element extern, de fapt, care trebuie probat în mod distinct.

Faptul că o parte propune un proiect de contract nu înseamnă în mod automat că am fi în prezența unui contract de adeziune, nesupus negocierii. Reclamantul nu a probat în vreun fel faptul că ar fi cerut eliminarea, modificarea sau s-ar fi opus în vreun fel față de clauza pretinsa a fi abuziva referitoare la modificarea dobânzii, iar banca ar fi respins aceste solicitări, impunând în mod abuziv clauza respectiva consumatorului.

Prima instanță ar fi trebuit să rețină faptul că nu este suficient ca după aproximativ 6 ani de la semnarea contractului în cauză, consumatorul să pretindă că o anumită clauză nu a fost negociată cu el doar pentru că acum consideră că ii este dezavantajoasă. Dimpotrivă, prima instanță ar fi trebuit să arate că pentru a proba această susținere, consumatorul respectiv ar fi trebuit să aducă dovezi distincte de conținutul propriu-zis al clauzei respective, pentru că altfel s-ar ajunge la situații absurde în care simplul fapt că pe parcursul executării contractului un consumator consideră o clauză dezavantajoasă ar deveni o prezumție absolută, irefragabilă că respectiva clauză nu ar fi fost supusă negocierii.

Un regim legal de protecție a consumatorului nu îl poate scuti pe acesta să depună un minim de diligentă pentru protejarea intereselor sale la încheierea unui contract ce îl angajează pentru o perioadă îndelungată de timp, să verifice clauzele inserate în contract și să își manifeste poziția în legătură cu acestea. Banca nu poate fi ținută responsabilă pentru lipsa de diligentă a consumatorului, pe baza unor simple afirmații de ordin general că băncile nu ar accepta negocierea clauzelor. Angajarea răspunderii unei părți poate fi angajată doar pe baza unor probe concrete și nu pe baza unor pretinse notorietăți mai mult sau mai puțin discutabile privind acțiunile băncilor.

In speță nefiind adusă nici un fel de probă, prima instanță ar fi trebuit să rețină caracterul nefondat al susținerii că consumatorul ar fi fost lipsit cu desăvârșire de posibilitatea de a negocia. Mai mult decât atât, din moment ce oferta băncii cuprindea și alte tipuri de credite cu condiții diverse în ceea ce privește dobânda, iar consumatorul ce a făcut sesizările a ales un anumit tip de credit și a cunoscut de la început informațiile contractuale, prima instanță ar fi trebuit să rețină neîndeplinirea acestei prime condiții legale pentru calificarea clauzei incriminate ca fiind abuziva.

Prima instanță a reținut în mod nefondat că clauza incriminata ar fi creat în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților

La momentul semnării contractului de credit analizat (2008), dispozițiile legale în vigoare nu interziceau în sine stipularea unor clauze contractuale de variabilitate a dobânzii, comisioanelor, etc.

Prin urmare, nu se poate reține că simpla stipulare în contract a clauzei incriminate ar fi creat un dezechilibru contractual sau ar fi de natură să dovedească reaua-credință a subscrisei, în condițiile în care a fost acceptata în deplină cunoștință de cauză de către consumatorul în cauză.

Sunt nefondate argumentele aduse de prima instanță în susținerea deciziei sale că contractul respectiv nu cuprindea criterii cunoscute consumatorului la momentului încheierii contractului în funcție de care rata dobânzii putea varia. Această concluzie este infirmată de simpla lectură a art. 5.2 din contractul de credit, care pe lângă criteriul politicii băncii, menționează de asemenea că .Dobânda poate fi modificată în mod unilateral de către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută (ex. Euribor/Libor/Bubor etc), fără a exista consimțământul clientului".

In realitate, prima instanță ar fi trebuit să rețină, astfel după cum în mod justificat s-a stabilit într-o decizie de speță că ,.nu este întemeiată nici critica referitoare la caracterul abuziv al clauzei care dă dreptul băncii... de a modifica procentul de dobândă. Nu se poate susține că această modificare se realizează fără acordul consumatorului, câtă vreme această posibilitate este prevăzută în contractul dintre părți și, deci asumată de părți prin semnarea contractului. Pe de altă parte, prin semnarea contractului împrumutatul și garanții săi și-au dat acordul cu privire la modificările ce pot fi aduse procentului de dobândă, nemaifiind vorba deci de o modificare unilaterală, abuzivă, în sensul reglementat de Legea nr. 193/2000, ci de o modificare realizată cu acordul prealabil al împrumutatului, acord exprimat în acest sens la semnarea contractului. "

Ulterior, a acționat cu deplină bună-credință și respectarea dispozițiilor legale aplicabile, în acest sens:

- după . OUG nr. 174/2008, prin care se modifica regimul legal al modificării unilaterale a clauzelor contractuale, apelanta nu a mai procedat la nici o modificare unilaterala a dobânzii în baza art. 5.2 din contractul de credit în cauză;

- după . OUG nr. 50/2010, a transmis co-contractantului actul adițional aliniat la dispozițiile acestui act normativ, și având în vedere că împrumutatul G. G. nu a trimis o notificare de refuz de a aplica prevederile OUG 50/2010 in sensul art. II, alin. (2) din Legea 288/2010 (care a intrat in vigoare la data de 02.01.2011): "Actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit pânâ la data intrării în vigoare a prezentei legi, își vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepția cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi". Astfel, am continuat să aplicăm în relațiile contractuale dintre noi condițiile contractuale existente anterior intrării în vigoare a Legii 288/2010. Notificarea ce a fost înaintata împrumutatului G. G., in vederea transpunerii contractului de credit la prevederile OUG nr. 50/2010, ce a fost atașata la dosarul de fond.

Așadar, in contractul de credit sunt circumstanțiate elementele care ii permit băncii sa varieze rata dobânzii, iar aceasta variație nu poate fi considerata ca o modificare unilaterala, din moment ce legea interzice expres o astfel de intervenție asupra contractului de credit. Pe de alta parte, prin semnarea contractului de credit împrumutatul si-a dat acordul cu privire la modificările ce pot fi aduse procentului de dobânda, nemaifiind vorba de o modificare unilaterala, abuziva in sensul reglementat de Legea nr. 193/2000, ci de o modificare realizata cu acordul prealabil al împrumutatului, acord exprimat in acest sens la semnarea contractului.

Faptul că, de exemplu, dobânda indicată în contract se modifică pe parcursul executării acestuia este o consecință a caracterului variabil al dobânzii, astfel cum aceasta a fost stipulată la momentul încheierii contractului. în realitate, ceea ce se modifică este cuantumul dobânzii, iar nu clauza contractuală referitoare la dobândă, ca urmare a aplicării clauzelor contractuale agreate de părți, care prevăd faptul că dobânda aplicabilă în contract este o dobândă variabilă, deci fluctuantă. Toate modificările care au apărut pe parcursul derulării contractului în raporturile dintre părți sunt exclusiv rezultatul aplicării efective a clauzelor contractuale, astfel cum acestea au fost convenite și asumate de către părțile contractante.

Fiind vorba despre o dobândă variabilă, de esența acesteia este înregistrarea unor fluctuații, a unor modificări fie în sensul creșterii ei, fie în sensul reducerii. Acest aspect a fost cunoscut și agreat de către ambele părți, atât de către consumator, cât și de către bancă la momentul încheierii contractului.

Deși instanța cenzurează dreptul băncii de a modifica în mod unilateral dobânda, nu trebuie pierdut din vedere faptul că această modificare opera nu ca urmare a voinței unilaterale și arbitrale a băncii, ci ca urmare a punerii în aplicare, a executării clauzei contractuale care prevede că dobânda aplicabilă contractului este variabilă, potrivit acordului părților, în funcție de anumiți indici de referință.

De asemenea, este important să se facă o departajare clară între ceea ce înseamnă dobânda variabilă și dreptul unilateral al băncii de a modifica dobânda, pe de-o parte, și modul în care această prevedere contractuală a fost efectiv pusă în executare. In acest sens, din moment ce părțile au agreat prin contract că, începând cu un anumit moment, dobânda care li se va percepe nu va avea un caracter fix, ci va fluctua în funcție de anumiți indicatori, este evident faptul că acestea, semnând contractul, și-au exprimat consimțământul față de aceste prevederi (art. 969 C.civ. în vigoare la încheierea contractului).

Contractele se încheie si se modifica prin convenția pârtilor; instanța nu poate dispune modificarea unui contract in sensul solicitat de o parte, opunându-se la aceasta principiul forței obligatorii a contractului "pacta sunt servanda".

D. fiind faptul ca, începând cu 21.09.2010, dobânda fluctuează numai in funcție de evoluția indicelui de referința, indice care este public, iar marja băncii este fixa pe toata perioada de derulare a contractului potrivit art. 37 din OUG 50/2010, considera ca toate elemente de cost sunt cunoscute de împrumutat. Clientul este informat trimestrial cu privire la dobânda ce va fi perceputa produsului contractat pentru următorului trimestru, având in vedere exclusiv variația indicelui LIBOR.

Soluția amintită este nelegală întrucât încalcă principiul libertății contractuale si principiul forței obligatorii a contractului.

În primul rând, într-o speță asemănătoare înalta Curte de Casație și Justiție a României a reținut că, în condițiile în care cererea cu care este învestită instanța „este o acțiune de drept comun prin care s-a solicitat modificarea prețului contractului în temeiul prevederilor OUG nr. 50/2010 și nu o acțiune specifică materiei protecției consumatorului prin care se solicită anularea clauzelor cu caracter abuziv (…) recurentele nu sunt îndreptățite să obțină modificarea contractului prin intervenția instanței—Instanța nu poate suplini consimțământul unei părți la încheierea unui act juridic iar banca nu are obligația legală de încheiere a unui act adițional în sensul celor solicitate de recurentele reclamante. Recurentele nu sunt îndreptățite la încheierea unui act adițional care să diminueze cuantumul dobânzii agreate de părți prin contractul de credit. (...) Cauza esențială a contractului este cea privind prețul, adică dobânda agreată de părți. Printr-o intervenție a instanței, dobânda, element negociat, devine element impus cu consecința lipsirii de cauză a contractului.

În al doilea rând, chiar în ipoteza unei acțiuni speciale de declarare abuzivă a unei clauze în baza legii nr. 193/2000, soluția primei instanțe este deopotrivă nelegală. Consecința calificării drept abuzivă de către prima instanță a clauzei de modificare unilaterală a dobânzii de către bancă reglementată prin art. 5, pct.5.2, ar fi trebuit să fie, conform art. 6 din legea nr. 193/2000, lipsirea de efecte a acestei clauze și derularea în continuare a contractului, conform restului clauzelor contractuale rămase în vigoare. In cazul de față, aceasta însemna că art. 5, pct.5.2 să nu se mai aplice între părți, dobânda creditului urmând să fie stabilită conform art. 5, pct.5.1 (adică în cuantumul stabilit și asumat inițial de părți de 5,7%). Altfel spus, în condițiile declarării drept abuzivă a clauzei de „variabilitate" a dobânzii, banca ar fi fost sancționată prin fixarea dobânzii la nivelul inițial.

Nici într-un caz însă consecința declarării drept abuzivă a unei clauze nu poate să conducă la schimbarea acestei clauze într-un mod care încalcă flagrant voința părților exprimată foarte clar în clauza respectivă.

În privința mecanismului de modificare a clauzelor de la art. 5, pct.5.2 prevăd că ,,Dobânda curenta poate fi modificata în mod unilateral de către Bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută (ex: EURIBOR (EUR) / LIBOR (CHF) / RUBOR (RON) etc), fără a exista consimțământul Clientului... " Legislația în vigoare la data încheierii contractului de credit nu interzicea de plano stipularea unei clauze de modificare unilaterală a dobânzii de către o parte, în condițiile prevăzute de Anexa 1 pct. 1 a) din Legea nr. 193/2000 (deci nu faptul că doar uneia dintre părți i se conferea dreptul de a modifica unilateral dobânda era abuziv, ci neîntrunirea condițiilor legale în care aceasta o putea face: nenegocierea directă, dezechilibrul semnificativ, etc).

Prima instanță nu se limitează însă la a înlătura aplicabilitatea art.5.2 în urma calificării ei drept abuziva, ci intervine direct în contract și ordonă modificarea acestei clauze conform unei formule neavute în vedere de părți la încheierea contractului, după cum urmează:

Deși clauza de Ia art. 5, pct. 5.2 stipulează foarte clar că doar la inițiativa băncii dobânda putea fi modificată unilateral (prevedere pe deplin legală după cum am arătat), prima instanță dispune modificarea sa în sensul ca dobânda să se modifice automat, conform evoluției LIBOR. deși nu există nici o prevedere în contract din care să rezulte că la încheierea contractului de credit banca ar fi avut în vedere vreo marjă sau vreun alt element mai mic decât 5,7%, (dobânda inițială stabilită prin art. 5, pct. 5.1), prima instanță o scade cu de la sine putere, si anume: marja fixa se stabilește ca fiind diferența dintre valoarea LIBOR la data încheierii contractului si valoarea dobânzii curente la data încheierii fiecărui contract

Procedând astfel, prima instanță a transformat un pretins abuz din partea băncii într-un abuz din partea consumatorului, care în acest mod obține în mod nelegal o diminuare a cuantumului dobânzii chiar sub nivelul la care s-a obligat la semnarea contractului (5,7% conform clauzei de la art. 5.1). In condițiile în care clauza incriminată stipulează foarte clar și pe deplin legal în raport de legislația în vigoare la data încheierii contractului că modificarea se face doar unilateral de bancă (fapt care include posibilitatea ca banca să nu modifice dobânda raportat la fiecare evoluție LIBOR), instanța nu poate schimba voința părților prin impunerea unei clauze de modificare automată în funcție de LIBOR.

Or, instanța de fond trebuia sa aibă in vedere scopul urmărit de parti la încheierea contractului de credit, si anume contractarea unui credit in valuta CHF cu dobânda variabila, in condițiile prevăzute la art. 5.2. Nici într-un caz însă nu se poate dispune scăderea dobânzii contractuale sub nivelul de 5,7% agreat expres de către G. G., prin recurgerea la o formulă de calcul stabilita de către instanța.

De asemenea, instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut in ceea ce privește cererea reclamantului G. G. de restituire a sumelor plătite in plus. Astfel, instanța de fond a stabilit o dobânda variabila, prin raportare la indicele LIBOR CHF, la care se adaugă marja băncii de 3,045%. Aceasta metoda de calcul impusa de instanța nu are acoperire legala sau contractuala, marja fixa a băncii nefiind stabilita la momentul încheierii contractului de credit.

Sumele de bani la care apelanta a fost obligată prin sentința apelată este rezultatul unui raționament nefondat, ce nu respectă prevederile contractului de credit.

Interpretând clauza de la art. 5.2 din contractul de credit nr. C_ /28.01.2008 încheiat cu G. G., verificând valabilitatea acesteia, prima instanță era chemată să stabilească dacă banca a perceput sau nu cu titlu de dobândă vreo sumă de bani fără acoperire contractuală. Altfel spus, prima instanță era chemată să determine prețul corect al contractului de credit (dobânda fiind componenta esențială a prețului creditului) și să dispună rambursarea oricărui eventual surplus încasat fără drept.

Consecința care decurge în mod firesc din această împrejurare era că, pentru soluționarea acestui capăt de cerere, prima instanță era ținută să se raporteze strict la prevederile contractului de credit.

În această privință, contractul de credit stabilește două lucruri: că dobânda stabilită și acceptată expres de către părți prin semnarea contractului este de 5,7%, (art. 5 pct.5.1); că „Dobânda curentă poate fi modificată în mod unilateral de către Bancă... " în funcție de elementele stabilite prin contract (art. 5, pct. 5.2).

În aceste condiții, suma de bani plătită cu titlu de dobânda la care apelanta a fost obligată prin sentința apelată, este rezultatul unui calcul incorect și nelegal, ce nu respectă prevederile contractului de credit.

Consideră că reclamantul G. Gigei nu poate impune scăderea dobânzii sub nivelul de 5,7% (fara a tine cont de acordul de voința al băncii), pe care l-a acceptat expres prin semnarea contractului și restituirea unor sume de bani incluse în acest procent.

Față de aceste împrejurări, soluția primei instanțe încalcă principiul libertății contractuale și principiul forței obligatorii a contractului, pentru că obligă la plata unor sume de bani stabilite potrivit unui calcul ce nu respectă prevederile contractelor de credit. Apelanta nu poate fi obligată să restituie cu titlu de cuantum încasat cu nerespectarea contractului de credit o sumă de bani care ea însăși este rezultatul unui calcul ce nu respectă contractul de credit respectiv.

Față de cele de mai sus rezultă ca fiind pe deplin nelegală și soluția primei instanțe privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 3.730,93 lei.

La data contractării reclamantul a optat pentru accesarea unui credit in valuta CHF, deși apelanta oferea credite si in moneda naționala. Decizia clientului a venit ca urmare a posibilității contractării creditului . mare decât in cazul unui credit acordat in lei, astfel încât acesta corespundea nevoilor sale la momentul contractării.

Este evident faptul ca o data cu contractarea creditului clientul era conștient de faptul ca orice profit presupune asumarea unui risc, in cazul de fata fiind pe deplin aplicabila aceasta teorie: un credit in cuantum mai mare, dar grevat de riscul ce deriva din fluxul cursului de schimb al valutei.

Pentru toate aceste motive, pe care le vom dezvolta și completa în cadrul prezentului dosar, s-a solicitat admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, să se modifice in parte sentința civila nr. 3332/18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, în dosarul nr._, în sensul respingerii in totalitate a cererii formulata de către intimatul G. G., a constatării inexistenței clauzei abuzive în contractul de credit nr. C_ /28.01.2008 (art. 5.2) si a marjei băncii de 3,045% de la data acordării creditului, cu consecința scutirii apelantei de plata a sumei de 7.474,32 CHF si de 1.292 CHF, precum si a cheltuielilor de judecata in valoare de 3.730,93 lei.

Intimatul G. G. a formulat întâmpinare.

Referitor la inadmisibilitatea controlului judiciar al clauzelor incriminate, respectiv art. 5.2 din Contractul de credit C_ /28.01.2008, s-a solicitat respingerea acestei apărări motivat de faptul ca apelanta da o interpretare eronata dispozițiilor legale si practicii judiciar. ( motivele 1 si 2 din apel)

In mod greșit apelanta apreciază ca in cauza nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. 1 si 2 din Legea nr. 193/2000 si a Legii 289/2004.

De asemenea se in mod greșit apelanta interpretează dispozițiile Directivei 2008/48/CE si a unor hotărâri judecătorești.

Astfel, la data încheierii contractului in vigoare erau dispozițiile Legii nr. 193/2000, Legii nr. 289/2004, Codului Consumatorului, Legea nr.296 din 28 iunie 2004, OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, Directiva 93/13/CEE a Consiliului privind clauzele abuzive in contractele încheiate cu consumatorii.

Potrivit, art. 4 din Legea nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori: "O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor. O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita farà a da posibilitate consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a contractului evidențiază ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant... "

Convențiile de împrumut încheiate cu banca conțin 2 parti:

•condiții speciale - cu clauze ce au fost negociate precum: numele pârtilor, suma contractata si detaliile privind rambursarea creditului, si

•condiții generale - ce reprezenta clauze nenegociate si care au fost impuse odată cu semnarea convenției.

Contractul încheiat este unul de adeziune, in care clauzele au fost dinainte stabilite de către împrumutător, singurele elemente de diferențiere intre acestea fiind cele din condițiile speciale.

Din acest punct de vedere aceste clauze sunt nenegociate si sunt considerate ca fiind abuzive astfel cum este aceasta definita de Legea nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori, art. 4, conform căruia: "O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor. O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita farà a da posibilitate consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piata produsului sau serviciului respectiv. Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a contractului evidențiază ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Daca un comerciant pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens".

Potrivit prevederilor Codului Consumatorului, Legea nr.296 din 28 iunie 2004.

Astfel, art. 75 "Orice contract încheiat între comercianți și consumatori, pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii, va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.

Art. 77. - în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate In favoarea consumatorului.

Art. 78. - Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Art. 79. - O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Art. 80. - O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul, dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

La data cand a fost încheiata convenția de credit erau in vigoare prevederile OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor.

Conform art. 3 lit b din OG nr. 21/1992, intre drepturile consumatorilor este prevăzut si " dreptul de a fi informați complet, corect si precis asupra caracteristicilor esențiale ale produselor si serviciilor, astfel incat decizia pe care o adopta in legătura cu aceasta sa corespunda cat mai bine nevoilor lor(...)".

Conform art. 9 lit. a-j din același act normativ: in cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligați sa respecte următoarele reguli:

a)contractele vor fi redactate in scris, vizibil si ușor de citit, cu o mărime a fontului utilizat de minimum 10, pe hârtie sau pe alt suport durabil, in cel puțin doua exemplare, fiind remis cate un exemplar original fiecărei parti. Culoarea de fond a hârtiei pe care este redactat contractul trebuie sa fie in contrast cu cea a fontului utilizat;

b)dobânzile, precum si comisioanele, taxele, tarifele, spezele bancare sau orice alte costuri aferente acordării si derulării contractului, respectiv aferente unor servicii in privința cărora consumatorul nu dispune de libertate de alegere vor fi menționate in contract, fara a se face trimiteri la condițiile generale de afaceri ale furnizorului de servicii financiare, lista de tarife si comisioane sau orice alt inserís;

c)in situațiile in care exista drept de rambursare anticipata, comisionul de rambursare anticipata a creditului se determina in strânsa legătura cu pierderile creditorului aferente rambursării aniticipate si nu trebuie sa constituie un obstacol disproporționat in exercitarea dreptului consumatorului de a rambursa anticipat creditul;

d)in contractul de credit/depozit se vor menționa si costurile de administrare, de retragere numerar si/dau de depunere numerar aferente contului curent, care cad in sarcina consumatorului, daca furnizorul de servicii financiare percepe astfel de comisioane. Costurile aferente contului curent menționate mai sus nu le sunt aplicabile prevederile lit. e);

e) fara a prejudicia prevederile privind modificarea dobânzii, pe parcursul derulării contractului:

1.se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricăror altor costuri menționate in contract;

2.se interzice introducerea si perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri care nu au fost menționate in contract;

f)in contract se va menționa tipul de dobânda, variabila si/sau fixa, iar daca dobânda este fixa numai pentru o anumita perioada, aceasta va fi precizata cu exactitate;

g)in contractele de credit cu dobânda variabila se vor aplica următoarele reguli:

1.variația ratei dobânzii trebuie sa fíe independenta de voința furnizorului de servicii financiare, raportata la fluctuațiile unor indici de referința verificabili, menționați in contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru;

2.dobânda poate varia in fuctie de dobânda de referința a furnizorului de servicii financiare, cu condiția ca aceasta sa fie unica pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv si sa nu fie majorata peste un anumit nivel, stabilit in contract;

3.formula dupa care se calculează variația dobânzii trebuie indicata in mod expres in contract, cu precizarea periodicității si/sau a condițiilor in care survine modificarea ratei dobânzii, atat in sensul majorării, cat si in sunsul reducerii acesteia;

h)sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare sa modifice unilateral clauzele contractuale fara încheierea unui act adițional, acceptat de consumator;

i)orice notificare cu privire la modificarea conținutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi transmisa consumatorilor cu cel puțin 30 de zile înainte de . acesteia. Consumatorul are la dispoziție un termen de 15 zile de la primirea notificării pentru a comunica opțiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiții.

Neprimirea unui răspuns din parte consumatorului in termenul menționat anterior nu este considerata acceptare tacita;

j) pentru orice modificare a nivelului costurilor creditului, conform condițiilor contractuale, furnizorul de servicii financiare este obligat sa notifice consumatorul, in funcție de opțiunea scrisa a acestuia, exprimata in contract, prin una sau mai multe metode: scrisoare recomandata, e-mail,sms,si va pune la dispoziția acestuia un nou grafic de rambursare. Cu privire la drepturile consumatorilor la încheierea contractelor, art.10 lit. a-c,f din OG nr. 21/1992 prevede ca drepturile consumatorilor la încheierea contractelor sunt:

a) libertatea de a lua decizii la achiziționarea de produse si servicii, fara a li se impune in contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale incorecte in vânzare, de natura a influenta opțiunea acestora;

b)de a beneficia de o redactare clara si precisa a clauzelor contractuale, indicarea exacta a preturilor si tarifelor si, după caz, a condițiilor de garanție;

c)de a fi exonerați de plata produselor si serviciilor care nu au fost solicitate, precum si de achitarea preturilor, tarifelor, taxelor, comisioanelor, dobânzilor si penalităților care nu au fost stipulate inițial in contracte sau in alte documente aferente contractelor;

d) de a plați, pentru produsele sau serviciile de care beneficiază, sume stabilite cu exactitate, in prealabil; majorarea prețului, tarifului,taxelor,comisioanelor,dobânzilor,penalităților si a altor eventuale costuri stabilite inițial este posibila numai cu acordul scris al consumatorului.

De asemenea in cauza sunt de menționat si prevederile art. 3 alin. 1-2 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului privind clauzele abuzive in contractele încheiate cu consumatorii, conform cărora:

"(1) O clauza contractuala care nu s-a negociat individual se considera ca fiind abuziva in cazul in care, in contradicția cu cerința de buna-credința, provoacă un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor care decurg din contract, in detrimentul consumatorului.

(2) Se considera întotdeauna ca o clauza nu s-a negociat individuala atunci când a fost redactata in prealabil, iar din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influenta conținutul clauzei, in special in cazul unui contract de adeziune.

Faptul ca anumite aspecte ale unei clauze sau o anumita clauza au fost negociate individual nu exclude aplicarea prezentului articol pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a acestuia indica faptul ca este, cu toate acestea, un contract de adeziune. In cazul in care orice vânzător sau furnizor pretinde ca s-a negociat individual o clauza standard, acesteia ii revine sarcina probei."

Privitor la cererea prin care reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a clauzei prevăzute la art. 5.2 din convenției de credit, fata de prevederile art. 9 lit. g din OG nr. 21/1992, aceasta clauza apare ca nelegala, deoarece banca nu a menționat ca modificarea ratei dobânzii curente va fi posibila independent de voința furnizorului de servicii financiare, raportate la fluctuațiile unor indici de referința, menționați in contract sau la modificările legislative care impun acest lucru. Totodată, nu au fost respectate prevederile art. 9 lit. h din Og nr. 21/1992, care interzic furnizorului de servicii financiare sa modifice unilateral clauzele contractuale fara încheierea unui act adițional, acceptat de consumator.

Potrivit art. 2 lit. c din Legea nr. 289/2004, contractul de credit a fost definit ca fiind "actul juridic in temeiul căruia creditorul acorda sau se angajează sa acorde, iar consumatorul accepta un credit in forma unui împrumut, a unei amânări a plații sau a unei facilitați financiare similare".

La lit. c a aceluiași articol s-a prevăzut ca prin costul total al creditului la consumator se înțeleg "toate costurile pe care consumatorul trebuie sa le plătească pentru credit, inclusiv dobânda si celelalte cheltuieli". La lit. e a aceluiași articol s-a prevăzut ca prin dobânda anuala efectiva, se înțelege" costul total al creditului la consumator, exprimat in procent anual din valoarea creditului total acordat si calculat in conformitate cu art. 4".

Conform art. 8 lit. b din Legea nr. 289/2004, contractul de credit trebuie sa includă "b) valoarea dobânzii, cu precizarea tipului acesteia, fixa si/sau variabila, iar in cazul in care dobânda este variabila, variația acesteia trebuie sa fie independenta de voința creditorului, raportata la fluctuațiile unor indici de referința verificabili, menționați in contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru"; "c) valoarea D., precum si indicarea condițiilor in care poate fi modificata D.. In cazul in care valoarea D. nu poate fi stabilita, consumatorul trebuie sa fie informat, prin contract scris, in ceea ce privește elementele prevăzute la art. 9 alin.(l)";

F. de prevederile sus enunțate, coroborat cu cele ale art. 9 lit. h din OG nr. 21/1992, clauza inserata la articolul art. 5.2 din convenției de credit apare ca fund abuziva, deoarece aceasta clauza oferă paratei dreptul discreționar de a revizui rata dobânzii, fara ca noua rata sa fie negociata cu clientul, aceasta urmând sa fie doar înștiințat.

In ceea ce privește punctul 3 din motivele de apel, acesta este nefondat:

Prin adoptarea OUG nr.50/9.06.2010 legiuitorul a urmărit să pună la dispoziția consumatorului noi măsuri de protecție în relația cu băncile stabilind în sarcina acestora o . obligații.

Prin art.95 actul normativ a stabilit:

„Pentru contractele aflate în curs de derulare, creditorii au obligația, ca în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, să asigure conformitatea contractului cu dispozițiile prezentei ordonanțe (alin. 1). Modificarea contractelor aflate în curs de derulare se va face prin acte adiționale în termen de 90 de zile de la . prezentei ordonanțe de urgență (alin. 2).

Creditorul trebuie să facă dovada că a depus toate diligentele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor adiționale (alin. 3).

Se interzice introducerea în actele adiționale a altor prevederi decât cele din prezenta ordonanță de urgență. Introducerea în actele adiționale a oricăror alte prevederi decât cele impuse de prezenta ordonanță de urgență simt considerate nule de drept (alin.4).

Nesemnarea de către consumator a actelor adiționale prevăzute la alin. 2 este considerată acceptare tacită (alin. 5).

Tocmai datorită faptului că prin OUG nr.50/2010 legiuitorul a stabilit în sarcina băncilor obligația de a transpune în contractul de credit acele obligații care conțin prevederi mai favorabile consumatorului decât prevederile din contractele existente, s-a prevăzut la alin.5 al art.95 - aplicabil în ipoteza în care consumatorul nu răspunde propunerii de modificare a contractului în favoarea sa - că nesemnarea actului adițional este considerată acceptare tacită.

Totodată, art.II din Legea nr.288/2010 a stabilit: .Actele adiționale încheiate și semnate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, în vederea asigurării conformității contractelor cu prevederile OUG nr.50/2010 își produc efectele în conformitate cu termenii contractuali agreați între părți (alin. 1).

Actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentei-legi își produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate cu excepția cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar în termen de 60 de zile de la . prezentei legi" (alin.2).

Cum în speță actul adițional nu a fost redactat in scris cu respectarea condițiilor de fond si forma dar si a prevederilor art. 9 ind. 3 lit a. din OG nr.21/1992 privind protecția consumatorilor, actualizata prin OUG 178/2008 se poate considera că actul adițional propus de pârâtă nu și-a produs efectele.

Referitor la marja fixa parata s-a aparat invocând faptul ca in luna mai 2008 a modificat rata dobânzii de la 5,7% la 6,99%, ca urmare a evoluției indicelui LIBOR CHF, dând o falsa impresie ca ar fi făcut acest lucru in mod legal. In acel moment indicele de referința Libor era in creștere, insa parata nu a respectat clauzele contractuale si încearcă in prezent sa inducă in eroare atât instanța de judecata cat si pe intimat ca si client.

In conformitate cu prevederile art. 5 pct. 5.1. din sus-menționatul contract, la data încheierii acestuia, rata dobânzii curente era de 5, 7 %, iar in art. 5 pct. 5.2 se prevede ca: "Dobânda este variabila in conformitate cu politica băncii. Dobânda curenta poate fi modificata in mod unilateral de către Banca, luând in considerare valoarea dobânzii de referința pentru fiecare valuta ( ex.: EURIBOR ( eur)/LIBOR, (CHF) /RUBOR (RON), fara a exista consimțământul clientului".

Având in vedere ca valoarea indicelui de referința LIBOR la 3 luni in ianuarie 2008 era de 2,584 %, rezulta ca marja băncii la data încheierii contractului era de - 3,045 %.

Pe data de 21.05.2008 parata a modificat, in mod unilateral, nivelul dobânzii, in sensul majorării acesteia de la 5, 7 % pe an la 6, 99 % pe an, indicele de referința LIBOR fiind la acea data de 2, 7815 % .

Profitând de faptul ca in contract nu era prevăzuta componenta efectiva a dobânzii, parata a înțeles sa majoreze dobânda cu încălcarea clauzelor contractuale, aplicând o majorare constanta a dobânzii.

Mai mult, deși valoarea indicelui de referința LIBOR CHF a scăzut constant începând cu luna noiembrie 2008 ajungând in prezent la o valoare mai mica de un punct, banca a menținut valoarea dobânzii la 6,99% .

Parata arata in întâmpinare faptul ca începând cu data de 20.09.2010 in conformitate cu OUG 50/2010 dobânda creditului contractat de către intimat se actualizează trimestrial fiind compusa din indicatorul de referința Libor si o marja a băncii stabilita la 6,77% . Precizez ca data de 20.09.2010 indicele Libor la 3 luni era in scădere având o valoare de 0,165%.

Se poate observa foarte ușor si faptul ca parata a inteles in mod greșit sa modifice dobânda doar in sens crescător, când a crescut indicele de referința LIBOR, dar nu a mai modificat-o in sens descrescător, când indicele de referința LIBOR a scăzut drastic (majorându-si astfel marja proprie unilateral in mod abuziv).

In concluzie, potrivit raportului de expertiza, marja fixa a fost mărita constant fiind in prezent de 6,77 % si in mod corect prima instanța a impus băncii sa o readucă marja fixa la cea inițiala respectiv 3,045 %, far a ca acest lucru sa reprezinte un abuz din partea consumatorului sau o intervenție abuziva in contract din partea instanței.

In ceea ce privește obligația apelantei de a achita sumele percepute in plus (motiv 4 din apel) aceasta a fost stabilita in mod corect e către instanța.

Astfel, aceste sume au fost calculate in mod corect printr-o expertiza contabila si au avut in vedere clauzele contractuale si a dispozițiilor Legii nr. 193/2000, Legii nr. 289/2004, Codului Consumatorului, Legii nr.296 din 28 iunie 2004, OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, Directiva 93/13/CEE a Consiliului privind clauzele abuzive in contractele încheiate cu consumatorii.

Aceste sume sunt datorate ca urmare a majorării marjei fixe de la 3,045 % la 6,77 % . încălcându-se dispozițiile legale sus menționate.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel, a excepției invocată în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar a constatat că excepția tardivității formulării apelului este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art.468 alin.1 și 2 Cod procedură civilă termenul de 30 de zile pentru formularea apelului curge de la comunicarea hotărârii.

Din cuprinsul dovezii de comunicare a hotărârii rezultă că aceasta s-a realizat la data de 09.01.2015 în condițiile art.162 alin. 1 Cod procedură civilă.

Cererea de apel a fost trimisă inițial prin fax și înregistrată la instanța a cărei hotărâre se atacă în acord cu art.471 alin.1 Cod procedură civilă, la data de 10.02.2015.

Ulterior, cererea de apel a fost înregistrată la Judecătoria Bârlad la data de 12.02.2015 fiind expediată prin serviciu de curierat rapid, la data de 11.02.2015.

Raportând data comunicării hotărârii la data depunerii cererii de apel se constată că termenul prevăzut de art.468 alin. 1 Cod procedură civilă, calculat în acord cu art. 181 și 182 Cod procedură civilă, a fost depășit, intervenind sancțiunea decăderii în conformitate cu art. 185 Cod procedură civilă.

În cauză nu s-a formulat cerere de repunere în termen în conformitate cu art.186 (2) Cod procedură civilă și nici nu s-au invocat și probat împrejurări care să determine întreruperea sau suspendarea termenului în condițiile art. 184 alin.3 și 4 sau art. 469 Cod procedură civilă.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 raportat la art.185 Cod procedură civilă, se va admite excepția și se va respinge apelul ca tardiv formulat.

Potrivit dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, apelanta va fi obligată să plătească intimatului G. G. cheltuielile de judecată efectuate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca tardiv, apelul formulat de O. B. România SA împotriva sentinței civile nr. 3332/18.12.2014 a Judecătoriei Bârlad, pe care o păstrează.

Obligă apelanta la plata către intimatul G. G. a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 9 septembrie 2015.

Președinte, D. M. M.		Judecător, A. I. Z.
	Grefier, A.-R. V.

A.V. 17 Septembrie 2015

Red. D.M.M.

Tehnored. D.M.M./A.V.

2 ex./17.09.2015

Comunicat 3 ex./

Judecătoria Bârlad – judecător I. T.

← Acţiune în constatare. Decizia nr. 963/2015. Tribunalul VASLUI		Situaţie juridică minor. Sentința nr. 1117/2015. Tribunalul... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Anulare act. Decizia nr. 1018/2015. Tribunalul VASLUI Acţiune în constatare. Decizia nr. 963/2015. Tribunalul VASLUI