Fond funciar. Decizia nr. 93/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 93/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 6430/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 93/A/2015
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier T. B.
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelanta C. P. în contradictoriu cu intimatele C. județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. locală Ș. cel M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Direcția S. V.- Ocolul Silvic Brodoc împotriva sentinței civile nr. 1850/2014 din data de 22 august 2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa la termen a părților în proces.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, apelul este declarat și motivat în termen legal, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, la data de 21.01.2015 s-a înregistrat la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, punctul de vedere al Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ș. cel M., prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind neîntemeiat.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, având în vedere lipsa la termen a părților legal citate precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată, și rămâne în pronunțare.
Ulterior;
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1850/2014 din data de 22 august 2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria V. a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta C. P. domiciliată în ., jud. V., în contradictoriu cu pârâtele: C. L. Ș. cel M. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, cu sediul în mun. V., jud.V. și D. S. V.- OCOLUL SILVIC BRODOC având ca obiect anulare titlu de proprietate.
Potrivit dispozițiilor art. 19 alin.1 din O.G nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar, cheltuielile de judecată în sumă de 1090 lei reprezentând contravaloare onorariu expert B. O. P., avansate de stat au rămas în sarcina acestuia
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria V. la data de 26.09.2013, reclamanta C. P. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele: C. L. Ș. cel M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și D. S. V.- Ocolul Silvic Brodoc constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr._ eliberat de pârâta C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în ceea ce privește suprafața de 9846 m.p. teren cu vegetație forestieră.
În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, reclamanta a susținut faptul că prin sentința civilă nr.2471 din data de 18.06.2010 a Judecătoriei V. s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în favoarea reclamantei, pârâtele fiind obligate la punerea în posesie cu privire la suprafața de 2,20 ha pe vechiul amplasament.
Urmare a pronunțării hotărârii judecătorești susmenționate, reprezentanții pârâtelor împreună cu reprezentanții Ocolului Silvic Brodoc, au nesocotit dispozițiile instanței, în sensul că nu au dispus punerea în posesie a reclamantei, în ceea ce privește suprafața de 9846 m.p. teren cu vegetație forestieră în satul Berzești, punctul numit Poiana, cu vecinătățile menționate în dispozitivul hotărârii ci pe un alt amplasament.
Concluzionând, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii în sensul constatării nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr._ eliberat de pârâta C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în ceea ce privește suprafața de 9846 m.p. teren cu vegetație forestieră.
În drept, reclamanta nu și-a fundamentat cererea de chemare în judecată pe nicio dispoziție legală.
În probațiune reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâta C. Județeană V. a arătat că prin Sentința civilă nr. 2471/18.06.2010 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr. 5410/333/_, definitivă și irevocabilă prin nerecurare s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în favoarea reclamantei, pârâtele fiind obligate la punerea în posesie cu privire la suprafața de 2,20 ha, din care suprafața de 9846 m.p. teren cu vegetație forestieră, pe vechiul amplasament.
Prin Hotărârea nr.719 din 29.12.2010 C. Județeană V. a validat propunerea Comisie Locale Ș. cel M. privind punerea în posesie a reclamantei.
La punerea în posesie efectivă a reclamantei a participat soțul reclamantei, C. V. semnând procesul verbal de punere în posesie pe suprafața de 9846 m.p. pădure. Pârâta a susținut faptul că atât reclamanta cât și soțul acesteia aveau posibilitatea juridică de a refuza procesul verbal de punere în posesie și de a formula plângere conform dispozițiilor art. 64 din Legea nr.18/1991, însă reclamanta nu a acționat în acest sens.
În probațiune pârâta a depus documentația ce a stat la baza punerii în posesie a reclamantei.
Pârâta C. L. Ș. cel M. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a depus întâmpinare, act procesual prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantei, motivat de considerentul că dreptul de proprietate a fost reconstituit reclamantei conform dispozițiilor Sentinței civile 2471 din data de 18.06.2010 a Judecătoriei V., amplasamentul terenului în cauză fiind cel indicat în cuprinsul hotărârii judecătorești menționate, aspect atestat de procesul verbal de punere în posesie și de Titlul de proprietate eliberat pe numele reclamantei.
În probațiune pârâta a depus în copie certificată documentația ce a stat la baza punerii în posesie a reclamantei cu suprafața de teren de 9846 m.p. teren cu vegetație forestieră.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat de reclamantă acesta a reiterat aspectele de fapt evocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
În probațiune au fost depuse înscrisuri, astfel că, examinând cererea reclamantei față de considerentele de fapt expuse punctual, precum și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța a reținut în fapt următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2471/18.06.2010 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr. 5410/333/_ ( fila 8 din dosarul cauzei), definitivă și irevocabilă prin nerecurare la data de 23.07.2010, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în favoarea reclamantei C. P., fiind eliberat Titlului de proprietate nr._/ 2011 de către pârâta C. Județeană V., pârâtele fiind obligate la punerea în posesie cu privire la suprafața de 2,20 ha, din care suprafața de 9846 m.p. teren cu vegetație forestieră, pe vechiul amplasament menționat în cuprinsul dispozitivului hotărârii judecătorești, respectiv: N- moștenitorii defunctului I. Ghe., S – moștenitorii defunctului B. I., E- râul Bârlad și la V- B. Ghe.
Potrivit susținerilor pârâtei C. Județeană V., prin Hotărârea nr.719 din 29.12.2010 pârâta a validat propunerea Comisie Locale Ș. cel M. privind punerea în posesie a reclamantei.
La punerea în posesie efectivă a reclamantei a participat soțul reclamantei, C. V. semnând procesul verbal de punere în posesie încheiat la data de 07.07.2011, pe suprafața de 9846 m.p. pădure, aspect atestat de înscrisul aflat la fila 26 din dosarul cauzei.
Din conținutul înscrisului menționat instanța a reținut că, actul de punere în posesie a fost însușit prin semnătură de către reclamantă, fiind înscrise în clar atât suprafața de teren de 9846 m.p. cât și vecinătățile amplasamentului.
Așa cum rezultă din prevederile art. III, alin.1, lit. a din Legea nr.169/1997,, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi,a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
(I) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;
(II) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza legii 18/1991 pentru terenurile intravilane, a legii nr.1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;
(III) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;
(IV) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor;
(V) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de art.24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991;
(VI) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri.
b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, orașelor sau municipiilor;
c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art.23 din lege;
d) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal;
e) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art.20, în localitățile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege;
f) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art.20 și în cazul în care în localitatea respectivă nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptățite de lege;
g) transferurile de terenuri dintr-o localitate în alta, efectuate cu încălcarea condițiilor prevăzute de lege, în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului;
h) actele de vânzare-cumpărare privind construcțiile afectate unei utilizări sociale sau culturale - case de locuit, creșe, grădinițe, cantine, cămine culturale, sedii și altele asemenea - ce au aparținut cooperativelor agricole de producție, cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute la ultimul alineat al art.28 din lege.
Potrivit Raportului de expertiză topografică, întocmit de către expert tehnic judiciar B. O. P., desemnat de instanță prin încheierea din data de 19.02.2014 ( f. 97 – 102), instanța a reținut că expertul desemnat în cauză a concluzionat :,,având în vedere faptul că suprafața de teren care face obiectul Sentinței civile nr.2417 emisă de Judecătoria V. în dosarul nr. 5410/2009 a fost identificată în teren numai pe baza indicațiilor reprezentantului reclamantei, suprafață reprezentată în schiță - Anexa nr. 1, dar și faptul că în toată pădurea din Punctul Poiana, numai reclamanta C. P. deține o proprietate privată (suprafața de 9846 m.p. – identificată în Anexa nr. 1), nu se poate afirma cu certitudine că: suprafața de teren pentru care s-a emis titlul de proprietate nr._ din data de 10.11.2011, nu se află pe amplasamentul stabilit prin Sentința civilă nr.2471/18.06.2010 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr. 5410/333/_.
Coroborând concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit în prezenta cauză de expert tehnic judiciar B. O. P. cu înscrisurile administrate în cauză, respectiv procesul verbal de punere în posesie nr.1 din data de 07.07.2011 ( f.28) și Sentința civilă nr.2471/18.06.2010 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr. 5410/333/_, instanța a apreciat neîntemeiată acțiunea reclamantei C. P..
Astfel, neputându-se reține în cauză niciunul din cazurile prevăzute de art. III, alin.1 din Legea nr.169/1997, care să atragă nulitatea reconstituirii dreptului de proprietate, cu consecința anularii Titlului de proprietate nr._/ 10.11.2011, față de cele reținute, văzând în drept dispozițiilor art. III alin.1 din Legea nr.169/1997 modificată și completată prin Legea nr.247/2005, instanța a respins acțiunea civilă formulată de reclamantă ca fiind nefondată.
Potrivit dispozițiilor art. 19 alin.1 din O.G nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar, cheltuielile de judecată în sumă de 1090 lei reprezentând contravaloare onorariu expert B. O. P., avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamanta C. P., considerând-o netemeinică și nelegală din următoarele motive:
Instanța de fond a respins acțiunea cu motivarea că din probele administrate reclamanta nu a putut afirma cu certitudine ca suprafața de teren cu vegetație forestiera pentru care s-a emis titlul de proprietate nr._ din data de 10.11.2011 nu se afla pe amplasamentul stabilit prin sentința civila nr. 2471/18.06.2010.
Consideră apelanta ca reținerea făcută de instanța de fond este greșită și eronată deoarece dacă se analiza cu atenție întreg materialul probator administrat concluzia instanței de fond ar fi fost alta.
In acest sens pe lângă probele administrate de reclamantă, probe din care rezultă că amplasamentul pentru care s-a emis titlul nu are nici o legătură cu amplasamentul menționat în dispozitivul sentinței civile nr. 2471/18.06.2010 pronunțat de Judecătoria V., stau mărturie și concluziile din raportul de expertiza B., concluzii din cuprinsul cărora rezultă că suprafața a fost identificată în teren numai în baza indicațiilor reclamantei, indicații care nu au fost în nici un fel contrazise de reprezentanții celor trei pârâte din prezenta cauză.
Aprecierea expertului prin care acesta afirmă că nu se poate afirma cu certitudine că terenul în suprafață de 9846 mp cu vegetație forestieră pentru care s-a emis titlu de proprietate nu se află pe amplasamentul stabilit prin sentința civilă nr. 2417/18.06.2010, este o apreciere personală a expertului, deoarece așa cum a susținut mai sus suprafața indicate de reclamanta apelantă nu a fost contestată de nici un pârât.
Apelanta a solicitat a se observa că din întreaga suprafață de teren cu vegetație forestieră administrate de R.N.P Romsilva prin Ocolul Silvic Brodoc, numai reclamanta deține o proprietate privată.
Față de cele menționate, apelanta a solicitat admiterea apelului. Casarea hotărârii instanței de fond, și rejudecând cauza să se admită cererea de chemare in judecata așa cum a fost formulată, în sensul constatării nulității absolute a titlului de proprietate nr._/10.11.2011 în ceea ce privește suprafața de 9846 mp teren cu vegetație forestieră, întrucât acest titlu nu a fost emis pe vechiul amplasament așa cum a fost stabilit prin dispozitivul sentinței civile nr. 2471/18.06.2010.
Intimatele în cauză, deși legal citate, nu s-au prezentat în fața instanței, și nu au formulat întâmpinare la motivele de apel ale reclamantei apelante.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Deși prin cererea de chemare în judecată reclamanta solicită să se constate nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr._ din 10.11.2011 eliberat pe numele sau pe motiv ca nu respecta amplasamentele stabilite prin sentinta civila nr.2471/2010 in ceea ce priveste suprafata de teren de 9846 mp cu padure, nu se invocă,totuși, nici un motiv de nulitate absolută așa cum sunt reglementate de legea 169/1997,arătându-se doar, cu titlu generic, că la eliberarea titlului de proprietate nu s-a avut in vedere vechiul amplasament.
Instanta de fond a retinut in mod corect ca in cauza nu sunt intrunite conditiile prev. de lege privind constatarea nulitatii titlului de proprietate.
Contrar susținerilor apelantei, soluția de respingere a cererii sale de către instanța de fond este legală și temeinică avându-și corespondent în actele dosarului de fond și în dispozițiile legale în materia fondului funciar care, au fost analizate judicios de către prima instanță.
Dispozițiile art.III din legea 169/1997 reglementează instituția nulității titlurilor de proprietate emise cu încălcarea dispozițiilor legale în materia fondului funciar, avându-se în vedere modificările legislative survenite în timp ale acestora, textul având caracterul unei norme generale de reglementare a nulității fără a introduce condiții speciale în raport cu celelalte acte normative în materie.
Legalitatea unui titlu de proprietate se analizează în raport de dispozițiile legale în vigoare la data emiterii actului contestat (art.III alin.1 din lg.169/1997).
Potrivit art. II din legea 169/1997,dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere din nici un fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prev.lg.18/1991, la data întocmirii lor.
Titlul de proprietate nr._/10.11.2011 emis în beneficiul apelantei și pentru suprafața de 9846 mp teren cu vegetație forestieră are la bază dispozitivul sentinței civile nr. 2471/18.06.2010 a Judecătoriei V.. Punerea în posesie s-a făcut în anul 2011 conform procesului verbal din 07.07.2011, semnat fără obiecții de către soțul apelantei, iar până în luna septembrie 2013 aceasta nu a contestat valabilitatea titlului său de proprietate, prezentul demers judiciar cu scopul de a schimba amplasamentul pădurii, fiind vădit neîntemeiat.
În condițiile în care Hotărârea Comisiei Județene nr.719/2010 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate numitei C. P. nu a fost contestată de nici o persoană interesată, instanța, în cauza de față,nu poate verifica legalitatea acestei reconstituiri, cu atat mai mult cu cat reconstituirea s-a dispus printr-o hotarare judecatoreasca, iar procesul verbal de punerea in posesie pentru reclamanta nu a fost contestat.
Odată ce titlul de proprietate nr._ 10.11.2011 eliberat pe numele lui reclamantei a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile la data eliberării lui, nu operează nici unul din motivele de nulitate absolută prevăzute de art. III din Legea 169/1997.
Într-adevăr, terenul ce face titlului de proprietate și pentru care se solicită constatarea nulității absolute,a intrat în circuitul civil, pentru desființarea sau modificarea lui se poate formula acțiune însă în baza art.III din legea 169/1997. Condițiile de valabilitate ale unui titlu de proprietate eliberat în baza legii 18/1991 sunt cele prevăzute de legea în vigoare la data emiterii.
In conditiile in care reclamanta a fost de acord cu amplasamentul stabilit prin procesul verbal de punere in posesie, chiar daca s-ar fi constatat de catre expert ca amplasamentul stabilit prin sentinta civila de reconstituire nu coincide cu cel stabilit in titlul de proprietate, aceasta imprejurare nu poate conduce la anularea titlului de proprietate al reclamantei.
De altfel, aceasta nici nu a contestat cele aratate de catre reprezentantii Comisiei locale pentru aplicarea legii 18/1991 in sensul ca a exploatat intreaga masa lemnoasa de pe terenul care i-a fost atribuit.
Concluzionând,față de considerentele arătate instanța constată că nu este incident în cauză nici unul din motivele de nulitate prev. de art.III din legea 169/1997,titlul de proprietate emis pe numele reclamantei a fost eliberat cu respectarea dispozițiilor legii fondului funciar în vigoare la data eliberării lui și, prin urmare,se apreciază că, in mod corect a fost respinsa actiunea de catre instanta de fond.
Pentru aceste motive, tribunalul în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civilă va respinge apelul declarat de C. P. împotriva sentinței civile nr.1850/2014 a Judecătoriei V., pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de C. P. împotriva sentinței civile nr.1850/2014 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2015.
Președinte, A. A. | Judecător, D. E. S. | |
Grefier, T. B. |
Redactat-S.D.E.-06.02 .2015
Tehnoredactat-T.B. -09.-02. 2015
Ex. - 6- 09.02._
Judecătoria V.-judecător fond: D. E. M.
.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 46/2015. Tribunalul VASLUI | Pretenţii. Decizia nr. 18/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
