Fond funciar. Decizia nr. 16/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 16/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 2590/89/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 16/R
Ședința publică de la 11 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEC. A.
Judecător C. M.
JudecătorD. M. M.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererilor de recurs formulate de recurenta - intimată R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA prin DIRECȚIA SILVICĂ V., respectiv de către recurentul intimat G. G. L. prin procurator C. M., în contradictoriu cu intimații - pârâți Z. E., A. T. C., C. I., C. L. DRAGOMIREȘTI DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și C. JUDEȚEANĂ V. DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, împotriva sentinței civile nr. 1812/07.08.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar - anulare titlu de proprietate.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 04 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a se atașa dosarul nr._, a amânat pronunțarea pentru astăzi 11 februarie 2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra recursurilori declarate împotriva sentinței civile nr. 1812 din 07.08.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1812 din 07.08.2014 Judecătoria V. a respins cererea formulată de reclamanta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA în contradictoriu cu C. JUDETEANA V. de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, C. LOCALA DRAGOMIREȘTI de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, A. T.-C., G. G.-L. prin procurator C. M., C. I. și Z. E. de constatare a nulității absolute a absolute a Titlului de proprietate cod_ nr._.
A obligat reclamanta să achite în solidar pârâtelor C. I. și Z. E. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
Prin cererea formulată în temeiul Legii nr. 247/2005 moștenitorii G. G.-L. prin procuratori C. A. și C. M. și A. T. C. (fila 29 ds._ ) au solicitat Comisiei Locale Zăpodeni reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 255,73 ha teren vegetație forestieră care a aparținut autorului N. C..
Prin Hotărârea nr. 1 din 29.01.2007 (fila 12 ds._ ) C. L. Zăpodeni aprobă cererea și dispune înscrierea solicitanților în anexa 37 cu 255,79 ha pădure.
C. locală Zăpodeni a înaintat propunerea de validare Comisiei Județene V. care însă prin Hotărârea nr. 29 din 01.02.2007 a invalidat propunerea pe motiv că moștenitorii nu au făcut dovada că posedau pădure la momentul exproprierii (fila 11 ds._ ).
Împotriva acestei Hotărâri a Comisiei Județene V. au formulat plângere în condițiile art. 53 și urm din Legea nr. 18/1991 moștenitorii G. G.-L. și A. T. C., litigiu ce a făcut obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei V.. În acest dosar, reclamanta din prezenta cauză a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea Comisiei Județene V., ce a fost admisă în principiu de instanța de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1211 din 31 martie 2008 pronunțată în acest dosar a fost admisă plângerea formulată, instanța reconstituindu-le reclamanților dreptul de proprietate pentru suprafața de 303 ha de teren situat în punctul Belzeni 1 .. Totodată a fost respinsă și cerea de intervenție în interes alăturat formulată de R. Națională a Pădurilor prin Direcția Silvică.
Prin aceasta sentință s-a constatat că pârâții A. T.-C. și G. G.-L. prin procurator C. M. au calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului forestier deținut anterior de autorul comun A. C. atribuindu-se acestora suprafața de 303 ha de teren. Totodată instanța a stabilit și amplasamentul acestei suprafețe de teren, respectiv ., punctul Belzeni 1. Mai mult, reclamanta R. Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică a figurat ca parte în proces având calitate de intervenientă în interes alăturat Comisiei Județene V.. În această calitate, reclamanta a avut posibilitatea de a invoca apărări atât în ceea ce privește amplasamentul terenului (stabilit pe baza expertizei tehnice efectuate în cauză), cât și în ceea ce privește regimul juridic al acestuia.
Hotărârea judecătorească nr. 1211 din 31 martie 2008 a fost atacată cu recurs de către C. Județeană V. și R. Națională a Pădurilor prin Direcția Silvică care a fost respins prin Decizia nr. 1210/R din 24.09.2008 a Tribunalului V.. Totodată a fost respinsă și cererea de revizuire formulată de către C. Județeană V. în mod irevocabil prin Decizia civilă nr. 1533/R din 02 noiembrie 2010 pronunțată în dosar nr._ . Tribunalul V. a respins de asemenea și contestația în anulare promovată de R. Națională a Pădurilor – Romsilva și C. Județeană V. prin Decizia nr. 784/R din 20.05.2009. Așadar, instanța constată că sentința judecătorească nr. 1211 din 31 martie 2008 pronunțată în dosar nr._ a rămas definitivă și irevocabilă.
Prin Hotărârea nr. 703 din 29.12.2010 a fost validată cererea moștenitorilor de punere în executare a sentinței (fila 79 ds._ ).
Cu toate acestea pârâtele C. Județeană V. și C. L. Dragomirești nu au procedat la executarea dispozitivul sentinței civile nr. 1211 din 31 martie 2008 astfel încât reclamanții G. G.-L. și A. T.- C. au solicitat instanței obligarea pârâtelor la punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate. Cererea reclamanților a fost admisă prin Sentința civilă nr. 1042 din 12.04.2011 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosar nr._ (filele 74-78 ds._ ). Ca urmare a acestei sentințe judecătorești, C. Județeană V. a emis Hotărârea nr. 199 din 06.04.2012 (fila 95 ds._ ) și ulterior a procedat la punerea în posesie (Procesul verbal de punere în posesie nr. 2552 din 14.06.2012 - fila 98 ds._ ) și la eliberarea titlului de proprietate.
Eliberarea titlului de proprietate s-a efectuat pe amplasamentele stabilite de către instanța judecătorească în sentința civilă nr. 1211 din 31 martie 2008. În consecință, instanța a constatat că ambele comisii de fond funciar au respectat reglementările legale cu privire la punerea în posesie, respectiv art. 33 alin. 1 teza ultimă din HG nr. 890/2005 care dispun faptul că “după pronunțarea hotărârii judecătorești, punerea în posesie se va face ținându-se seama de dispozițiile acesteia”.
De asemenea, instanța a reținut că titlul de proprietate cod_ nr._ a fost eliberat cu respectarea dispozițiilor sentinței nr. 1211 din 31 martie 2008 pronunțată în dosarul nr._ intrată sub puterea lucrului judecat. Noțiunea de „lucru judecat” al unei hotărâri judecătorești are două înțelesuri, respectiv, unul în sens strict care semnifică autoritatea de lucru judecat care face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect, cu aceeași cauză iar cel de-al doilea în sens larg care semnifică puterea de lucru judecat (res judicata), care presupune că hotărârea beneficiază de o prezumție irefragabila ca exprima adevărul și că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre. Cu alte cuvinte puterea de lucru judecat semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
Reclamanta prin prezenta cerere tinde să modifice cele statuate de către instanța judecătorească în mod definitiv și irevocabil în sentința civilă nr. 1211 din 31 martie 2008 deși a fost participantă la proces în calitate de intervenientă și a avut la dispoziție căi ordinare și extraordinare de atac (de care de altfel a și uzat) în care avea posibilitatea să-și prezinte apărările. Or, analizând susținerile și apărările reclamantei din prezenta cauză în cadrul dosarului_ precum și cele din căile de atac ordinare și extraordinare instanța constată că R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR – ROMSILVA nu a făcut niciun moment referire la faptul că terenul reconstituit ar aparține domeniului public și nu a depus dovezile care se regăsesc la prezentul dosar (hărți, planuri topo etc.). Întrucât a figurat ca și intervenientă în proces, sentința nr. 1211 din 31 martie 2008 îi este opozabilă reclamantei.
Or, așa cum practica și doctrina în materia fondului funciar s-a pronunțat deseori, reclamantul din acțiunea de constatare a nulității absolute care a fost parte în procesul în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească, în baza căreia s-a emis actul de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate contestat nu mai poate solicita constatarea nulității absolute a actului contestat, dacă acesta a fost emis cu respectarea hotărârii judecătorești.
Mai mult, chiar dacă s-ar retine că reclamanta nu a avut calitate de parte în proces figurând doar ca intervenientă accesorie, doctrina și jurisprudența a arătat că întrucât instanța nu poate reanaliza situația de fapt reținută în hotărârea judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, terțile persoane prejudiciate își pot valorifica drepturile lor pe calea unor acțiuni petitorii, de regulă acțiunea în revendicare când instanța va putea realiza o comparare a titlurilor și la a cărei soluționare pot fi avute în vedere, eventual, susținerile și actele prezentei cauze (V. T., Legile fondului funciar – Comentarii și explicații, ediția a 2- pag. 354; Decizia civilă nr. 1545/2005 a CA Suceava). De altfel, o cerere în revendicare formulată de reclamantă se află deja pe rolul instanțelor, respectiv dosarul nr._ al Tribunalului V..
În ceea ce privește susținerile reclamantei referitoare la Decizia Curții Constituționale nr. 605 din 28.04.2009 prin care a fost declarată ca neconstituțional dreptul foștilor proprietari de a opta pentru atribuirea unor suprafețe de teren echivalente din fondul forestier de stat, instanța a constatat că aceasta a fost pronunțată ulterior pronunțării sentinței civile din 31 martie 2008. Așadar dispozițiile legale care au făcut obiectul controlului constituționale erau în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată sau chiar la data pronunțării hotărârii judecătorești, astfel încât la acea dată nu exista niciun impediment legal de atribuire a terenurilor forestiere în echivalent. Or, deciziile Curții Constituționale nu pot produce efecte retroactive ci doar pentru viitor.
Pentru aceste considerente instanța a respins acțiunea reclamantei.
Fiind întrunite condițiile art. 274 C. pr. Civ. 1865 instanța a obligat reclamanta să achite pârâtelor C. I. și Z. E. suma de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat (chitanța 227 din 04.08.2014) cu titlu de cheltuieli de judecată. Instanța a constatat că pârâtul G. G.-L. deși a solicitat cheltuieli de judecată nu a făcut dovada acestora.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 301 Cod de procedură civilă, au declarat recurs recurenta - intimată R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA prin DIRECȚIA SILVICĂ V. și recurentul intimat G. G. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat recurentul G. G. L. că recursul promovat vizează neacordarea cheltuielilor de judecată. A susținut recurentul că a efectuat cheltuieli cu judecarea pricinii a căror dovada a fost depusă la dosarul cauzei, în condițiile în care cererea reclamantei a fost respinsă, aceasta trebuia obligată la plata de cheltuieli de judecată.
Recurenta R. Naționala a Pădurilor - Romsilva prin Direcția S. V., cu sediul in V., a criticat hotărârea instanței de fond, pe care a considerat-o ca fiind netemeinica si nelegala pentru următoarele motive;
Prin dispozițiile sentinței recurate instanța, a respins cererea formulată de reclamanta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA, cerere de constatare a nulității absolute a absolute a Titlului de proprietate cod_ nr._, fără a aprecia motivele cererii introductive.
Mai mult apreciază in considerente ca acțiunea este admisibila - deci se va cerceta fondul cauzei si respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Pentru a fi inadmisibilă o cerere este necesar ca demersul uzat să nu fie prevăzut de lege, însă, în speță, posibilitatea constatării nulității absolute a titlurilor de proprietate emise în mod nelegal este în mod expres prevăzută de art. III din Legea nr. 169/1997.
Instanța nu a cercetat pe fond motivele de nulitate invocate in cererea introductiva - ca imobilul dispus la reconstituire prin Titlului de proprietate cod_ nr._ este un imobil inalienabil, insesizabil si imprescriptibil, aparținând domeniului public al statului încă înainte de anul 1948 administrat de Casa Autonomă a Pădurilor Statului, iar o astfel de reconstituire se face cu încălcarea dispozițiilor art. 136 din Constituție; reconstituirea dreptului de proprietate se face in favoarea unor persoane care nu au predat statului suprafețe de teren, acest teren nefiind preluate prin acte translative de proprietate ci soluționează cauza pe excepție, făcând o analiza exhaustiva a instituției autorității de lucru judecat si dovedind ca s-a rezolvat chestiunea litigioasa prin hotărârea pronunțata in dosarul cu nr._ .
Pentru aceste motive considera ca sentința civila nr. 1812/2014 din 07 august 2014, pronunțata in acest dosar, este netemeinica si nelegala.
Examinând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, dar și a probelor administrate la instanța de fond, tribunalul constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Referitor la recursul promovat de recurenta R. Națională a Pădurilor – Romsilva, susținând nelegalitatea hotărârii, recurenta pretinde că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor care reglementează autoritatea de lucru judecat, prin aceea că au fost opuse în prezentul proces efectele unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un alt dosar fără a cerceta pe fond motivele de nulitate invocate în cererea introductivă respectiv că, imobilul dispus la reconstituire prin Titlu de proprietate cod_ nr._ este un imobil inalienabil, insesizabil și imprescriptibil, aparținând domeniului public al statului încă înainte de 1948 și administrat de Casa Autonomă a Pădurilor Statului, iar o astfel de reconstituire se face cu încălcarea dispozițiilor art. 136 din Constituție, reconstituirea dreptului de proprietate se face în favoarea unor persoane care nu au predat statului suprafețe de teren. O astfel de critică a recurentei, ignoră faptul că autoritatea de lucru judecat cunoaște, două manifestări procesuale, - respectiv aceea de excepție procesuală, și aceea de prezumția, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți.
Astfel spus, în cea de-a doua manifestare procesuală, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a fi contrazis.
Această reglementate a puterii de lucru judecat în forma prezumției, vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești.
Este ceea ce în mod corect a constatat instanța de fond, atunci când a stabilit că prin introducerea unei noi cereri, având ca obiect constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate cod_ nr._ emis de C. Județeană V. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, recurenta reclamantă tinde să lipsească de efectele lucrului judecat o hotărâre anterioară, care a stat la baza emiterii titlului ( . 31 martie 2008, pronunțată de Judecătoria V., în dosarul nr._, irevocabilă prin DC nr. 1210/2008 a Tribunalul V.) prin care s-a stabilit că pârâții intimați sunt persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră deținut anterior de autorul comun C. A., atribuindu-se acestora suprafața de 303 ha de teren, stabilindu-se și amplasamentul.
Mai mult decât atât recurenta R. Națională a Pădurilor – Romsilva, a fost participantă la proces în calitate de intervenientă, având posibilitatea de a formula apărări.
Referitor la recursul promovat de recurentul G. G. L., motivele invocate de recurent vizează neacordarea cheltuielilor de judecată.
În mod corect a reținut instanța de fond, că recurentul pârât deși a solicitat cheltuieli de judecată nu a făcut dovada acestora, la data pronunțării hotărârii.
În consecință, prima instanță a aplicat corect prevederile legale și întrucât în cauză nu este incident nici un motiv de ordine publică, în temeiul art. 312 Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții R. Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică V. și G. G. L. împotriva . 07.08.2014, pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții R. Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică V. și G. G. L. împotriva . 07.08.2014, pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2015.
Președinte, C. A. | Judecător, C. M. | Judecător, D. M. M. |
Grefier, A.-R. V. |
A.V. 16 Februarie 2015
Red. M.C. 17.02.2015
Tehnored. M.C./A.V. 17.02.2015
2 ex./
Judecătoria V. – judecător O. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 184/2015. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 139/2015.... → |
|---|
