Contestaţie la executare. Decizia nr. 199/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 199/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 199/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 199/A/2014
Ședința publică de la 05 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. Z.
Judecător D. M. M.
Grefier E. G.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta – intimată C. DE A. DE S. V., cu sediul în mun. V., ., nr. 131, jud. V., în contradictoriu cu intimatul - contestator B. N. P. F. L., cu sediul în mun. Bârlad, . Bis, jud. V. și intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. B., cu sediul în mun. Bârlad, .. 23, jud. V., împotriva sentinței civile nr. 1974/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la al doilea termen de judecată; în data de 27.02.2014, BNP Fînaruz L. a răspuns excepției invocate; în data de 04.03.2014, apelanta CJAS V. a răspuns excepției invocate; se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
S-au verificat actele dosarului, când instanța, având în vedere că dosarul se află la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, în baza dispozițiilor art. 238 al.1 din Noul Cod de procedură civilă, pune în discuție durata necesară pentru cercetarea procesului și constatând că s-a solicitat de către părți judecata cauzei în lipsă, estimează această durată la 1 lună. Totodată, constată că intimatul BNP F. L. a depus precizări, în dublu exemplar. Față de disp. art. 650 al.3 din N.C.P.C. instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității formulării cererii de apel.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1974/23.09.2013 Judecătoria Bârlad a admis contestația la executare formulată de petenta Birou N. P. F. L. și a anulat decizia de impunere nr._ din 29.02.2013 emisă de intimata C. de A. de S. V..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin întâmpinare Direcția Generală a Finanțelor P. V. a invocat excepția inadmisibilității contestației și a lipsei calității procesuale pasive.
Tot prin întâmpinare C. Județeană de A. de S. V. a solicitat respingerea contestației întrucât petenta a luat la cunoștință de obligațiile prevăzute de art.257 al.1 din L.95/2006 prin afișare pe pagina de internet a A.N.A.F.
Referitor la excepțiile invocate s-a constatat că acestea sunt nefondate întrucât sunt aplicabile dispozițiile art.712 al.2 Cod pr.civilă deoarece executarea silită se face în baza unui alt titlu executoriu decât o instanță judecătorească,deci se pot aduce critici pe fond titlului executoriu iar în ce privește calitatea procesuală pasivă aceasta aparține și Direcției Generale a Finanțelor P. V. deoarece aceasta a pus în executare decizia de impunere contestată,emisă de CASS V..
Pe fondul contestației,din actele dosarului instanța a reținut că aceasta este fondată.
Astfel potrivit art.257 al.1 din L.95/2006 persoana asigurată are obligația de a plăti o contribuție bănească lunară pentru asigurări de sănătate.
Rezulta deci că trimestrial petenta trebuia notificată să achite sumele datorate în baza menționatei reglementări începând cu 1.04.2000, ori în cauză singura notificare este anunțul colectiv din 20.03.2012 .
În aceste condiții nu se puteau calcula majorări și penalități. De asemenea, s-a constatat că pentru perioada anterioară lunii martie 2009 pretențiile CJAS V. erau prescrise astfel că urma fi emis un nou titlu pentru sumele real datorate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel C. Județeană de A. de S. V., solicitând admiterea cererii precum si casarea in parte a sentinței atacate cu privire la anularea decizie de impunere nr._/29.02.2013, pentru următoarele motive:
In fapt, petenta a inteles sa conteste obligațiile de plata aferente fondului de asigurări sociale de sănătate evidențiate in certificatul de atestare fiscala nr. 537/8.05.2013, emis de A.F.P. Bârlad.
Astfel, instanța investita cu soluționarea unei contestații la executare,a inteles sa se pronunțe si asupra existentei si întinderii sumei din actul administrativ - titlul de creanța (executoriu) - deciziei de impunere nr._/29.02.2013, instanța depasindu-si astfel competenta de instanța de executare conferita de lege.
Astfel, potrivit art. 711, al.l C.proc.civ.: „ împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare".
Totodată, potrivit art. 172 din C.proc. fiscala, persoanele interesate pot face contestație impotriva oricărui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare in condițiile legii. Conform alin.3, contestația poate fi făcuta si impotriva titlului executoriu in temeiul căruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanța judecatoareasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevăzuta de lese.
Articolul 205 din C.Proc civ., la rândul lui statuteaza ca impotriva titlului de creanța, a deciziei de impunere, contribuabilul are o cale distincta de atac, plângere la organul fiscal si impotriva soluției date acestei plângeri subiectul de drept fiscal poate formula acțiune la instanța de contencios administrativ. Totodată, potrivit art.137 alin.2 C.proc.fiscala, titlul de creanța fiscala devine titlul executoriu la data la care contribuția este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competente ori in alt mod prevăzut de lege.
In speța de fata, decizia de impunere pe care instanța de executare a inteles sa o anuleze, reprezintă titlu de creanța, astfel cum este definit de articolul 107 pct.3 din normele metodologice de aplicare a prevederilor codului de procedura fiscala, aprobate prin H.G. 1050/2004, potrivit căruia: titlul de creanța este actul prin care, potrivit legii, se stabilește si se individualizează obligația de plata privind creanțele fiscale, intocmit de organele competente sau de alte persoane indreptatite potrivit legii, si pentru a cărui contestare contribuabilul are o cale distincta de atac, asa cum precizează art.205 anterior menționat.
De altfel, petenta insasi a inteles sa faca uz de aceste dispoziții legale, in care sens, in temeiul art. 205-207 C.proc. Fiscala, in data de 19.09.2013, a fost inregistrata contestația acesteia care vizează decizia de impunere nr._/29.02.2012.
Pe cale de consecința, Judecătoria Bârlad ca instanța de executare, nu putea analiza sau dispune pe calea contestației la executare, asupra existentei si cuantumului creanței cuprinse in titlul executoriu, si pentru exercitarea căreia contestatoarea având calea procedurala prevăzuta de art. 111, 205 si 207 din C.pr. fiscala.
În drept nu au fost invocate disp. legale
Intimatul B. N. P. F. Lulua formulat întâmpinare arătând că motivele de fapt și de drept invocate de apelantă nu sunt întemeiate.
Prin contestația formulată a solicitat anularea obligațiilor de plată menționate de A.F.P. Bârlad în Certificatul de Atestare Fiscală nr. 537/08.05.2013, iar instanța de fond în mod legal și temeinic a admis-o și pe baza probelor din dosar a dispus anularea obligațiilor de plată în sumă de 71.961 lei și pe cale de consecință și a deciziei care a stat la baza înscrierii în evidențele A.F.P. Bârlad a acestor obligații.
Constatând că motivele contestației erau întemeiate, instanța de fond nu putea să anuleze obligațiile de plată fără a dispune și anularea actului în baza căruia A.F.P. Bârlad ar fi început din nou executarea. Dacă se va avea în vedere că recurenta nu a procedat la notificarea anuală ori trimestrială prin care să mi se pună în vedere să achit aceste contribuții, dacă existau așa cum prevăd disp. Art. 15 din OUG nr. 150/2002, respectiv art.222 din Legea ni". 95/2006, rezultă că Judecătoria Bârlad a dat o soluție corectă.
Având în vedere cele de mai sus și materialul probator administrat vă solicit să respingeți recursul formulat și să mențineți Sentința civilă numărul 1974/23 septembrie 2013, ca fiind legală și temeinică.
La termenul de judecată din data de 5 februarie 2014, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității cererii de apel, părțile exprimându-și poziția procesuală cu privire la aceasta.
Analizând cu prioritate excepția invocată, conform art. 248 N.C.P.C., instanța de control judiciar constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 650 al.3 C.P.C. „hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel”.
În speță, Sentința civilă nr. 1974/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad a fost comunicată intimatei C. de A. de S. V. la data de 04.10.2013, termenul de declarare a apelului împlinindu-se la data de 15.10.2013. Apelul a fost înregistrat la Judecătoria Bârlad la data de 29.10.2013 ( 28.10.2013 data poștei), peste termenul prevăzut de lege.
Susținerea apelantei că apelul a fost exercitat în termenul indicat în dispozitivul hotărârii, de 30 de zile de la comunicare nu poate fi primită deoarece potrivit disp. art. 457 al.2 C.P.C.: „Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are nici un efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege”, la aceasta adăugându-se și efectul principiului potrivit căruia nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, precum și faptul că legea este cea care acordă calea de atac în termenul aferent, iar nu instanța de judecată. În cauză nu s-a formulat, în acest sens, o cerere de repunere în termen, pentru a aprecia în ce măsură aceasta poate fi admisă în raport de condițiile prevăzute de lege.
În baza art. 185 al.1 N.C.P.C. la expirarea termenului de apel, intimata C. de A. de S. V. a fost decăzută din dreptul de a mai exercita această cale de atac, motiv pentru care tribunalul va respinge apelul ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv apelul formulat de C. de A. de S. V. împotriva sentinței civile nr. 1974/23.09.2013 a Judecătoriei Bârlad pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 martie 2014.
Președinte, A. I. Z. | Judecător, D. M. M. | |
Grefier, E. G. |
Red. D.M.M
Tehnored.E.G.
5 ex./17.03.2014
Judec. Fond. R. M.
..03.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 203/2014.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 265/2014. Tribunalul... → |
|---|
