Fond funciar. Decizia nr. 102/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 102/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 102/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 102/R/2014
Ședința publică de la 12 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător D. M. M.
Judecător I.-M. P.
Grefier E. G.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenții – reclamanți B. P. și B. R., domiciliați în ., jud. V., în contradictoriu cu intimații - pârâți C. P. G., C. G. G., C. G., C. N., C. (R.) L., S. ( B.) M., M. ELEANA, M. I., C. JUDEȚEANĂ V. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și C. L. L. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, împotriva sentinței civile nr. 1692/09.04.2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar - nulitate acte.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier arătându-se că procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 5 februarie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi și care face parte integrantă din prezenta decizie. P. a da posibilitatea reprezentantului recurenților de a depune concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12 februarie 2014, când s-a dat soluția de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1692/09.04.2013 Judecătoria V. a respins acțiunea formulată de reclamanții B. P. și B. R. în contradictoriu cu pârâții C. G., C. G. (G.), C. G., C. N., R. L., B. M., M. I., C. Locala L. de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. Județeană V. de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
P. a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin titlul de proprietate nr. 489/_ din 28.03.1995 numitei C. A. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,0700 ha teren situat în localitatea Sauca, ..
Din suprafața reconstituită face parte și suprafața de 2700 mp. teren situata în extravilan tarlaua 48 . vecini la Nord – C. G., la Est – Ștefârcă N., la Sud – P. C., la Vest – P. C..
Această suprafață de teren a fost cumpărată de reclamanți prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 673 din 23.02.1998 încheiat la BNP S. M. (fila 8). Vecinătățile din contractul de vânzare-cumpărare sunt aceleași cu cele din titlul de proprietate.
Instanța a reținut că reclamanții susțin că la data emiterii Titlului de proprietate nr. 489/_ din 28.03.1995 comisiile de fond funciar nu au înscris . cu vecinătățile din Procesul verbal de punere în posesie. Potrivit acestui act, adaugă reclamanții, suprafața de teren se învecina în partea de Nord cu DN 648 și nu cu numitul C. G., având astfel asigurată ieșirea la drumul național.
Analizând aceste susțineri, depoziția martorului Ștefârcă N. (fost membru în C. L. L.) precum și celelalte acte ale dosarului instanța a constatat că singurul înscris în care suprafața de teren care a aparținut lui C. A. apare ca fiind în vecinătatea DN 648 este o filă dintr-un caiet de măsurători întocmit de Primăria L. în vederea îndeplinirii activităților specifice Legii nr. 18/1991. Acest act nu reprezintă însă Procesul verbal de punere în posesie, așa cum este reglementat de HG nr. 890/2005, ci doar consemnează rezultatul unor simple măsurători, eventual variante de lucru ale comisiei locale și al cărui conținut în mod evident nu este obligatoriu pentru aceasta, nefiind un act prevăzut de lege. Mai mult, din depoziția aceluiași martor rezulta că măsurătorile inițiale puteau suferi de-a lungul timpului modificări, până la emiterea efectivă a titlului de proprietate.
De altfel, instanța a constatat că nici nu s-a întocmit un Proces verbal cu ocazia punerii în posesie ci doar Pretitlul de proprietate care a fost însușit fără obiecțiuni de către autoarea pârâților C. A. care a semnat acest act.
In Pretitlul de proprietate tarlaua 48 . următorii vecini: la Nord – C. G., la Est – Ștefârcă N., la Sud – P. C., la Vest – P. C..
Aceste vecinătăți sunt înscrise atât în titlul de proprietate cât și în contractul de vânzare-cumpărare, existând astfel concordanța deplină între aceste acte.
Beneficiara titlului de proprietate C. A. sau moștenitorii acesteia nu au contestat actele premergătoare eliberării titlului de proprietate.
Așa cum s-a susținut în practica și doctrina judiciară în materie de-a lungul timpului, persoana beneficiară a titlului de proprietate sau succesorii acesteia nu au posibilitatea de a solicita anularea propriului titlu de proprietate atât timp cât nu au fost atacate actele premergătoare eliberării actului cu plângere în condițiile prevăzute de art. 53 și urm. din Legea nr. 18/1991. Dacă s-ar considera altfel, ar însemna că persoana nemulțumită ar avea la dispoziție o altă cale de atac prin eludarea procedurii speciale a plângerii prevăzute de legea fondului funciar.
Pe de altă parte, instanța, analizând expertiza tehnică efectuată în dosarul nr._ a constatat că suprafața de 2700 mp. teren este identificată de punctele 7-8-9-10-14-11-12-13 și nu se învecinează cu DN 648 . Mai mult, dacă s-ar reține ipoteza potrivit căreia terenul proprietatea reclamanților ar trebui să se învecineze cu DN 648 atunci suprafața acestuia ar depăși cele 2700 de mp. prevăzute de titlul de proprietate ceea ce nu era admisibil. S-ar modifica, în acest fel, suprafața de teren validată în favoarea defunctei C. A. atât din punctul de vedere al întinderii cât și din punct de vedere al amplasamentului terenului.
P. aceste considerente, instanța a respins capătul de cerere privind anularea Titlului de proprietate nr. 489/_ din 28.03.1995.
Pe cale de consecință, potrivit principiului accesoriul urmează soarta principalului instanța a respins și capătul de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 673 din 23.02.1998 încheiat la BNP S. M..
Nefiind întrunite condițiile art. 274 C. pr. civ. instanța a respins cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs BULBOACA R. si BULBOACA P. invocând următoarele motive de nelegalitate:
1.Hotărârea este nelegala intrucat a fost data cu aplicarea greșita a legii, probele au fost interpretate greșit, iar prin modalitatea in care a cercetat fondul, instanța nu a motivat hotărârea pronunțata .
I. Prin acțiunea introductive, a solicitat instanței sa se constate nulitatea absoluta parțiala a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 613/1998, intrucat, la încheierea acestuia, au fost induși in eroare, o eroare obstacol, pe care nu a putut-o prevedea la incheierea actului.
Titlul emis pe Legea 18/1991 este nelegal pentru că in procedura premergătoare intocmirii, titularul dreptului a fost convins ca este pus in posesie pe o suprafața de teren, cu vecinătăți expres identificate, iar mai apoi, in procedura de intocmire a titlului, atat amplasamentul cat si vecinătățile au fost schimbate.
Din depozitia martorului Stefirca N., membru al comisiei de punere in posesie, rezultă că măsurătoarea terenurilor, in vederea punerii in posesie, s-a făcut pentru toti proprietarii din tarlaua Odai, fiecare dintre ei având deschidere la DN 648.
Instanța de fond nu a aprofundat conținutul sintagmei plan parcelar, invocat in apărare, si din acest motiv susține ca probele au fost greșit interpretate.
Odată cu actele in susținerea acțiunii, a depus un extras, certificat de Primăria L., din care rezulta amplasamentul tarlalelor/parcelelor in punctual Odai. Acest amplasament, incepe cu . (unde se afla amplasat terenul lui C., cu o latime de 19 m si o lungime de 160 m). Acest teren se invecineaza cu tarlaua 27, care potrivit descrierii din schița, este al lui Stefirca N., cat si cu . P. C..
In anii 1990-1991, nu exista o legislație completa privind cadastrul, insa practica a statornicit un mod de lucru, de evidenta a suprafețelor de teren care erau atribuite proprietarilor, iar schitele intocmite de comisie au dobândit valoare de evidenta, asa incat, s-a concretizat noțiunea de plan parcelar, preluat apoi in legislație prin definiția inscrisa in Ordinul 634/2006 privind OCPI, potrivit căruia, planul parcelar este evidenta grafica a unei tarlale, care conține limitele tuturor imobilelor din . din teren ce o definesc .
Prima instantă a trecut peste valoarea documentului si i-a dat o interpretare fara a tine seama de realității pe care-l reflecta, raportat intocmirii, iar aceasta interpretare eronata a condus instanța la pronunțarea unei hotărâri.
A rezultat din probatorii ca, la momentul cand a tranzactionat cu numita C., a solicitat detalii in legătura cu terenul din punctual Odai, a primit garanții ca este cel cu deschidere la DN 648, l-a stăpânit netulburat pana in urma cu câtva timp, cand, o terța persoana a început sa emită pretenții si, in cursul unui proces purtat anterior, a constatat ca, dupa incheierea actului in foma autentica, a fost interpus intre terenul meu si DN 64 8, numitul C. G. .
Instanța a pronunțat o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se sprijina, motive care sunt contradictorii ori străine pricinii, este lipsita de temei legal, intrucat, nu s-a pronunțat pe apărarea referitoare la eroarea obstacol intalnita cu ocazia intocmirii actului. Totodată, instanța nu a cercetat aspectul potrivit căruia, emiterea unui nu titlu de proprietate, pentru o suprafața de teren situate intre DN 648 si terenul cumpărat, in mod artificial, i-a strămutat pe recurenti cu amplasamentul terenului cumpărat.
II Instanța nu a motivat hotărârea, fiind incălcate astfel dip. art . 261 cu ref. la art. 304 pct.9 C.pr.civ.
Instanța nu a cercetat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a actului autentic, rezumandu-se doar a concluziona ca, pe cale de consecința, având in vedere ca va respinge capătul de cerere privind nulitatea titlului de proprietate, va respinge si capătul de cerere privind constatarea nulității contractului autentic.
Având in vedere ca hotărârile judecătorești, potrivit art . 261 pct. 5 C.pr.civila, trebuie sa cuprindă motivarea in fapt si in drept, lipsa acesteia echivalează cu o necercetare a fondului se impune casarea hotărârii si trimitrea cauzei spre rejudecare.
III. Instanța a stabilit o cale de atac neprevăzuta de lege, intrucat capătul de cerere principal este constatarea nulității absolute a unui înscris autentic iar calea de atac este apelul .
In drept a invocat art. 261 pct. 5 rap. la art. 304 pct.7,9 si 10 C.pr.civila .
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs cu privire la constatarea nulitătii titlului de proprietate nr. 489/_ din 28.03.1995 al numitei C. A. este neintemeiat.
Din cuprinsul cererii rezultă că reclamanții doresc modificarea vecinătății parcelei de 2700 mp din tarlaua 48, parcele 2, in sensul includerii vecinătății DN648.
In mod corect a apreciat prima instanță că titlul de proprietate concordă cu pretitlul emis pe numele autoarei C. A..
Din expertiza tehnică efectuată în dosarul nr._ rezultă că suprafața de 2700 mp. teren este identificată de punctele 7-8-9-10-14-11-12-13 și nu se învecinează cu DN 648; dacă s-ar modifica veninătatea terenului, s-ar ajunge la modificarea intinderii dreptului si a amplasamentului si ar afecta si titlurile vecinilor.
Intrucât autoarea de la care au cumpărat recurentii nu au contestat adeverinta de proprietate, hotârârea Comisiei Judetene 133/1991, nu se poate solicita modificarea amplasamentului si implicit a intinderii dreptului pe calea acțiunii in constatarea nulităii titlului.
In cauză recurenții s-au folosit de o filă dintr-un caiet de măsurători (întocmit de Primăria L. din care ar rezultă ca aceasta suprafața ar avea deschidere la drum); acest caiet de măsurători nu are o valoarea juridică pentru că nu poate fi asimilat planului parcelar.
Din art. 1 ind. 1 din Ordinul Nr. 634 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul, modul de întocmire și recepție a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară rezultă că „planul parcelar este reprezentarea grafică a unei tarlale care conține limitele tuturor imobilelor din . din teren ce o definesc; planul parcelar se integrează în planul cadastral după recepția și atribuirea numerelor cadastrale de către oficiul teritorial;”.
In cauză fila din caietul de măsurători nu valorează plan parcelar pentru că nu reprezintă o măsurare a intregii parcele si cu indicarea tuturor parcelelor, cu măsurători stricte.
Din art. III din legea 169/1997 rezultă care sunt cazurile de nulitate absolută a titlurilor emise pe legea 18/1991 si următoarele legi de reparatie; singurul motiv de nulitatea absolută cu privire la amplasamentul terenului este cel prevăzut de a art. III „(ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop.
In cauză nu s-au probat conditiile acestui caz de nulitate pentru că terenul nu este intravilan si nu s-a probat că terenul a fost vechiul amplasament al autoarei.
Actiunea reclamantilor de constatare nulitate absolută nu a fost incadrată in drept; fată de motivarea actiunii prima instantă a răspuns corect motivelor si a analizat corect probele depuse in dosar.
Al doilea motiv de recurs cu privire la nemotivarea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulitătii absolute a contractului de vânzare cumpărare subsecvent titlului este neintemeiat.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 673 din 23.02.1998 încheiat la BNP S. M., suprafața de 2700 mp. teren situata în extravilan tarlaua 48 . cumpărată de recurenții B. R. si B. P. de la autoarea C. A..
Din motivarea cererii introductive rezultă că nulitatea contractului de vânzare cumpărare a fost motivată ca efect al capătului de cerere privind constatarea nulității titlului.
Astfel in mod corect prima instanță a analizat legalitatea titlului, prin prisma motivelor invocate de reclamanți si a respins capătul de cerere ca urmare a aplicării principiului că cererea accesorie are soarta cererii principale.
In recurs s-a invocat ca si motiv al nulității contractului eroarea obstacol, temei in drept ce nu s-a invocat in prima instanță.
In consecintă, această cauză de nulitate absolută a contractului -eroarea obstacol- nu poate fi analizată in recurs pentru că nu se poate schimba temeiul in drept in calea de atac potrivit art. 316 coroborat cu art. 294 C..
Sustinerea recurentilor cu privire la calificarea căii de atac nu reprezintă un real motiv; la termenul din 2 oct 2013 a fost calificată corect calea de atac recurs, potrivit art. 4 din titlul VII din legea 247/2005.
Prima instantă a analizat fondul cererii si nu sunt indeplinite conditiile unei trimiteri spre rejudecare, cum solicită recurentii.
In temeiul art. 312 C.P.C. coroborat cu art. 304 pct. 7 si cu art. 304 ind. 1 C.P.C. se v respinge recursul si se va mentine sentinta.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de B. R. si B. P. impotriva sentintei civile nr. 1692/9 04 2013 a Judecătoriei V. pe care o mentine.
Irevocabilă.
Pronuntată in sedintă publică, azi, 12. 02. 2014
Președinte, C. A. | Judecător, D. M. M. | Judecător, I.-M. P. |
Grefier, E. G. |
Red. I.M.P./24-02-2014
Tehnored. I.M.P./E.G.
2 ex./25.02.2014
Judecător fonf. C. O.
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 1623/2015. Tribunalul VASLUI | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 201/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
