Fond funciar. Decizia nr. 85/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 85/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 3499/333/2012
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 85/2015
Ședința publică de la 22 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător O. M. V.
Judecător D. M. M.
Grefier A. C.
--------------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul P. I. în contradictoriu cu intimata – pârâtă D. V.și intimata C. Județeană V. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, recurs declarat împotriva sentinței civile nr. 3682 din 13.11.2012 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar, cauză ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 16 iunie 2015 și consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când în conformitate cu art. 260 (1) Cod procedură civilă 1865, pronunțarea cauzei s-a amânat pentru termenul de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele,
Prin sentința civilă 3682 din 13.11.2012 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul P. I., în contradictoriu cu pârâta D. V. și C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Analizând actele cauzei, instanța a reținut că urmare a cererilor din martie 1991, a fost eliberat titlul de proprietate nr. 689/_ din 19.05.1995, pentru suprafața de 2,73 ha teren care aparținut autorului P. D.. In titlu de proprietate au fost trecuți ca beneficiari, P. I., tatăl reclamantului și Dambu V., deoarece s-a considerat că ambele persoane au calitatea de copii adoptivi ai lui P. D. și deci sunt moștenitorii acestuia.
Instanța a retinut ca reclamantul contesta calitatea de copil adoptiv, si implicit de moștenitor al pârâtei D. V..
Analizând documentația depusa la dosar instanța a constatat ca pârâta Dambu V. a fost la rândul ei înfiata de către P. D., alături de tatăl reclamantului. Acest fapt reiese fără putința de tăgadă din actul de adopție al Judecătoriei Rurale Negrești din 20.04.1935.
In ceea ce privește lipsa înscrierii în registrul actelor de naștere potrivit art. 323 din vechiul C.civ., abrogat prin Decretul nr. 32/1954, instanța a constatat că prin actul de adopție din anul 1935 judecătorul care a pronunțat sentința a dispus înaintarea unei copii de pe act în vederea înregistrării adopției în registru. Așadar, părților nu le-a fost impusă îndeplinirea vreunei alte formalități, precum înregistrarea actului, aceasta trebuind să aibă loc din oficiu, potrivit dispoziției exprese a judecătorului. In aceste condiții, nu poate fi constatată vreo culpă a părinților adoptivi sau naturali ai pârâtei pentru neîndeplinirea formalităților cerute la acea dată de codul civil. De asemenea, instanța a constatat că totuși adopția a fost menționată pe certificatul de naștere al pârâtei . nr._, precum și în registrul de căsătorie din 1952, când ca părinți ai pârâtei sunt trecuți P. D. și E. ceea ce demonstrează ca părțile implicate în adopția din 1935 respectiv, părinții adoptivi și cei naturali au înțeles să respecte efectele acesteia, recunoscând-o în totalitate.
Mai mult, prin sentința civila nr. 4436 din 25.09.1992 le-a fost constatată calitatea de moștenitor după P. D., atât reclamantului, cât și pârâtei. Aceasta sentința judecătorească a rămas irevocabilă, intrând în puterea lucrului judecat. Aceste aspecte au fost recunoscute și de autoritățile actuale care, au eliberat Certificatul de naștere . nr._ din 03.10.2012.
A reținut prima instanță că reclamantul sau tatăl său P. I. nu au înțeles să conteste actele premergătoare eliberării titlului de proprietate, respectiv hotărârea comisiei județene V. de reconstituire a dreptului de proprietate, în temeiul art. 53 și următoarele din Legea nr. 18/1991. Or, legea nr. 18/1991 a stabilit în mod expres căile de atac pe care persoanele nemulțumite le au la dispoziție. Prin cererea de constatare a nulității absolute a propriului titlu de proprietate reclamantul eludează procedura plângerii prevăzuta de art. 53 și următoarele ceea ce nu este admisibil.
În ceea ce privește greșita menționare a prenumelui pârâtei în titlul de proprietate, respectiv V. în loc de V., instanța a constatat că este vorba despre o simplă eroare materială care poate fi înlăturată pe cale administrativă și care nu poate conduce la nulitatea actului.
În consecință, instanța a constatat ca titlul de proprietate a fost eliberat în mod corect pe numele ambilor moștenitori, în calitate de copii adoptivi ai autorului comun P. D. și pentru aceste considerente, a respins acțiunea reclamantului.
Fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 274 C. pr. Civ, instanța a admis cererea paratei Dambu V. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecata de 300 de lei reprezentând onorariu de avocat nr._ din 06.11.2012.
Sentința pronunțată de prima instanță a fost atacată cu recurs de către reclamantul P. I.,care a arătat că intimata D. V. nu a fost adoptată conform dispozițiilor legale, deși a fost dusă la Tribunalul Negrești, P. D. nu a mai continuat actele civile, conform hotărârii judecătorești, însă i-a dat ca zestre 9 ha pământ, casa și curtea aferentă.
Din înscrisurile aflate la dosarul nr. 2016/1992 rezultă că D. V. nu a depus niciun act din care să rezulte că este moștenitoarea lui P. D., însă tatăl său a făcut aceste dovezi, iar din dosarul nr._ se putea constata că certificatul de căsătorie este întocmit greșit.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate și față de prevederile art. 304 pct. 8 și art. 3041 C.proc.civ., Tribunalul apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
La data de 19.05.1995 a fost eliberat de către intimata C. Județeană de fond funciar V. titlul de proprietate nr. 689/_, cu privire la suprafața de 2,73 ha situată în ., jud. V., pe numele moștenitorilor defunctului P. D., respectiv P. I. și D. V..
Potrivit documentație care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 689/_/19.05.1995, acesta a fost eliberat ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 18/1991 referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate, în baza cererii formulate de tatăl reclamantului, defunctul P. D. I. la data de 09.03.1991, respectiv D. A. A., pentru intimata D. V., la data de 08.03.1991.
Anterior emiterii titlului de proprietate nr. 689/_/19.05.1995, numitul P. I., tatăl reclamantului a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D. V., ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de 2,72 ha teren arabil, situată în punctul Ș. din perimetrul comunei Delești, jud. V., acțiunea fiind soluționată prin sentința civilă nr. 4436/25.09.1992 a Judecătoriei V., definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului și constatarea ca nul a apelului. Prin sentința menționată, a fost constatată expres părților din acea cauză (dosar nr. 2016/1992) calitatea de moștenitori legali ai defunctului P. D. și P. M., atât tatălui reclamantului – P. I., cât și pârâtei – D. V..
În drept, instanța de recurs arată că potrivit dispozițiilor art. III alin. 1 lit. a pct. i din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituire, respectiv persoanele care nu au moștenit asemenea terenuri.
Potrivit art. 8 alin. 2 și art. 14 alin. 1 și 2 din Legea 18/1991, pentru ca o persoană să recurgă la calea reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul acestei legi, trebuia fie să fi adus sau să i se fi preluat de către cooperativă terenuri aflate în proprietatea sa la momentul preluării (indiferent dacă a avut sau nu calitatea de membru în cooperativă), fie să aibă calitatea de moștenitor al unei asemenea persoane.
În cauză, recurentul a contestat calitatea de persoană îndreptățită a pârâtei D. V., motivat de faptul că aceasta nu este moștenitoarea defunctului P. D., întrucât nu a fost adoptată.
Cu toate acestea, se observă că, așa cum a reținut și prima instanță, această chestiune de fapt a fost supusă atenției instanțelor judecătorești în mai multe rânduri, soluțiile fiind unitare în sensul reținerii calității de moștenitoare a pârâtei D. V. față de defunctul P. D., hotărârile judecătorești fiind definitive, după caz irevocabile.
Astfel, o primă hotărâre judecătorească este reprezentată de sentința civilă nr. 4436/25.09.1992 a Judecătoriei V., definitivă și irevocabilă, pronunțată în dosarul nr. 2016/1992, prin care s-a analizat cererea de ieșire din indiviziune formulată de tatălu reclamantului, P. I., în contradictoriu cu pârâta D. V., în calitatea acestora de moștenitori ai defuncților P. D. și P. M. (părinții părților).
Prin această sentință s-a constatat de către instanță că ambele părți au calitatea de moștenitori, inclusiv pârâta D. V., iar această constatare reprezintă rezultatul unei judecăți, ce nu poate fi repus în discuție, decât prin formularea căilor de atac ordinare și extraordinare, în termenele, condițiile și pentru motivele prevăzute de lege. Pe aceeași cale ar fi putut fi pusă în discuție inclusiv modalitatea de administrare a probelor și corectitudinea raționamentului juridic.
De altfel, se observă că la momentul judecării dosarului nr. 2016/1992 de către Judecătoria V., calitatea de moștenitoare a pârâtei D. V. și, implicit, adoptarea acesteia de către defunctul P. D. nu au reprezentat chestiuni litigioase, fiind aspecte ale situației de fapt recunoscute în mod tacit de către tatăl reclamantului, P. I., la rândul său având calitatea de copil adoptat. Aceste aspecte sunt opozabile și recurentului din prezenta cauză, în calitatea sa de succesor în drepturile și obligațiile defunctului P. D. I., care avut calitatea de parte în dosarul nr. 2016/1992.
De asemenea, prin sentința civilă nr. 1013/01.03.2013 a Judecătoriei V., menținută prin decizia civilă nr. 1370/R/26.11.2013 a Tribunalului V., s-a reținut, cu titlu de chestiune prejudicială faptul că potrivit certificatului de naștere . nr._ din data de 03.10.2012, pârâta P. V. este născută din părinți P. D. și P. I.. Prin certificatul de căsătorie nr._ din 09.10.1952, se atestă faptul că pârâta P. V., prin căsătorie, a dobândit numele de D. V..
Mai mult, prin decizia civilă nr. 1370/R/26.11.2013 Tribunalul V., în calitate de instanță de recurs, completând considerentele primei instanțe, a reținut că din Registrul pentru înscrierea adopțiilor al . mențiunile făcute pe certificatul de căsătorie nr._ din 09.10.1952 al intimatei D. V. rezultă că aceasta a fost adoptată de către P. D., așa cum rezulta din hotărârea Judecătoriei Rurale Negrești din 20.04.1935.
Prin decizia civilă nr. 1370/R/26.11.2013 a Tribunalului V. a fost dezlegată și problema efectelor neînscrierii în registrul actelor de stare civilă a hotărârii prin care s-a încuviințat adopția, apreciindu-se că neînscriere nu ar lipsi hotărârea de adopție de efecte, valabilitatea acesteia nefiind condiționată de înscrierea în registrul actelor de stare civilă. Adopția produce efecte numai de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost încuviințată.
În fine, prin sentința civilă nr. 154/21.01.2015 a Judecătoriei V., definitivă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 638/A/19.05.2015 a Tribunalului V., a fost respinsă acțiunea recurentului prin care a solicitat anularea mențiunilor privind adopția intimatei D. V., reținându-se că la data de 3.10.2012, în urma efectuării unor verificări Serviciul Public Comunitar Județean de Evidență a Persoanelor s-a constatat faptul că mențiunea privitoare la adopția numitei O. V., efectuată în baza adresei nr. 8124/1935 a Judecătoriei R. Negrești, a fost operată în exemplarul numărul II din Registrul de nașteri, fără a fi înscrisă însă și în exemplarul numărul I al actului de naștere.
S-a apreciat că această operațiune de efectuare a mențiunii adopției în exemplarul nr. I al actului de naștere al intimatei D. V., pe baza verificărilor și constatărilor Serviciului Public Comunitar Județean de Evidență a Persoanelor, precum și a mențiunilor din exemplarul nr. II al actului de naștere, este legală.
Or, pentru asigurarea înfăptuirii justiției în conformitate cu principiul legalității și al descoperirii adevărului în procesul civil, precum și pentru asigurarea stabilității raporturilor sociale, a fost reglementată instituția puterii lucrului judecat. Aceasta presupune că odată ce o hotărâre judecătorească a fost dată, și nu e reformată prin căile legale de atac, se prezumă că ea consacră adevăratele raporturi juridice ce există între părțile care au purtat procesul. în consecință, hotărârea judecătorească se bucură de o prezumție absolută de adevăr.
Puterea lucrului judecat nu este numai o prezumție de adevăr și o scutire de dovadă, ci și interdicția de a formula din nou o pretenție asupra căreia un organ jurisdicțional s-a pronunțat definitiv, după caz irevocabil. Astfel, ceea ce s-a decis printr-o hotărâre judecătorească se impune ca lucru judecat, ca o prezumție absolută în virtutea căreia ceea ce a decis instanța corespunde adevărului, așa încât împotriva acesteia nicio probă contrară nu poate fi admisă, nici chiar mărturisirea.
În legislația aplicabilă în cauză, puterea lucrului judecat era definită de art. 1201 C.civ. de la 1864, care prevedea că este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate.
În aceste condiții, în cauză nu se poate reține o situație de fapt contrară celor constatate de instanțele de judecată, inclusiv de control judiciar, existând o prezumție absolută a puterii de lucru judecat cu privire la chestiunea litigioasă a valabilității adopției intimatei D. V. și a calității sale de moștenitoare a defunctului P. D..
Cu privire la menționarea eronată în titlul de proprietate a prenumelui intimatei, așa cum a reținut prima instanță, aceasta reprezintă o eroare materială, care poate fi îndreptată în procedura rectificării titlului de proprietate, neconstituind un motiv de constatare a nulității absolute.
Prin urmare, fiind lămurit acest aspect, Tribunalul constată că intimata D. V. avea calitatea de persoană îndreptățită, conform prevederilor art. 8 alin. 2 și art. 14 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991, pentru a obține reconstituirea dreptului de proprietate, în calitate de moștenitoare a defunctului P. D., astfel încât nu sunt incidente prevederile art. III alin. 1 lit. a pct. i din Legea nr. 169/1997, menționate mai sus.
În consecință, față de toate aceste considerente Tribunalul consideră că sentința civilă nr. 3682/13.11.2012 a Judecătoriei V. este legală și temeinică, recursul formulat de recurentul P. I. urmând a fi respins ca nefondat, iar sentința menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de P. I. împotriva sentinței civile nr. 3682/13.11.2012 a Judecătoriei V. pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 22 iunie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. O. M. V. D. M. M.
Grefier,
A. C.
Red. jud. MC/29.06.2015
2 ex./
Judecătoria V.: Jud. O. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 90/2015. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 776/2015. Tribunalul... → |
|---|
