Plângere contravenţională. Decizia nr. 622/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 622/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 2962/333/2014
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 622/A/2015
Ședința publică de la 18 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător R.-N. O.
Grefier M. M.
S-a luat în examinare judecarea cererii de apel formulate de apelant – petent G. M., domiciliat în V., .. 27, jud. V., în contradictoriu cu intimat IPJ- V., împotriva sentinței civile nr.2771/03.12.2014 pronunțate de Judecătoria V., având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.04.2014
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat apelant – petent G. M. personal, lipsă fiind intimat IPJ- V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care relevă faptul că apelul se află la primul termen de judecată; legal timbrat; declarat în termen - motivat; nu s-a depus întâmpinare;IPJ- a solicitat judecata cauzei în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
S-a procedat la identificarea apelantului – petent G. M., care s-a legitimat cu C.I. . nr._ CNP_.
Apelantul – petent D. I. I. a făcut dovada la dosar a achitării diferenței de 10 lei taxă judiciară de timbru cu chitanța nr._ din 18.05.2015.
Tribunalul constată cererea de apel legal timbrată cu suma de 20 lei.
Interpelat apelantul – petent, a declarat că nu mai are cereri noi de formulat și probe de administrat în apel, cu excepția celor administrate la instanța de fond.
Tribunalul față de declarația părții prezente că nu mai are cereri noi de formulat în apel și probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 244 Cod pr. civilă constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul față de motivele de apel invocate.
Apelantul – petent G. M. având cuvântul, solicită admiterea cererii de apel, pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul cererii.
Arată că la momentul când s-a deplasat din localitatea R. spre V., în fața sa era o dubiță care a semnalizat, iar în momentul semnalizării, s-a angajat în depășire și în momentul când dubița s-a oprit, a staționat și el fiind pe jumătate de sens pe carosabil.
Din punctul său de vedere, arată că fiind un singur sens de drum, acesta nu avea voie să oprească, el neputând să stea după acesta, deoarece ar fi încălcat regulamentul de circulație. Menționează că a depășit linia continuă cu foarte puțin.
Consideră că nu a săvârșit fapta contravențională pentru care a fost sancționat, că în mod greșit instanța de fond a acordat procesului verbal de contravenția prezumția de adevăr și legalitate, că autoturismul condus de martorul T. D. staționa în loc interzis, ceea ce l-a obligat să-l depășească, depășind linia continuă, motiv pentru care solicită a fi repus în drepturi.
Tribunalul declară dezbaterile închise și reține cererea de apel spre soluționare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 395, al 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2771 din 03.12.2014 a Judecătoriei V. s-a respins plângerea formulată de petentul G. M., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 15.04.2014, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. V., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.04.2014, de către agentul constatator Inspectoratul de Poliție al județului V., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 340 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile pentru săvârșirea faptei contravenționale prev. de art. 100 alin.3 lit.e din O.U.G nr. 195/2002R, constatându-se că la data de 15.04.2014, ora 15.30, pe DN 15 D, pe raza localității Siliștea, jud. V. în timp ce conducea autoturismul marca Honda, cu număr de înmatriculare BB 897 AG, efectuând, pe linie continuă și în intersecția cu DJ 248 A, depășirea unui autoturism marca Ford cu număr de înmatriculare_ care circula pe același sens de mers.
Instanța a constatat că din punct de vedere formal, procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor impuse sub sancțiunea nulității de art.17 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând temeinicia procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției instanța a reținut următoarele:
Textele de lege relevante pe care instanța l-a avut în vedere la analiza temeiniciei procesului verbal contestat sunt dispozițiile art. 45 și art. 46 din O.U.G 195/2002R privind depășirea, art. 118 alin.1 și art. 120 alin.1 lit.i) din Regulamentul de aplicare a O.U.G nr. 195/2002R privind circulația pe drumurile publice aprobat prin H.G nr. 1391 /2006, art.100 alin.3 lit. e din O.U.G nr.195/2002R.
În cauză, procesul verbal de contravenție, conținând constatările personale ale agentului care l-a întocmit, reprezintă prin el însuși proba situației de fapt astfel cum a fost expusă în cadrul acestuia, instituind o prezumție cu privire la temeinicia acestuia, și revenind petentului obligația de a solicita, aduce și prezenta probe care să dovedească în sens contrar. Este adevărat că prin prisma jurisprudenței CEDO (cauza Ozturk contra Germaniei, cauza A. contra României), domeniul contravențional aparține noțiunii de „acuzație în materie penală”, astfel cum aceasta este definită în lumina art. 6 paragraful 1 din Convenție, conform propriilor criterii elaborate de Curtea de la Strasbourg și, în consecință, este aplicabilă prezumția de nevinovăție a contravenientului. Dar conform aceleiași jurisprudențe CEDO (cauza Salabiaku contra Franței) prezumția de nevinovăție are un caracter relativ, nefiind una absolută, întrucât poate suferi limitări prin instituirea în sistemele de drept naționale a unor prezumții de drept sau de fapt.
Prezumțiile în discuție nu sunt prin ele însele contrare Convenției, cât timp există un raport rezonabil de proporționalitate între scopul legitim urmărit și mijloacele utilizate (cauza Janosevic contra Suediei).
În dreptul intern, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ care se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, prezumție unanim acceptată în doctrină și practică, precum și de către instanța europeană.
Prezumția de legalitate, așadar, nu este prin ea însăși contrară prezumției de nevinovăție, însă revine organelor judiciare obligația de a verifica, în fiecare caz concret, dacă prin modalitatea în care prezumția de legalitate operează, se respectă principiul proporționalității rezonabile între scopul legitim urmărit prin instituirea ei și mijloacele utilizate.
Analiza trebuie să urmărească în mod esențial asigurarea condițiilor exercitării efective a dreptului la apărare de către petent. Acesta trebuie să aibă posibilitatea efectivă de a combate în mod real procesul verbal de constatare a contravenției prin mijloace de probă pe care să le poată administra, iar în cazul în care această posibilitate nu există, organului constatator îi revine obligația probării temeiniciei procesului verbal.
Instanța a constatat că aspectele de fapt prezentate de către petent în cuprinsul plângerii nu sunt de natură să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție.
Veridicitatea circumstanțelor de fapt, redate in cuprinsul plângerii, este susținută de depoziția martorului Tanasucă D., potrivit căreia deplasându-se cu autorurismul său dinspre R. spre Negrești, în localitatea S., într-o intersecție a fost depășit pe linia continuă, de un autoturism. În aceste circumstanțe de fapt a fost oprit de către organele de poliție, atestând aspectele de fapt menționate.
Față de împrejurarea că, procesul verbal contravențional constituie un indiciu în susținerea prezumției de temeinicie a aspectelor de fapt pe care le constată, indiciu ce se coroborează cu probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că față de petent a fost înlăturată prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea sa.
Din aceste motive, instanța a respins plângerea formulată de petentul G. M. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 15.04.2014 de către I. de poliție al județului V., pe care l-a menținut ca legal și temeinic.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul G. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivația că prima instanță i-a respins plângerea contravențională deoarece el nu a săvârșit fapta contravențională pentru care a fost sancționat, că în mod greșit instanța de fond a acordat procesului verbal de contravenția prezumția de adevăr și legalitate, că autoturismul condus de martorul T. D. staționa în loc interzis ceea ce l-a obligat să-l depășească, depășind linia continuă.
Intimatul IPJ- V. a solicitat respingerea apelului.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Cererea de apel a fost legal timbrată cu suma de 20 lei.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art. 479 din Noul Cod de pr. Civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.04.2014, de către agentul constatator Inspectoratul de Poliție al județului V., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 340 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile pentru săvârșirea faptei contravenționale prev. de art. 100 alin.3 lit.e din O.U.G nr. 195/2002R, constatându-se că la data de 15.04.2014, ora 15.30, pe DN 15 D, pe raza localității Siliștea, jud. V. în timp ce conducea autoturismul marca Honda, cu număr de înmatriculare BB 897 AG, efectuând, pe linie continuă și în intersecția cu DJ 248 A, depășirea unui autoturism marca Ford cu număr de înmatriculare_ care circula pe același sens de mers.
Sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție, Tribunalul constată că a fost întocmit legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de disp. art. 17 al 1 din OG nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
Sub aspectul temeiniciei procesul verbal de contravenție, tribunalul constată că în mod corect a reținut prima instanță că petentul a săvârșit fapta contravențională, că din declarația martorului T. D. rezultă fără dubii că petentul a efectuat manevra de depășire pe linia continuă.
Cât privește declarația P. M., propus de petent, instanța o apreciază ca fiind subiectivă în condițiile în care acesta este finul petentului.
Așa fiind petentul apelant nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în actul constatator.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 din Noul Cod de pr. civilă, va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de petentul G. M. împotriva sentinței civile nr. 2771 din 03.12.2014 a Judecătoriei V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de petentul G. M. împotriva sentinței civile nr.2771 din 03.12.2014 pronunțate de Judecătoria V., pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 mai 2015.
Președinte, E. S. | Judecător, R.-N. O. | |
Grefier, M. M. |
Red: S.E.
Tehnoredactat: M.M.
Ex. 4/27.05.2015
.>
Judecătoria V. - judecător fond E. M. D.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 548/2015. Tribunalul... | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 553/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
