Contestaţie la executare. Decizia nr. 1337/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1337/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 1337/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1337/A/2015
Ședința publică de la 21 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător O. A. C.
Grefier A. C.
---------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantul S. M. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMANIA CNADR-CESTRIN, împotriva încheierii de ședință din data de 18 mai 2015, pronunțată de Judecătoria Bârlad, având ca obiect - contestație la executare, cauză ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 14.10.2015 și consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când în conformitate cu art. 396 (1) Cod procedură civilă, pronunțarea cauzei s-a amânat pentru termenul de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 18 mai 2015, pronunțată de Judecătoria Bârlad s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul S. M., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. – CESTRIN prin Direcția Regională de D. și Poduri Iași, ca neîntemeiată.
Analizând actele și probele administrate în prezenta cauză, instanța a reținut că prin Procesul verbal . nr._ din data de 11.01.2012, contestatorul S. M. a fost sancționat contravențional, pentru faptul că a circulat fără a deține rovinietă valabilă cu amendă în cuantum de 250,00 lei, aplicându-se și tariful de despăgubire în cuantum de 28,00 euro potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002.
Procesul verbal a fost comunicat prin înmânarea acestuia mamei contestatorului, care a semnat de primire, la data de 23.01.2012, așa cum reiese din dovada de comunicare din dosarul de executare nr. 242/A/2015 al executorului judecătoresc B. A. și Asociații.
Prin cererea înregistrată la data de 10.03.2015 Biroul executorului judecătoresc B. A. și Asociații, creditoarea CNADNR SA Direcția Regională de D. și Poduri Iași a solicitat începerea executării silite împotriva debitorului S. M. pentru recuperarea sumei de 28 euro reprezentând tariful de despăgubire. Prin Încheierea din ședința din camera de consiliu de la data de 09.02.2015 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Bârlad a dispus învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu constând în procesul verbal de contravenții . nr._ din data de 11.01.2012.
Prin încheierea nr. 242 din data de 10.03.2015 din dosarul execuțional nr. 242/A/2015 al B. A. și Asociații s-a dispus încuviințarea executării silite împotriva debitorului S. M. în vedere punerii în executare a titlului executoriu procesul verbal de contravenții . nr._ din data de 11.01.2012, pentru suma de 28 euro calculată în lei la cursul de schimb comunicat de BNR valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării, reprezentând tarif de despăgubire. Prin încheierea de stabilirea a cheltuielilor de executare din data de 10.03.2015, executorul judecătoresc a stabilit în sarcina debitorului cheltuielile de executare în cuantum de 396,80 lei.
Potrivit înștiințării din data de 10.03.2015, debitorul a fost înștiințat despre faptul că s-a declanșat executarea silită conform procesului verbal de contravenții. Prin Somația emisă la data de 10.03.2015, debitorul S. M. a fost somat ca în termen de o zi să achite suma de 28 euro și suma de 396,80 lei cheltuieli de executare.
În ceea ce privește legea aplicabilă, prima instanță a stabilit că sunt incidente dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 134/2010 privind codul de procedură civilă care prevăd că, dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .. Întrucât executarea silită este pornită după . noului cod de procedură civilă (15.02.2013), sunt aplicabile prezentei contestații la executare dispozițiile Codului de procedură civilă nou - Legea 134/2010 privind codul de procedură civilă.
A mai reținut prima instanță prevederile art. 711, art. 712 alin. 2 C.proc.civ., art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, art. I pct. 2 și art. II din Legea nr. 144/2012, arătând că a fost învestită cu o contestație la executare împotriva actelor de executare ce formează dosarul 242/A/2015 al executorului judecătoresc B. A. și Asociații susținând că a intervenit legea contravențională mai favorabilă și nu datorează tariful de despăgubire de 28 euro, aplicat prin procesul verbal de contravenții . nr._ din data de 11.01.2012.
Instanța a reținut că titlul executoriu în baza căruia a început executarea silită nu este hotărârea judecătorească, ci un act administrativ, respectiv procesul verbal de contravenții . nr._ din data de 11.01.2012, care conform art. 37 din OG 2/2001 dacă nu a fost atacat în termenul prevăzut la art. 31 sau prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost respinsă plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
În cauză, a mai arătat prima instanță că procesul verbal a fost comunicat prin înmânarea acestuia mamei contestatorului, care a semnat de primire, la data de 23.01.2012, așa cum reiese din dovada de comunicare din dosarul de executare nr. 242/A/2015 al executorului judecătoresc B. A. și Asociații, iar la expirarea termenului de 15 zile titlul de creanță - procesul-verbal - a devenit titlu executoriu, apt să fie pus în executare.
Susținerea contestatorului privind aplicarea legii contravenționale mai favorabilă, respectiv Legea 144/2012 din data de 23.07.2012, dar și a Deciziei nr. 6/16.06.2015 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al ICCJ în dosarul nr. 14/2014, nu este întemeiată.
Art. 712 alin. 2 C.proc.civ. permite invocarea de apărări pe fondul titlului executoriu numai în ipoteza în care legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Împotriva procesului verbal se poate promova plângere contravențională, care este o cale specială prevăzută de lege și prin care se poate analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Pe de altă parte, a mai reținut prima instanță că procesul verbal a devenit titlul executoriu înainte de . Legii 144/2012, prin care se art. 8 alin. 3 care prevede aplicarea tarifului de despăgubire a fost abrogate, iar art. II din Legea 144/2012 a prevăzut în mod expres posibilitatea înlăturării tarifului de despăgubire aplicat și contestat în instanță până la data intrării în vigoare a legii, respectiv 28.08.2012.
Totodată, referitor la Decizia nr. 6/16.06.2015, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al ICCJ în dosarul nr. 14/2014, instanța a reținut de asemenea că chestiunea privind nulitatea absolută pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator trebuie să fie invocată pe calea plângerii contravenționale.
Cum debitorul contestator nu a contestat procesul verbal de contravenții prin calea specială prevăzută de lege – plângere contravențională, procesul verbal ce prevedea tariful de despăgubire a devenit titlul executoriu, s-a definitivat, iar pe cale contestației la executare tariful de despăgubire nu poate fi înlăturat.
Tot astfel, tariful de despăgubire are natură juridică civilă, așa cum a rezultat din jurisprudența Curții Constituționale și nu reprezintă o sancțiune sau măsură contravențională. A rezultat că natura juridică a tarifului de despăgubire (civilă) nu permite aplicarea legii contravenționale mai favorabile, a aprecia altfel, ar însemna încălcarea principiului neretroactivității legii civile.
Împotriva acestei soluții a declarat apel contestatorul S. M., arătând că în mod greșit prima instanță de judecată a respins contestația la executare reținând că tariful de despăgubire are natura juridică civilă și nu reprezintă o sancțiune contravențională, motiv pentru care nu se aplică legea contravențională mai favorabilă, precum și faptul că nulitatea absolută pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator trebuia să fie invocată doar pe calea plângerii contravenționale.
Apreciază apelantul că nulitatea absolută poate fi invocată oricând, chiar și pe calea unei contestații la executare și nimic nu împiedică partea interesată să invoce nulitatea absolută în cadrul unei contestații la executare, astfel că prima instanță de judecată trebuia să admită contestația la executare pentru următoarele motive: la data de 21.03.2015 a primit înștiințarea emisă de B. A. și Asociații din data de 10.03.2015 prin care i s-a adus la cunoștință că s-a declanșat urmărirea silită în baza titlului executoriu constant în procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012.
Prin încheierea nr. 242 din data de 10.03.2015 pronunțată în dosarul execuțional nr. 242/A/2015 a B. A. și Asociații prin care s-a dispus încuviințarea executării, s-a încuviințat executarea silită în temeiul titlului executoriu constând în procesul verbal de constatare al contravenției ., nr._/11.01.2012, pentru recuperarea sumei de 28 euro. Prin procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/11.01.2012, a fost sancționat pentru faptul că a circulat cu vehiculul cu nr. de înmatriculare_, fără a deține rovinietă valabilă.
Tariful de despăgubire a fost stabilit prin înștiințarea de plata, conform art. 8 alin 3 raportat la anexa nr. 4 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la data săvârșirii contravenției. Potrivit regulilor generale, stabilite de art. 23 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 2/2001, despăgubirea poate fi stabilită în cazul în care prin săvârșirea contravenției s-a cauzat o pagubă și există tarife de evaluare a acesteia. De la data săvârșirii presupusei contravenții imputată apelantului și până în prezent actul normativ care prevede și sancționează contravenția, O.G. nr. 15/24.01.2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a suferit modificări și completări prin Legea nr. 144/23.07.2012. Art. 8 alin. 3 din OG 15/2002 care prevedea tariful de despăgubire a fost abrogat prin Legea 144/2012.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile." Principiul constituțional al aplicării legii contravenționale mai favorabile a fost transpus în O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, care la art. 12, alin. 2. Mai mult decât atât, conform art. II din Legea nr. 144/2012, "tarifele de despăgubire reglementate de art. 8 alin. 3, înainte de abrogarea acestuia prin Legea nr. 144/2012, aplicate și contestate în instanță până la data de 27.07.2012, se anulează." Apreciază că legea contravențională mai favorabila este cea în vigoare în prezent.
A mai invocat apelantul și Decizia nr. 6/16.02.2015 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al ICCJ în dosarul nr. 14/2014, apreciind că procesul verbal prin care s-a stabilit tariful de despăgubire este lovit de nulitate absolută, situație în care tariful de despăgubire nu mai poate fi perceput.
Intimata C.N.A.D.N.R. – CESTRIN prin Direcția Regională de D. și Poduri Iași a depus întâmpinare, arătând că legal s-a pronunțat instanța de fond în ceea ce privește incidența art. 711 alin. 1 coroborat cu art. 712 alin. 2 Noul Cod de procedura civila, care stipulează faptul că împotriva procesului verbal menționat petentul avea posibilitatea de a formula plângere contravențională, astfel cum statuează și dispozițiile art. 32 din OG nr. 2/2001.
Astfel, contestatorul ar fi putut invoca apărările pe care le invoca în cadrul contestației la executare, în procedura plângerii contravenționale, care este o procedură special reglementată și în cadrul căreia se pot invoca apărări cu privire la situația de fapt în raport de care s-a stabilit fapta contravențională și s-a aplicat sancțiunea contravențională.
Contestația la executare este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite. Instanța competentă a statuat asupra contestației nu poate examina împrejurări care vizează fondul titlului executoriu, părțile având posibilitatea cu prilejul formulării plângerii contravenționale să invoce apărările de fond necesare. Întrucât legea pune la dispoziția debitorului o cale de atac specială, acesta nu mai poate să utilizeze apărări de fond în cadrul contestației la executare. O asemenea prevedere nu constituie o îngrădire a liberului acces la justiție de vreme ce partea interesată poate folosi apărările respective, potrivit opțiunii sale, adoptarea acestei măsuri nefăcând decât să dea expresie preocupării legiuitorului de a preveni abuzul de drept constând în invocarea acelorași apărări, în două căi de atac diferite, în scopul tergiversării cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești.
De altfel, Curtea Constituționala, prin Decizia nr. 454/2003, a reținut că liberul acces la justiție ca drept fundamental are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună credință, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor și intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, iar stabilirea de legiuitor a acestor limite nu aduce îngrădire dreptului în sine, ci dimpotrivă creează premisele valorificării sale în concordanță cu exigentele proprii unui stat de drept.
Consideră că în mod corect instanța de fond a reținut inaplicabilitatea legii contravenționale mai favorabile, respectiv Legea nr. 144/2012, în condițiile în care legiuitorul a statuat în mod evident faptul că „tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (....) aplicate și contestate în instanța până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează. " Prin urmare, reiese în mod evident faptul ca textul de lege a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr. 15/2002 și care au contestat în instanța tarifele de despăgubire, până la un anumit moment. Norma instituită de art. II din Legea nr. 144/2012 a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care îndeplinesc cerințele prevăzute în cuprinsul acesteia.
Prevederile art. 11 din actul normativ menționat se refera la o categorie de persoane din care nu face parte și debitorul-contestator - adică acea categorie de contravenienți care contestaseră procesele verbale de contravenție la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Împrejurarea că soluția legislativa prin care s-a stabilit cuantumul tarifului de despăgubire nu este justa ori faptul ca s-a omis a se reglementa normativ și anumite consecințe în cazul achitării tarifului de despăgubire, nu este sub nicio forma de natura a schimba natura juridica a acestei sume, din suma cu caracter civil, în sancțiune contravențională. În aceste condiții, este inaplicabil principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile, cu consecința imposibilității executării acestui tarif, abrogarea normei care reglementa tariful de despăgubire prin Legea nr. 144/2012 neavând niciun efect asupra executării voluntare sau silite a tarifelor stabilite prin procese verbale de contravenție încheiate cu privire la fapte săvârșite anterior intrării în vigoare a acestei legi.
În ceea ce privește modalitatea de întocmire și comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției pe suport de hârtie și Decizia ICCJ nr. 6/2015, precizam ca aceasta decizie a fost pronunțată la data de 16.02.2015, deci ulterior datei când a fost întocmit și comunicat procesul verbal. Raportat la prevederile art. 4 pct. 2 și 3 din Legea nr. 455/2001, care definesc înscrisul în forma electronică și semnătura electronică și în condițiile în care agentul constatator deținea un certificat calificat eliberat de un furnizor acreditat, potrivit art. 9 alin. 2 din Legea nr. 455/2001, semnătura electronica este prezumata a îndeplini toate condițiile de validitate prevăzute de art. 283 din Noul cod de procedura civila.
Având în vedere efectele acestei decizii (izvor de drept secundar) rezultă că efectele acesteia nu pot retroactiva, deoarece s-ar încalcă principiul neretroactivității. Emiterea, semnarea și comunicarea procesului verbal s-a realizat cu respectarea tuturor cerințelor legale, în vigoare la acel moment, când nu exista aceasta decizie a ICCJ.
Analizând încheierea apelată prin prisma motivelor de apel invocată și față de prevederile art. 477 alin. 1 C.proc.civ., Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În primul rând, se constată că situația de fapt a fost în mod corect reținută de către prima instanță, prin prezentarea corectă și completă a faptelor relevante pentru soluționarea cauzei.
Astfel, intimata, prin agenții săi constatatori, a întocmit la data de 11.01.2012 procesul verbal . nr._, prin care apelantul S. M. a fost sancționat contravențional, pentru faptul că a circulat fără a deține rovinietă valabilă cu amendă în cuantum de 250,00 lei, stabilindu-se totodată și tariful de despăgubire în cuantum de 28,00 euro potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002.
Într-adevăr, așa cum rezultă din actele dosarului procesul verbal a fost comunicat apelantului, confirmarea de primire fiind semnată de mama acestui, la data de 23.01.2012.
Nu rezultă din actele dosarului că apelantul ar fi formulat plângere contravențională împotriva acestui proces verbal.
Procesul verbal de contravenție a fost învestit cu formulă executorie prin încheierea din ședința din camera de consiliu de la data de 09.02.2015 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Bârlad.
În aceste condiții, la data de 10.03.2015, intimata a formulat cerere de executare silită înregistrată la Biroul executorului judecătoresc B. A. și Asociații, solicitând începerea executării silite împotriva debitorului S. M. pentru recuperarea sumei de 28 euro reprezentând tariful de despăgubire.
Prin încheierea nr. 242 din data de 10.03.2015 din dosarul execuțional nr. 242/A/2015 al B. A. și Asociații s-a dispus încuviințarea executării silite împotriva apelantului, în vedere punerii în executare a titlului executoriu procesul verbal de contravenții . nr._ din data de 11.01.2012, pentru suma de 28 euro calculată în lei la cursul de schimb comunicat de BNR valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării, reprezentând tarif de despăgubire.
Potrivit înștiințării din data de 10.03.2015, debitorul a fost înștiințat despre faptul că s-a declanșat executarea silită conform procesului verbal de contravenții, iar prin somația emisă la data de 10.03.2015, debitorul S. M. a fost somat ca în termen de o zi să achite suma de 28 euro și suma de 396,80 lei cheltuieli de executare.
În al doilea rând, se observă că apelantul, prin cererea precizatoare depusă la data de 14.10.2015, invocat excepția prescripției dreptului de a obține executarea silită.
În privința excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită, invocată de apelant, se constată că legea aplicabilă prescripției invocate, față de data începutului cursului prescripției (respectiv, după . dispozițiilor Noului Cod civil) și prevederile art. 201 din Legea nr. 71/2011, este reprezentată de Noul Cod Civil.
Potrivit art. 2513 N.C.civ. prescripția poate fi opusă numai în primă instanță, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.
În aceste condiții, față de actualul regim juridic al prescripției dreptului la acțiune, invocarea prescripției direct în calea de atac, apare ca fiind tardivă, operând în condițiile art. 185 C.proc.civ. decăderea apelantului din exercitarea acestui drept procesual.
Pe de altă parte, trebuie avută în vedere și actuala reglementare a procedurii contestației la executare, prin care se impune o mai mare rigurozitate în invocarea motivelor de contestație. Astfel, potrivit art. 712 alin. 3 C.proc.civ. impune regula ca modificarea de către contestator a cererii inițiale cu adăugarea unor motive noi să poată fi făcută doar dacă, în privința acestora, este respectat termenul de exercitare a contestației la executare.
Excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, reprezintă de fapt un motiv de contestație împotriva executării silite însăși care poate fi invocat în termenul de formulare a acestei contestații stabilit de art. 714 alin. 1 pct. 3 C.proc.civ., respectiv de la data primirii somației. Or, în cauză somația emisă la data de 10.03.2015 a fost comunicată la data de 21.03.2015, iar excepția prescripției a fost invocată de către contestator pentru prima data după introducerea apelului, respectiv la data de 14.10.2015, fiind evident că termenul de invocare a fost depășit, operând, în aceeași măsură și în condițiile art. 185 C.proc.civ. decăderea contestatorului din exercitarea acestui drept procesual.
În fine, se constată că excepția prescripției dreptului de a obține executarea silită nu a fost invocată prin motivele de apel depuse în termenul de formulare a căii de atac. Or, având în vedere că excepția prescripției nu este una de ordine publică aceasta putând fi invocată doar în condițiile stabilite de art. 2513 N.C.civ. mai sus citate, apelantul la momentul invocării acestei excepții era decăzut din dreptul de a prezenta motive noi în apel, față de dispozițiile art. 470 alin. 1 lit. c și alin. 3 C.proc.civ.
Față de toate aceste considerente, va fi respinsă excepția prescripției dreptului de obține executarea silită, ca tardiv invocată, judecarea apelului urmând a se face conform prevederilor art. 478 alin. 2 C.proc.civ. potrivit cărora părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de probă și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori întâmpinare.
În al treilea rând, referitor la criticile formulate de apelant prin cererea de apel, se observă că se invocă motive de nelegalitate ale sentinței, vizând interpretarea dispozițiilor art. 711 alin. 1 și art. 712 alin. 2 C.proc.civ.
Potrivit art. 711 alin. 1 C.proc.civ. împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Totodată, art. 712 alin. 2 C.proc.civ. prevede că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Or, potrivit art. 31 din OG nr. 2/2001 împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerea […] administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
În aceste condiții, se observă că în mod corect a stabilit prima instanță că plângerea contravențională reprezintă o cale specifică prevăzută de lege pentru verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție, astfel încât neregularitățile referitoare la forma și conținutul acestui act, indiferent de sancțiunea aplicabilă nulitatea absolută sau relativă, condiționată sau necondiționată, expresă sau virtuală, trebuie să fie invocate și analizate numai în cadrul aceste proceduri.
Referitor la susținerile apelantului privind regimul juridic aplicabil nulității absolute, instanța de apel subliniază că titlul executoriu ce face obiectul executării silite reprezintă un act administrativ cu regim special, căruia îi sunt aplicabile dispozițiile OG nr. 15/2002 și ale OG nr. 2/2001. Aceste acte normative reglementează o procedură specială în cadrul căreia pot fi invocate motivele de nulitate ce afectează acest act, cu instituirea unui termen imperativ de contestare, iar prin aceasta derogă expres de la regimul general al nulității absolute prevăzut de art. 1247 N.C.civ.
Față de aceste considerente, în mod justificat a înlăturat prima instanță motivele de contestație ce se referă la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, respectiv nulitatea procesului verbal de contravenție determinată de lipsa semnăturii olografe a agentului constatator și aplicarea principiului aplicării legii contravenționale mai favorabile, acestea neputând fi analizate în cadrul contestației la executare, având în vedere dispozițiile art. 712 alin. 2 C.proc.civ. și art. 31 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Prin urmare, în lipsa unor alte motive de contestație invocate în termen care să privească executarea silită sau actele de executare silită, încheierea de ședință din data de 18 mai 2015 a Judecătoriei Bârlad este una legală și temeinică, apelul urmând a fi respins, cu consecința păstrării încheierii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția prescripției dreptului de a obține executarea silită, ca tardiv invocată.
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul S. M., CNP_, cu domiciliul în Bârlad, .-10, jud. V., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat Chiriece C., cu sediul în Bârlad, ., jud. V., în contradictoriu cu intimata CNADNR – CESTRIN prin Direcția Regională de D. și Poduri Iași, cu sediul în Iași, .. 19, jud. Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.10.2015.
Președinte, M. C. | Judecător, O. A. C. | |
Grefier, A. C. |
Red. jud. MC/
4 ex./.>
Judecător fond: D. – M. T., Judecătoria Bârlad
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1264/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 512/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
