Pretenţii. Decizia nr. 140/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 140/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 140/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 140/R/2015
Ședința publică de la 28 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. C.
Judecător O. A. C.
Judecător O. C.
Grefier E. G.
Pe rol se află pronunțarea cererii de recurs formulată de recurentul – revizuient A. N. prin reprezentant legal A. R., domiciliați în mun . G., ., jud. G., în contradictoriu cu intimații A. S.A. M., cu sediul în ., AGENȚIA D. STATULUI, cu sediul în București, .. 43, ., C. JUDEȚEANĂ G. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în G., ., jud. G. C. L. M. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în M., .,S. R. P. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, Sector 5, . ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR PAS "A." M. prin lichidator judiciar P. C., cu sediul în T., .. 121, jud. G., împotriva sentinței civile nr. 1629/24.06.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect pretenții – cauză civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier arătându-se că procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 14.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi și care face parte integrantă din prezenta decizie. Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 21.10.2015 și ulterior, pentru astăzi, 28.10.2015, când s-a dat soluția de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 1629/24.06.2015 Judecătoria Bârlad a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimatele:C. Județeană G. pentru aplicarea Legilor fondului funciar reprezentată prin Prefectul județului G., A. M., C. L. M. pentru aplicarea Legii fondului funciar, Agenția D. Statului.
A respins cererea de reviziune a Sentinței civile nr. 2545 pronunțată de Judecătoria Bârlad la data de 24 septembrie 2009 în dosarul nr._ formulată de revizuentul A. N. în contradictoriu cu intimații ., Agenția D. Statului, C. Județeană G. pentru aplicarea Legilor fondului funciar, C. locală M. pentru aplicarea Legii fondului funciar, S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, Asociația Salariaților PAS A. SA M., prin lichidator judiciar P. C., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În prezenta cauză, revizuentul A. N. a solicitat revizuirea sentinței civile sus menționate având în vedere că prin Sentința civilă nr. 782 din data de 22 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria T., rămasă definitivă prin Decizia civilă nr.215 din data de 08 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul B. a fost admisă acțiunea în revendicare, având în vedere că deși titlul executoriu este din anul 2007, nu a fost în posesie și folosință asupra suprafeței de 1,62 ha.
A invocat disp. art. 322 alin.1 pct.5 Cod proc.civilă din 1865, conform cărora: „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.”
P. Sentința civilă nr. 2545 din data de 24 septembrie 2009, Judecătoria Bârlad a respins, ca neîntemeiată, acțiunea pentru despăgubiri civile (plata c/valorii producției obținute pe ultimii 3 ani și pe viitor, până la punerea efectivă în posesie cu suprafața de 1,62 ha teren, situată în extravilanul ., în tarlaua 45, ./1) și pentru constatarea nulității absolute a contractului de concesiune nr. 9/23.05.2001 (încheiat între Agenția D. Statului și Asociația Salariaților PAS „A.” M.), acțiune formulată de reclamantul A. N., împotriva pârâților Agenția D. Statului, ., jud. G., Asociația Salariaților PAS „A.” M., C. Județeană G. pt. stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. . pt. stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, și, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea hotărârii, Judecătoria Bârlad a reținut că, prin cererea înregistrată cu nr. 1340 din 24 martie 1998 la Primăria ., A. T. (tatăl reclamantului) a solicitat să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha 6217 m.p. teren, situată pe raza . nu a fost soluționată, iar în condițiile Legii nr. 247/2005, a solicitat să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru aceeași suprafața de 1 ha 6217 m.p. teren, situată pe raza ., reclamantul a arătat că terenul pe care îl solicită se află pe șoseaua T.-M. și în prezent, pe acest teren, se află livadă de pomi fructiferi, însă prin Hotărârea nr. 4/8.02.2006 emisă de C. Județeană G. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a fost respinsă cererea formulată de reclamant, hotărâre atacată cu plângere la Judecătoria T..
În ce privește, cazul de revizuire prevăzut de art. 322 alin. 1 pct. 5 teza I din codul de procedură civilă din 1865, această ipoteză vizează situația în care la data pronunțării hotărârii atacate, instanța nu a avut în vedere anumite înscrisuri, deoarece nu i-au putut fi înfățișate de părți din motive independente de voința lor, înscrisuri care în mod vădit erau de natură a schimba soluția dată.
Pentru a se putea invoca acest motiv trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:partea interesată să se bazeze pe un înscris probator, un înscris nou care să nu fi putut fi folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărâre;înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită;înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată;înscrisul invocat să fie determinat, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi alta decât cea pronunțată;înscrisul nou să fie prezentat de parte care exercită revizuirea și nu poate pretinde instanței să-l administreze din oficiu.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 alin. 1 pct. 5 teza II din Codul de procedură civilă din 1865, vizează situația în care hotărârea atacată cu revizuire, în speță, Sentința civilă nr. 2545 din data de 24 septembrie 2009 a Judecătoriei Bârlad, s-a întemeiat pe o hotărâre care ulterior a fost desființată sau modificată, dispărând suportul probator pe care se sprijină. Cererea de revizuire urmează să fie admisă numai în măsura în care hotărârea care a fost modificată ori desființată a fost determinantă pentru soluția din hotărârea atacată.
Instanța a constatat că, prin Sentința civilă nr. 782/2013 de la data de 22 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria T., jud.G. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă în revendicare formulată de reclamantul A. N., iar pârâții A. SA M., Agenția D. Statului au fost obligați să lase reclamantului revizuent în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1 ha 6217 m.p. teren, situată pe raza ., în tarlaua 45, ./1.
Analizând considerentele Sentinței civile nr. 2545 din data de 24 septembrie 2009 a Judecătoriei Bârlad, s/a constatat că, Sentința civilă nr. 782/2013 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul_ nu a fost avută în vedere de Judecătoria Bârlad la pronunțarea soluției pe fondul cauzei având ca obiect despăgubiri.
Practica judecătorească a stabilit că, o hotărârea judecătorească intervenită după soluționarea litigiului în fond poate fi considerată, în anumite situații ca fiind un act nou, care să poată fi invocat într-o cerere de revizuire și anume atunci când acea hotărâre a fost obținută pe baza unei cereri introduse înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care se cerere revizuirea. Într-o asemenea situație, se apreciază că hotărârea invocată ca act nou nu putea fi înfățișată în acel litigiu, întrucât nu era cu putința părții să determine pronunțarea ei la o dată ulterioară, spre a fi în măsură a se servi de ea (Trib Suprem, secția civilă, decizia 1716/1974, decizia nr. 793/185, decizia 1592/1988; CA Cluj, secția civilă, decizia 260/2000, etc.- D. procesual civil-Vorel M. C., G. B., ed. 3).
Având în vedere aceste considerații teoretice, analizând condițiile prevăzute de dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 5 teza I și II Cod procedură civilă în raport de motivele invocate de revizuient, instanța de fond a constatat că nu erau îndeplinite cumulativ în cauză, pentru a justifica admiterea cererii de revizuire.
În acord cu literatura de specialitate și practica judecătorească, instanța admite că hotărârea judecătorească poate fi considerată un înscris nou, în anumite situații.
Însă, în cauză, a constatat prima instanța că, acțiunea în revendicare ce a constituit obiectul dosarului nr._ în care s-a pronunțat Sentința civilă nr.782 din 22 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria G. și rămasă definitivă prin respingerea apelurilor nu a fost introdusă înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care se cerere revizuirea – data pronunțării deciziei civile nr. 389/R de la 16 martie 2010, prin respingerea recursului, ci ulterior, respectiv la data de 2 aprilie 2013 pe rolul Judecătoriei T., astfel cum rezulta din sentința civilă anexată la dosarul cauzei.
Pe de altă parte, Sentința civilă nr.782 din 22 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria G., nu este determinantă în soluționarea cauzei având ca obiect despăgubiri pentru lipsa de folosință în care s-a pronunțat Sentința civilă nr.2545 pronunțată la data de 24 septembrie 2009 de Judecătoria Bârlad în dosar nr._ întrucât la data solicitării acestora, 6 aprilie 2009, exista o altă situație de fapt ce a determinat respingerea solicitării reclamantului la plata despăgubirilor, analizată de instanța de fond și confirmată de instanța de control judiciar.
Mai mult decât atât, reclamanta avea posibilitatea să solicite despăgubiri la data formulării acțiunii în revendicare, ocazie cu care s-ar fi analizat și elementele răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul produs raportat situației de fapt existente la data formulării acțiunii, cu atât mai mult cu cât prin Sentința civilă nr. 2545 din data de 24 septembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Bârlad s-a respins și constatarea nulității absolute a contractului de concesiune nr. 9/23.05.2001, încheiat între Agenția D. Statului și Asociația Salariaților PAS „A.” M. .
Instanța a mai reținut că, revizuirea, cale extraordinară de atac, de retractare, poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, prin aceasta neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii, în scopul respectării securității raporturilor juridice, care presupune printre altele și respectarea autorității lucrului judecat.
Acest principiu, potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza Ryabykh c Rusiei) presupune că nici o parte nu are dreptul să ceară revizuirea (în sens de reanalizare - nota instanței) unei hotărâri definitive și obligatorii numai în scopul obținerii unei rejudecări și a unei noi hotărâri în cauză. Puterea instanțelor superioare de a revizui ar trebui să fie exercitată pentru corectarea greșelilor de judecată, a erorilor judiciare și nu pentru a substitui o analiză. Revizuirea nu poate fi tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate a existenței a două puncte de vedere asupra subiectului nu este subiect de reexaminare. Excepții de la acest principiu sunt justificate numai atunci când sunt necesare datorită unor circumstanțe esențiale și imperative, or reclamantul avea posibilitate să formuleze acțiune în revendicare de la data deținerii titlului executoriu la care face referire, respective Sentința civilă nr.2018 pronunțată de Judecătoria T. pentru a justifica lipsa de folosință.
Pentru aceste motive, instanța a apreciat că nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă din 1865, iar excepția inadmisibilității invocată de intimatele C. Județeană G. pentru aplicarea Legilor fondului funciar reprezentată prin Prefectul județului G., A. M., C. L. M. pentru aplicarea Legii fondului funciar, Agenția D. Statului a fost admisă, cererea de revizuire fiind respinsă, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs revizuientul A. N., prin care a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegala pentru considerentele ce se succed:
Art. 304 pct 7 C.pr.civ. 1865 "cand hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cand cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii".
Temeiul de drept al cererii de revizuire este art. 322 alin. 1 pct. 5 C .pr. civ. din 1865 "... s-a desființat... hotărârea unei instanțe pe care s-a interieiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
Deși Judecătoria Bârlad, in alineatele 15-20 din considerentele Sentinței Civile recurate analizează corect situația in care o "hotărâre judecătoreasca intervenita dupa soluționarea litigiului in fond poate fi considerata, in anumite situații ca fiind un act nou care sa poată fi invocat . revizuire" in mod străin de natura pricinii si in baza asa-zisei practici judiciare ce nu este obligatorie pentru instanța, se considera ca hotărârea invocata ca act nou nu a fost introdusa înainte de soluționarea definitiva a litigiului a cărei revizuire se solicita si nu poate fi luata in considerare."
Hotărârea recurata, respectiv Sentința Civila nr. 2545/2009, pronunțata de Judecătoria Bârlad, isi bazează considerentele pe un titlu de proprietate existent la acea data, anulat ulterior printr-o decizie civila, definitiva si ulterior fiind câștigat procesul de revendicare imobiliara si pus in posesie pe o alta . in titlul anulat. Judecătoria Bârlad nu îi acordase despăgubiri civile, motivat, in esența, ca dețin titlul de proprietate asupra terenului, deci si posesia si folosința, ceea ce s-a dovedit a fi nelegal.
Art. 304 pct. 8 C.pr.civ. 1865 " când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit si vădii neîndoielnic al acesteia".
Desi din considerentele Sentinței recurate rezulta ca "in literatura de specialitate si practica judecătoreasca instanța admite ca hotărârea judecătoreasca poate fi considerata înscris nou", pentru a fi respinsa cererea de revizuire, pe excepția inadmisibilității, se mai adaugă sintagma " .... Ini anumite situații" si in alineatul următor al considerentelor se susține ca acțiunea in revendicare a fost promovata ulterior sentinței recurate.
Art. 304 pct. 9 din C.pr.civ. 1865 "cand hotărârea data este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a legii.
El a demonstrat cum hotărârea revizuita este o greșeala de judecata, titlul de proprietate fiindu-i anulat, acțiunea in revendicare imobiliara fiindu-i admisa, cu toate acestea cererea de revizuire este respinsa ca inadmisibila.
Având in vedere dispozițiile art. 519-521 C.pr.civ. solicită sesizarea Înaltei Curți de Casație si Justiție, in vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, motivat de faptul ca exista o practica neunitara in interpretarea art. 322 pct. 5 C.pr.civ. 1865 si art. 509 pct. 6 C.pr.civ., referitoare la o hotărâre judecătoreasca, ca înscris nou, dată după pronunțarea hotărârii recurate, care si-a bazat considerentele pe argumente anulate ulterior.
La termenul din data de 14.10.2015, instanța de recurs a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație si Justiție.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și normelor legale aplicabile în cauză, conform dispozițiilor art. 304 ind. 1 Cod proc. civilă, Tribunalul va respinge, ca nefondat, recursul pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod proc.civ., susținerile recurentului fiind nefondate.
Funcția revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăților irevocabile în afara condițiilor strict reglementate procedural, ce reprezintă condiții de admisibilitate.
Pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite cererea de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacata; înscrisul sa aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă; înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru ca a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voință părților; înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanța cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată. De asemenea, art. 322 pct. 5 Cod proc.civ. mai are în vedere ipoteza în care s-a desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Instituirea unor cerințe stricte de admisibilitate a cererii de revizuire este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut în mod constant că revizuirea unei hotărâri irevocabile poate interveni numai pentru un "defect fundamental", care a devenit cunoscut numai după terminarea procesului, în situația în care el este/devine cunoscut în cursul procesului, atunci părțile au la îndemână căile ordinare de atac (cauza P. S. contra României).
Or, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, reprezintă defect fundamental, care justifică revizuirea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat, numai "circumstanțele nou descoperite", iar nu "circumstanțele noi", circumstanțe care au legătură cu cazul, existaseră în cursul procesului și nu fuseseră dezvăluite judecătorului, devenind cunoscute numai după terminarea procesului.
Totodată, instanța de recurs mai arată că în hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului dată în cauza M. contra României, s-a statuat că, în considerarea prezumției de validitate, este inadmisibilă o cale extraordinară de atac cu excepția unor circumstanțe excepționale, numite de Curte defecte fundamentale ale hotărârii, context în care o hotărâre judecătorească prezintă interes nu numai pentru instanțele naționale, dar și pentru părțile implicate, impunându-se a fi ocrotit principiul securității raporturilor juridice în sensul că nici o parte a unui proces să nu poată determina redeschiderea unei cauze soluționată irevocabil numai în scopul de a obține o rejudecare.
Reținând și analizând condițiile de admisibilitate, prima instanță a avut în vedere prevederile legale invocate de recurent, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și practica judiciară internă, care, deși nu este izvor de drept, redă modalitatea constantă și unitară de interpretare a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C.proc.civ.
Așadar, instanța de recurs nu poate reține criticile recurentului împotriva sentinței Judecătoriei Bârlad deoarece prin aceasta au fost analizate în mod corect și judicios condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod proc.civ.
Astfel, corect s-a reținut că o hotărâre judecătorească, intervenită după soluționarea litigiului în fond, poate fi considerată ca fiind un înscris nou, care să poată fi invocat într-o cerere de revizuire, și anume atunci când acea hotărâre a fost obținută pe baza unei cereri introdusă înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea. Or, acțiunea în revendicare ce a constituit obiectul dosarului nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 782/22.04.2014 a Judecătoriei G., rămasă definitivă prin respingerea apelului, invocată de revizuent în susținerea cererii sale de revizuire, nu a fost introdusă înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită.
De asemenea, mai observă instanța de recurs și că, în mod corect, s-a reținut de către prima instanță că sentința civilă nr. 782/22.04.2014 a Judecătoriei G., invocată de revizuient în susținerea cererii sale de revizuire și care a avut ca obiect acțiune în revendicare imobiliară, nu este determinantă în soluționarea cauzei a cărei revizuire se solicită și care a avut ca obiect despăgubiri pentru lipsa de folosință deoarece la pronunțarea soluției s-a avut în vedere situația de fapt și elementele răspunderii delictuale de la acel moment, care a determinat respingerea solicitărilor de plată a despăgubirilor, analizată de instanța de fond și confirmată de instanța de control judiciar.
Ca urmare, pentru ca înscrisul prezentat să fie doveditor în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C.proc.civ., era necesar ca acesta, în cazul în care ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia cercetării pricinii, să fi putut duce la o altă soluție decât cea pronunțată, or, această condiție, după cum în mod judicios a analizat prima instanță, nu este îndeplinită.
Față de toate aceste considerente, instanța de recurs constată că soluția Judecătoriei Bârlad este legală și temeinică, recursul formulat de revizuientul A. N. urmând a fi respins ca nefondat, față de dispozițiile art. 312 alin. 1 C.proc.civ., iar sentința va fi menținută.
Față de soluția la care a ajuns instanța de recurs în urma deliberării privitor la cererea de recurs, având în vedere caracterul accesoriu al capătului de cerere privitor la acordarea cheltuielilor de judecată a recurentului-revizuient, în temeiul art. 274 Codul de procedura civila, precum și în virtutea principiului accesorium sequitur principale (accesoriul urmează principalul), instanța de recurs urmează să respingă cererea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, ca neîntemeiată și să ia act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. N. împotriva sentinței civile nr. 1629/24.06.2015, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, pe care o menține.
Respinge cererea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, ca neîntemeiată.
Ia act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.10.2015.
Președinte, O. C. | Judecător, O. A. C. | Judecător, O. C. |
Grefier, E. G. |
Red. O.A.C.
Tehnored. E.G./O.A.C.
2 ex./27.11.2015
Judecător fond – J. D. E.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1281/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 1365/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
