Plângere contravenţională. Decizia nr. 188/2016. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 188/2016 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-02-2016 în dosarul nr. 188/2016
Acesta este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2016:005._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 188/A/2016
Ședința publică de la 15 Februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător E.-G. A.
Grefier M. R.
Pe rol fiind la ordine spre soluționare cererea de apel formulată de agentul constatator I. T. de Muncă V. cu sediul în V. ,.. 274 județul V. în contradictoriu cu petenta I.I.M. A. din Huși, . . civile nr.629/20.10.2015 pronunțată de Judecătoria Huși în dosar nr._ având ca obiect- plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat pentru petenta intimată av.C. A. cu delegație de reprezentare pe care o depune în original la dosar, lipsă fiind reprezentantul apelantei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, ocazie cu care s-a arătat că:
- procedura de citare este completă;
- cauza se află la primul termen de judecată;
- cererea de apel a fost formulată și motivată în termen ;
- acțiunea este scutită de taxă de timbru ;
- s-a solicitat ca judecata cauzei să se facă și în lipsă.
Nefiind alte cereri de formulat sau alte acte de depus, instanța acordă cuvântul pe cererea de apel formulată.
Av. C. A. având cuvântul formulează concluzi de respingere a apelului și de menținere a hotărârii pronunțată de Judecătoria Huși ca fiind legală și temeinică pentru următoarele motive:
Prin apelul declarat, I. T. de Muncă V. critica sentința civila nr. 629, pronunțata de Judecătoria H. la data de 20.05.2015, apreciind-o ca fiind nelegala si netemeinica, pe motiv ca înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului nu ar fi una corecta.
In susținerea acestor motive, se opinează ca înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului ar fi fost făcută cu nerespectarea dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privitoare la individualizarea sancțiunilor contravenționale. Astfel, susține apelantul, ca sancțiunea amenzii contravenționale in cuantum de 10.000 lei ar fi respectat regula proportionalității intre fapta comisă si sancțiunea aplicată, iar reținerea de către instanța ca si circumstanță atenuantă a intrării petentei in legalitate, ar fi un raționament total eronat.
Contrar celor susținute de apelant in cuprinsul cererii sale, petenta intimată apreciază că soluția instanței de fond este una legală si temeinică, fiind fundamentată atât pe o corectă interpretare a probelor administrate in cauză cât și a normelor legale aplicabile in prezenta speță, interpretare făcută nu doar in litera, dar si in spiritul acestora.
Întocmai cum au arătat și în motivarea plângerii formulate, dar si pe întreg parcursul procesului desfășurat pe fondul cauzei, petenta si-a asumat fapta ce i-a fost imputată, iar ulterior, prin conduita adoptata, aceasta a intrat in legalitate. Pentru aceste motive, considera ca lezarea dispozițiilor legale aparate de norma incriminatoare a fost una minora si total lipsita de importanta si urmări periculoase.
Nu este de acord cu susținerea apelantului că individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, făcută de către agentul constatator, ar fi una corectă. Având în vedere criteriile de individualizare a sancțiunilor contravenționale, apreciază că amenda în cuantum de 10.000 lei raportată la limitele stabilite de Legea nr. 53/2003 și limitele amenzii penale prevăzute în Codul penal, este in mod vădit lipsită de proportionalitate, si are, fără putință de tăgadă, un evident caracter represiv, aspect ce atrage aplicabilitatea tuturor garanțiilor dreptului la stabilirea sancțiunii aplicate în mod legal și proporțional cu gravitatea faptei săvârșite.
Având în vedere situația de fapt prezentată în cuprinsul plângerii fomulate, dar și dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, apreciază că fapta imputată petentei are un grad de pericol social scăzut.
De asemenea, afirmația apelantului că numita N. M. ar fi desfășurat in mod ilegal activitate in magazinul intimatei, incă din anul 2012, este una nesusținută de nicio probă administrată in cauză, astfel că, in mod corect, ea nu putea fi reținută ca si circumstanță agravantă de către instanța de judecata, asa cum s-a si sugerat.
Dimpotrivă, in mod corect instanța de fond, analizând intregul material probator administrat in cauză, a apreciat că împrejurările in care fapta de natură contravențională s-a comis, au ilustrat un pericol social redus al acesteia, iar . intreprinderii, prin incheierea contractului individual de muncă pentru numita N. M., justifică inlocuirea amenzii cu avertismentul, această din urmă sancțiune asigurând in mod plenar indeplinirea funcției preventiv-educative a răspunderii contravenționale.
Nu în ultimul rând, apreciază ca pertinentă si următoarea susținere a petentei si anume aceea că, ținând cont de contextul economic și financiar actual, majoritatea comercianților se confruntă cu probleme de natură financiară, astfel ca în măsura în care va trebui să plătească suma de 10.000 lei, cuantumul ridicat al acesteia, care depășește cu mult valoarea mărfii ce există în fondul de comerț al magazinului și barului aparținând petentei, va cauza o perturbare atât de importantă bunului mers al activității societății, încât, cu siguranță, vor intra in faliment.
În concluzie, solicită respingerea apelul declarat de I. T. DE MUNCĂ V. împotriva sentinței civile nr. 629/20.05.2015, pe care o consideră ca fiind legală si temeinică, fiind fundamentată pe o atentă coroborare a probelor administrate in cauză, dar si a normelor juridice incidente in speță.
Fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța lăsând cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr.629/20.10.2015 Judecătoria Huși în baza art. 34 din O.G. nr. 2/ 2001, a admis plângerea contravențională formulată de petenta I.I. M. A., prin reprezentant M. A., în contradictoriu cu intimata I.T.M. V., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/12.05.2015.
A dispus înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 10.000 lei aplicată prin actul atacat, cu sancțiunea avertismentului.
A atras atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și i-a recomandat să respecte dispozițiile legale.
A menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/12.05.2015.
A luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut:
Inspectorii de muncă din cadrul Inspectoratului T. de Muncă V. au efectuat un control in data de 29.04.2015, orele 10:30 la locul de desfășurare a activității I.I. M. A., din loc. Satu Nou, corn. Cretesti, jud. V., urmare a sesizării cu nr._/08.04.2015 a I.PJ. V., Secția nr.4 Politie Rurala H., Postul de Politie Cretesti, verificându-se modul in care se respecta prevederile legislației in vigoare in domeniul relațiilor de muncă.
La locul de desfășurarea a activității - magazin si bar, aparținând I.I. M. A., la data controlului, inspectorii de muncă au găsit prestând activitate pe titularul întreprinderii, căruia i s-a solicitat sa completeze fisa de identificare prevăzută de lege.
Acesta a consemnat următoarele:
- M. A., născut la data de 29.05.1951, cu domiciliul în loc. H., jud. V., declară pe proprie răspundere că prestează activitate din anul 2003 ca vânzător, singur, pentru acoperirea unui orar de funcționare de luni pana vineri 7-11 si 16-21, iar sâmbăta si duminica 8-11 si 16-21.
Conform declarației date sub semnătura privată, M. A. a recunoscut că a apelat de mai multe ori la numita N. M. pentru a-l inlocui in calitate de vânzător la magazin, că la data controlului, 04,04.2015, N. M. lucra singură la magazin si că l-a contactat telefonic pentru a se prezenta la control.
Având in vedere cele consemnate de petent, precum si adresa IPJ V., Secția nr. 4 Politie H., Postul de Politie Cretesti, însoțită de declarația numitei N. M. si procesul verbal de constatare din 08.04.2015 in care se consemnează prezenta la lucru a acesteia, s-a constatat ca petentul se face vinovat de primirea la lucru a unei persoane fără incheierea unui contract de muncă in formă scrisă.
Potrivit disp. art. 16 alin.l din Lg.53/2003, „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.
Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.
Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în muncă".
Având in vedere prevederile art.260 alin. 1 lit.e din Codul muncii „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată".
În conformitate cu dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, „instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii plătite, precum și asupra măsurii confiscării”.
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție atacat, în raport de aspectele formale, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor cerințelor impuse de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității procesului-verbal de contravenție care se poate constata și din oficiu, procesul verbal fiind corect completat sub aspectul numelui, prenumelui și calitatea agentului constatator, numelui și prenumelui contravenientului, a faptei săvârșite și datei comiterii ei, precum și a semnăturii agentului constatator.
Pe fondul cauzei, instanța, analizând întregul material probator administrat în cauza, a constatat că petenta a recunoscut și regretat comiterea contravenției reținute în sarcina sa.
Cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate, conf. disp. art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 raportate la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, lipsa producerii unor urmări, instanța apreciază că scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului, potrivit art. 7 și art. 5 teza I din O.G. nr. 2/ 2001.
Așadar, din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța a constatat că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat în cauză, însă în raport de pericolul social redus și împrejurările săvârșirii contravenției, precum și . încheierea contractului individual de muncă pentru numita N. M., instanța a apreciat că și sancțiunea - avertisment poate asigura funcția preventiv-educativă a răspunderii contravenționale.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța a admis plângerea contravențională formulată de petentă, conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei hotărâri, în termen a declarat apel I. T. de Muncă V., solicitând Tribunalului admiterea acestuia și în consecință, respingerea ca nefondată a plângerii contravenționale.
Sentința civilă nr. 629/2015 de la data de 20.10.2015 pronunțată in dosarul nr._ Judecătoria H. a admis in baza art.34 din OG nr. 2/2001 plângerea contravențională formulată de petentă împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/12.05.2015 incheiat de ITM V., si a dispus înlocuirea amenzii contravenționale in suma de 10.000 lei aplicată petentei cu sancțiunea „avertisment".
In susținerea soluției pronunțate, Judecătoria H. a reținut existenta faptei contravenționale in sarcina petentei insă, apreciind gradul de pericol social al acesteia, a dispus inlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea avertismentului. In motivarea acestei decizii, având in vedere faptul că petenta a recunoscut si regretat comiterea contravenției reținute in sarcina sa, a intrat in legalitate prin încheierea contractului individual de muncă pentru numita N. M., instanța a apreciat că si sancțiunea avertismentului poate asigura funcția preventiv-educativa a răspunderii contravenționale.
Consideră că prima instanța in mod neîntemeiat a dispus inlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului pentru următoarele motive:
Privitor la individualizarea sancțiunii, potrivit art.21 alin. 3 din OG nr.2/2001, sancțiunea contravenționala se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie
proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinându-se seama de imprejurarile in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul verbal contestat.
In ceea ce privește cuantumul amenzii, consideră că a fost respectată regula proportionalitătii intre faptele comise si sancțiunea aplicată, această proportionalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului in materia aplicării oricăror masuri restrictive de drepturi, petentei fiindu-i aplicată pentru fapta prevăzută de art.260 alin. 1 lit. e din Codul Muncii sancțiunea minimă, respectiv 10.000 lei.
Raportat la gradul de pericol social al faptei, consideră că instanța de judecată nu a făcut o corectă aplicare in cauză, privind criteriile de individualizare menționate mai sus.
In primul rând, in pronunțarea soluției instanța de judecată nu a ținut cont de faptul că inacțiunea petentei, care reprezintă elementul material al laturii obiective, a avut o durată mare in timp. Conform declarației numitei N. M. dată in fata agenților de politie aceasta desfășura activitate pentru petenta din anul 2012 iar contractual individual de muncă a fost incheiat incepând cu data de 29.04.2015.
In toată această perioadă in care numita N. M. a desfășurat activitate fără forme legale i s-au incălcat drepturile pe care legea i le conferă unei persoane care desfășoară activitate având incheiat un contract individual de muncă.
In al doilea rând, apreciază că nu poate fi reținută ca o circumstanță atenuantă faptul că ulterior controlului petenta a incheiat contract in forma scrisă, deoarece aceasta era o obligație legală iar nu o facultate.
Petentul s-a conformat dispozițiilor legale care reglementează încheierea contractului de muncă târziu, abia după ce s-a constatat incălcarea legii prin folosirea fără forme legale a acesteia. Era obligația petentei de a transmite către ITM V. contractul individual de muncă inainte de a incepe activitatea profesională si de a fi corectă in stabilirea situației juridice a salariatei.
Consideră că fapta de a nu incheia contract individual de muncă este una extrem de gravă, o astfel de faptă contravențională prezentând un pericol social deosebit de ridicat. In contextul constatării acestui pericol social foarte ridicat nu exista nici un motiv pentru care s-ar justifica inlocuirea amenzii aplicate cu avertisment, sancțiunea amenzii reflectând in mod corect gravitatea faptei, motiv pentru care solicita instanței de judecata să o mențină asa cum a fost dispusă de agentul constatator. Scopul educativ si punitiv al sancțiunii contravenționale, prevenția generală si specială pot fi realizate doar prin sancționarea petentei.
Față de aceste argumente, raportat la probele cauzei, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței civile si, rejudecând cauza, respingerea ca nefondată a plângerii contravenționale formulată impotriva procesului verbal VS nr._ incheiat la data de 12.05.2015 de I. T. de Munca.
In drept, se invocă disp. art.466 si urm. C. proc. Civ.
Legal citată intimata petentă I.I.M. A. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului declarat, întrucât îl consideră nefundat.
In fapt, prin apelul declarat, I. T. de Muncă V. critică sentința civila nr. 629, pronunțată de Judecătoria H. la data de 20.05.2015, apreciind-o ca fiind nelegala si netemeinica, pe motiv ca înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului nu ar fi una corecta.
In susținerea acestor motive, se opinează că înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului a fost făcută cu nerespectarea dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privitoare la individualizarea sancțiunilor contravenționale. Astfel, susține apelantul, că sancțiunea amenzii contravenționale in cuantum de 10.000 lei ar fi respectat regula proportionalității intre fapta comisă si sancțiunea aplicată, iar reținerea de către instanță ca si circumstanță atenuantă a intrării subscrisei in legalitate, ar fi un raționament total eronat.
Contrar celor susținute de apelant in cuprinsul cererii sale, intimata apreciază că soluția instanței de fond este una legală si temeinică, fiind fundamentată atât pe o corectă interpretare a probelor administrate in cauză cât si a normelor legale aplicabile in prezenta speță, interpretare făcută nu doar in litera, dar si in spiritul acestora.
Întreprinderea petentă si-a asumat fapta ce i-a fost imputată, iar ulterior, prin conduita adoptată, aceasta a intrat in legalitate. Pentru aceste motive, considera ca lezarea dispozițiilor legale aparate de norma incriminatoare a fost una minoră si total lipsită de importanță si urmări periculoase.
Având în vedere criteriile de individualizare a sancțiunilor contravenționale, apreciază că amenda în cuantum de 10.000 lei raportată la limitele stabilite de Legea nr. 53/2003 și limitele amenzii penale prevăzute în Codul penal, este, in mod vădit lipsita de proportionalitate, si are, fără putință de tăgadă, un evident caracter represiv, aspect ce atrage aplicabilitatea tuturor garanțiilor dreptului la stabilirea sancțiunii aplicate în mod legal și proporțional cu gravitatea faptei săvârșite.
Având în vedere situația de fapt prezentată în cuprinsul plângerii formulate, dar și dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, apreciem că fapta imputată întreprinderii intimate are un grad de pericol social scăzut.
De asemenea, afirmația apelantului că numita N. M. ar fi desfășurat in mod ilegal activitate in magazinul întreprinderii noastre, inca din anul 2012, este una nesusținuta de nici o proba administrată in cauză, astfel că, in mod corect, ea nu putea fi reținută ca si circumstanță agravantă de către instanța de judecată, asa cum s-a si sugerat.
Dimpotrivă, in mod corect instanța de fond, analizând intregul material probator administrat in cauză, a apreciat că imprejurările in care fapta de natură contravențională s-a comis, au ilustrat un pericol social redus al acesteia, iar . intreprinderii, prin incheierea contractului individual de muncă pentru numita N. M., justifică inlocuirea amenzii cu avertismentul, aceasta din urma sancțiune asigurând in mod plenar indeplinirea funcției preventiv-educative a răspunderii contravenționale.
Nu în ultimul rând, apreciază ca pertinenta si următoarea susținere a petentei si anume aceea că, ținând cont de contextul economic și financiar actual, majoritatea comercianților se confruntă cu probleme de natură financiară, astfel ca în măsura în care va trebui să plătească suma de 10.000 lei, cuantumul ridicat al acesteia, care depășește cu mult valoarea mărfii ce există în fondul de comerț al magazinului și barului aparținând intreprinderii, va cauza o perturbare importantă bunului mers al activității societății, încât, cu siguranță, vor intra in faliment.
Pornind de la argumentele exprimate mai sus, solicită respingerea apelului declarat de I. T. de Muncă V. împotriva sentinței civile nr. 629/20.05.2015, pe care o considera ca fiind legala si temeinica, fiind fundamentata pe o atenta coroborare a probelor administrate in cauză, dar si a normelor juridice incidente in speța.
În drept, intimata petentă și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 471 alin. 5 din codul de procedură civilă.
Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele astfel invocate, precum si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei, Tribunalul constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele expuse mai jos:
Instanța de fond a apreciat, în mod corect, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, considerând că nu sunt incidente cauze de nulitate prevăzute de art. 15-19 din O.G. nr. 2/2001.
Probele administrate dovedesc indubitabil că, la momentul controlului – la data de 29.04.2015, orele 10:30 la locul de desfășurare a activității I.I. M. A., din loc. Satu Nou, corn. Cretesti, jud. V., urmare a sesizării cu nr._/08.04.2015 a I.PJ. V., Secția nr.4 Politie Rurala H., Postul de Politie Cretesti, verificându-se modul in care se respecta prevederile legislației in vigoare in domeniul relațiilor de muncă, inspectorii de muncă au găsit prestând activitate pe titularul întreprinderii, căruia i s-a solicitat sa completeze fisa de identificare prevăzută de lege.
Este adevărat că, M. A. a recunoscut cu ocazia controlului, că a apelat de mai multe ori la numita N. M. pentru a-l inlocui in calitate de vânzător la magazin, precum și faptul că la data controlului organelor de politie, 04,04.2015, N. M. lucra singură la magazin.
Tribunalul observă că instanța de fond apreciat corect atât asupra legalității procesului verbal de contravenție, cât și asupra temeiniciei acestuia.
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale, Tribunalul apreciază că se impunea înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei cu avertismentul, având în vedere criteriile enumerate de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2011 raportat la circumstanțele reale ale cauzei și la circumstanțele personale ale contravenientei, astfel cum, în mod corect, a apreciat și instanța de fond.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază, în fiecare caz în parte, de către instanța de judecată, ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Totodată, din actele dosarului, nu reiese că intimata ar mai fi fost sancționată contravențional pentru comiterea acestui gen de fapte.
Sub acest aspect, este de subliniat și faptul că la controlul respectiv nu au fost identificate și alte nereguli care să impună sancționarea recurentei pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute de reglementările în domeniul supus controlului.
Aplicarea amenzii ca și sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simț al responsabilității, iar instanța de fond a considerat, în mod corect, că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului.
Scopul sancțiunii contravenționale este în primul rând, de formare a unui spirit de responsabilitate și de reglare a relațiilor sociale încălcate
Aceasta nu înseamnă în mod necesar încurajarea acestui gen de fapte atâta vreme cât sistemul nostru de drept nu recunoaște ca izvor de drept precedentul judiciar și cât aprecierea proporționalității dintre pericolul social și sancțiune se raportează la datele concrete ale fiecărei spețe.
Față de considerentele anterior expuse, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de I. T. de Muncă V. împotriva sentinței civile nr. 629 din 20.10.2015 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de ITM V. împotriva sentinței civile nr. 629 din 20.10.2015 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 februarie 2016
Președinte, L.-M. B. | Judecător, E.-G. A. | |
Grefier, M. R. |
M.R. 17 Februarie 2016
RED.A.E.G./18.02.2016
EX.4
JUD.FOND: B. I.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 98/2016. Tribunalul VASLUI | Cereri privind executarea silită. Hotărâre din 10-02-2016,... → |
|---|
