Plângere contravenţională. Decizia nr. 171/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 171/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 2890/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 171/A/2015
Ședința publică de la 16 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător E. S.
Grefier M. M.
S-a luat în examinare judecarea cererii de apel formulate de apelant – petent D. S. domiciliat în Bârlad, .. 4, ., ., în contradictoriu cu intimat Inspectoratul de Poliție al Județului V., cu sediul în V., ..1, județul V., împotriva sentinței civile nr. 2614 din data de 03.11.2014 pronunțate de Judecătoria Bârlad în dosarul civil nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care a relevat faptul că apelul se află la primul termen de judecată; este declarat și motivat în termen; nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei, obligație pusă în vedere apelantului prin citația emisă pentru acest termen; intimatul nu a depus întâmpinare ; s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
Tribunalul, având în vedere că apelantul D. S. nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa, prin rezoluție și pusă în vedere prin citația emisă pentru acest termen, de a achita taxa judiciară de timbru de 20 lei aferentă cererii formulate, din oficiu, invocă și pune în discuție excepția netimbrării cererii de apel, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare, pe excepția invocată.
Ulterior, conform prevederilor art. 395 al.1 Cod procedură civilă, a trecut la deliberare, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2614 din data de 03.11.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul D. S., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. prin reprezentant legal.
A fost menținut procesul verbal atacat . nr._/05.07.2014.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ întocmit de intimat la data de 05.07.2014, petentul a fost sancționat cu avertisment și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 al. 3 lit. e din Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice constând în depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a reținut că petentul, la data de 05.07.2014 ora 09.47 pe DN 24A, . „A condus autoturismul_ cu viteza de 101 km/h. Filmat pe hard de pe auto MAI34840”.
La rubrica ”Alte mențiuni” s-a consemnat „nu sunt obiecții”, petentul semnând procesul-verbal și fiindu-i înmânat duplicatul.
În acord cu prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Față de data înregistrării plângerii contravenționale și anume 10.07.2014 și data încheierii procesului verbal de constatare a contravenției (05.07.2014), instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța, analizând procesul verbal prin prisma dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 care permit constatarea și din oficiu a nulității acestuia în cazul lipsurilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, observă că acesta este regulat întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, acesta beneficiind de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care prin ea însăși, nu este contrară art. 6 par. 2 din CEDO. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Prin urmare, având în vedere cauza menționată anterior, precum și cauza Janosevic împotriva Suediei, se apreciază că instanței de judecată îi revine sarcina de a verifica raportul rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit prin instituirea prezumției amintite și mijloacele utilizate pentru atingerea lui.
Petentul a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Motivul de netemeinicie invocat în plângere, și anume că nu circula cu viteza reținută este neîntemeiat.
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, „constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV- a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate în cauză. Din planșele foto depuse de către intimat la dosarul cauzei (filele 15-16) reiese că petentul a circulat pe DN 24A, pe raza loc. Simila, cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 101 km/h. Cinemometrul cu care s-a făcut înregistrarea este omologat (f. 17) și verificat metrologic.
Planșele foto fac îndeplinesc condițiile art. 3.5.1. din Norma de metrologie legala NML 021-05/23.11.2005 putând fi folosite ca dovezi pentru susținerea celor reținute în cuprinsul procesului verbal. Înregistrările efectuate cuprind: data, respectiv 05.07.2014, ora la care a fost efectuată măsurarea, respectiv 09.47, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului.
Petentul a semnat procesul verbal fără obiecțiuni, admițând că el a fost cel care a condus autoturismul respectiv la data și ora menționate în procesul verbal.
Referitor la limita de viteză pe respectivul sector de drum, instanța a reținut că, cf. art. 49 al. 1 din OUG 192/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h. De vreme ce petentul a fost surprins circulând cu 101 km/h, unde limita de viteză este de 50 km/h, agentul constatator a făcut o corectă încadrare a faptei.
În concluzie, instanța a reținut că prezumție relativă de veridicitatea de care beneficiază procesul-verbal de contravenție, în calitatea sa de act administrativ, nu a fost răsturnată în cauza de față, probele propuse de petent și administrate în fața instanței neevidențiind nici un motiv de nelegalitate ori netemeinicie a procesului verbal contestat. De asemenea nu exista niciun motiv de nulitate expresă, prevăzut de art. 17 din OUG 2/2001, care să poate fi constatată din oficiu de către instanță.
Referitor la sancțiunea complementară aplicată, aceasta este prevăzută de lege, fiind aplicată în mod corect de agentul constatator și proporțional cu gradul de pericol social al faptei.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța a constatat că procesul verbal CP nr._ întocmit de intimat la data de 05.07.2014 este întocmit în mod legal, îndeplinind toate condițiile prevăzute de lege, motiv pentru care a respins plângerea petentului și a menținut procesul verbal atacat.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelant și pe cale de consecință, să se mențină soluția instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
La termenul din data de 16.02.2015, instanța a invocat din oficiu, excepția nulității cererii de apel, pe motiv că apelantul nu și-a îndeplinit obligația de a achita 20 lei taxa judiciară de timbru datorată pentru cererea de apel.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe și văzând și excepția nulității apelului, asupra căreia instanța se va pronunța cu prioritate, tribunalul reține următoarele.
Potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru, în materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei.
Tribunalul reține că, raportat dispozițiile art. 33 alin. 2 din același act normativ, a pus în vedere apelantului, la primirea cererii de apel, că are obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, până la primul termen de judecată, sub sancțiunea anulării cererii.
De asemenea, apelantul a fost citat cu mențiunea de a achita suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, calculată conform art. 19 din O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat, până la termenul fixat în cauză la data de 16 februarie 2015, fără ca apelantul să îndeplinească această obligație.
Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 1 din O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
Cum apelantul nu și-a îndeplinit această obligație în cadrul termenului stabilit de instanță și nici nu a formulat cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu dispozițiile art. 197 din Noul Cod de procedură civilă și art. 33 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât obligația legalei timbrări a acțiunii are caracter imperativ, Tribunalul va admite excepția nulității cererii de apel, invocată din oficiu și va dispune anularea cererii de apel formulate de petentul D. S. împotriva sentinței civile nr. 2614 din 03.11.2014 pronunțate de Judecătoria Bârlad, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul declarat de Dilcu S. împotriva sentinței civile nr. 2614 din 03.11.2014 pronunțate de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 februarie 2015.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, E. S. | |
Grefier, M. M. |
Red. S.E.
Tehnoredactat M.M.
Ex. 4/ 20.02.2015
Judecătoria Bârlad - judecător C. D.
.>
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 165/2015. Tribunalul VASLUI | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 155/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
