Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină. Sentința nr. 342/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 342/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 65/89/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 342/2015
Ședința publică de la 09 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Grefier D. T.
S-a luat în examinare soluționarea cererii formulate de reclamanta C. P.,C.N.P._, cu domiciliu în av.V.,.,jud. V. prin reprezentant convențional avocat O. R., având ca obiect recunoaștere hotărâre străină - exequator.
S-au verificat și citit actele și lucrările dosarului, constatându-se că părțile nu au depus acte sau cereri, după care:
Se mai constată că, dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 05 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când s-au reținut următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanta C. P.,C.N.P._, cu domiciliu în av.V.,.,jud. V.,prin avocat O. R., a solicitat recunoașterea pe teritoriul României a Sentinței nr. 156/11 din 11.07.2011 pronunțată de Judecătoria pentru Violență asupra Femeii nr.1 Lleida, Spania.
În fapt, reclamanta arată că prin sentința nr.156/11 din 11 iunie 2011, s-a declarat desfăcuta prin divorț_căsătoria dintre reclamantă si paratul C. A., căsătorie încheiata la 29 noiembrie 1997 la Primăria municipiului V..
Prin aceeași sentința, s-a dispus ca autoritatea părinteasca ( custodia), cu privire la cei doi minori rezultați din căsătorie, respectiv C.-A. născut la 24 octombrie 1998 si Vladut-FIorin născut la 30 aprilie 2002, sa fie exercitata in comun si a fost stabilit la reclamantă domiciliul minorilor.
Sentința este rămasa definitiva.
La judecarea cauzei a fost prezent si paratul, asa cum rezulta din sentința si de asemeni, comunicata in termen procedural, nu a fost recurata de către acesta, situație in care nu se impune citarea paratului.
De la data aderării României la Uniunea Europeană, regulamentele comunitare sunt actele normative direct aplicabile, fără a fi necesară o normă de transpunere a lor în dreptul intern, potrivit art. 249 din Tratatul pentru instituirea Comunității Europene.
Normele privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești sunt cele cuprinse în Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003.
În preambulul Regulamentului, alin. 21, se statuează cu valoare de principiu ca recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate într-un stat membru ar trebui să se bazeze pe principiul încrederii reciproce, iar motivele de refuz al recunoașterii ar trebui reduse la minimul necesar.
În acest sens, potrivit art. 21 alin. 1 al Regulamentului, hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesară să se recurgă la vreo procedură.
Cu toate acestea, orice parte interesată poate solicita pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii hotărârii dată în alt stat membru, fără a se aduce atingere forței executorii a unor hotărâri judecătorești privind dreptul de vizită sau prin care se dispune înapoierea copilului.
Cererea de recunoaștere a unei hotărâri judecătorești pronunțate în materie de divorț, de separare de corp sau de anulare a căsătoriei poate fi respinsă numai pentru unul din motivele expres și limitativ menționate în art. 22 lit. a)-d) din Regulament.
Potrivit art. 22 lit. b), o hotărâre judecătorească pronunțată în materie de divorț nu se recunoaște în cazul în care actul de sesizare a instanței sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat în timp util pârâtului care nu s-a prezentat și astfel încât acesta să își poată pregăti apărarea, cu excepția cazului în care se constată că pârâtul a acceptat hotărârea într-un mod neechivoc.
Arată că, Secțiunea 3 din Regulament reglementează condițiile recunoașterii, sub aspect probator, stipulând în cuprinsul art. 37 obligația părții care solicită sau contestă recunoașterea unei hotărâri judecătorești de a depune următoarele acte:
a) o copie a hotărârii, care să întrunească toate condițiile necesare în vederea stabilirii autenticității sale;
b) un certificat privind hotărârile judecătorești în materie matrimonială, eliberat de instanța judecătorească sau de autoritatea competentă din statul membru de origine, conform modului prezentat în anexa I la Regulament;
c) în cazul în care este vorba de o hotărâre în lipsă, originalul sau copia certificată a documentului care stabilește că actul de sesizare a instanței sau un act echivalent a fost notificat sau comunicat părții care nu s-a prezentat sau orice document care arată că pârâtul a acceptat hotărârea în mod neechivoc.
Principiul încrederii reciproce fiind acela care guvernează recunoașterea unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un stat membru, prin art. 38 alin. 1 arată că se conferă instanței dreptul de a accepta, cu aceeași valoare probatorie, documente echivalente certificatului ori celor menționate pentru ipoteza unei hotărâri pronunțate în lipsă sau, în cazul în care consideră că dispune de suficiente informații, poate să renunțe la prezentarea lor.
Din declarațiile depuse la dosar arată că, reiese clar faptul că ambii soți au cunoștință despre hotărârea a cărei recunoaștere se solicită si că nu au formulat recurs împotriva acesteia.
Solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, motivat de faptul că nu sunt incidente in cauza nici una dintre excepțiile prevăzute de lege.
În drept: invocă Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând actele dosarului în raport de prevederile art. 1094-1095 din noul Cod de procedură civilă, în vigoare începând cu data de 15.02.2013, cu privire la recunoașterea hotărârilor străine, tribunalul constată că prezenta cerere este întemeiată, urmând a fi admisă deoarece sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru recunoașterea pe teritoriul României a Sentinței nr. 156/11 din 11.07.2011 pronunțată de Judecătoria pentru Violență asupra Femeii nr.1 Lleida, Spania.
Prin sentința nr. 156/11 din 11.07.2011 pronunțată de Judecătoria pentru Violență asupra Femeii nr.1 Lleida, Spania declarat desfăcuta prin divorț_căsătoria dintre reclamantă si paratul C. A., căsătorie încheiata la 29 noiembrie 1997 la Primăria municipiului V.. Totodată, s-a dispus ca autoritatea părinteasca ( custodia), cu privire la cei doi minori rezultați din căsătorie, respectiv C.-A. născut la 24 octombrie 1998 si Vladut-FIorin născut la 30 aprilie 2002, sa fie exercitata in comun si a fost stabilit la reclamantă domiciliul minorilor.
Potrivit art. 1094 din C.pr.civilă: ” Hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România, dacă se referă la statutul personal al cetățenilor statului unde au fost pronunțate sau dacă, fiind pronunțate într-un stat terț, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetățenie al fiecărei părți ori, în lipsă de recunoaștere, au fost pronunțate în baza legii determinate ca aplicabilă conform dreptului internațional privat român, nu sunt contrarii ordinii publice de drept internațional privat român și a fost respectat dreptul la apărare”. Aceste dispoziții se completează cu cele cuprinse în art. 33 și urm din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, având în vedere că sentința de divorț a fost pronunțată de o instanță a unui stat membru al U.E. și semnatar a acestui regulament.
În cauză nu există nici un motiv pentru a refuza recunoașterea, motiv pentru care va fi admisă cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta C. P., C.N.P._, cu domiciliu în av.V.,.,jud. V.,prin avocat O. R. DIN V..
Recunoaște pe teritoriul României efectele hotărârii de divorț-sentința nr156/11 din 11.07.2011 pronunțată de Judecătoria pentru Violență asupra Femeii nr.1 Lleida, Spania, în dosar nr. 66/11.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Februarie 2015
Președinte, I. P. | ||
Grefier, D. T. |
Red./tehnored.P.I.
Ex.3/16.03.2015
E.1 .
| ← Validare poprire. Decizia nr. 241/2015. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 228/2015. Tribunalul... → |
|---|
