Plângere contravenţională. Decizia nr. 98/2016. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2016 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 98/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2016:005._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 98/A/2016
Ședința publică de la 27 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător O. A. C.
Grefier A. C.
---------------
Pe rol se află spre soluționare cererea de apel formulată de apelantul P. V. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., împotriva sentinței civile nr. 1688/29.07.2015 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect - plângere contravențională PV . nr._/05.04.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul P. V., legitimat în baza CI . nr._ eliberată de SPCLEP V..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează stadiul dosarului, respectiv că acesta se află la al doilea termen de judecată; se solicită ca judecarea cauzei să se facă în lipsa părților; în data de 15.01.2016 intimatul IPJ V. a depus la dosar relațiile solicitate.
La interpelarea instanței, apelantul P. V. arată că nu are cereri prealabile de formulat, respectiv că a luat cunoștință de relațiile depuse de IPJ V..
Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat, tribunalul acordă cuvântul apelantului în susținerea motivelor de apel.
Apelantul P. V. solicită admiterea apelului și modificarea sentinței instanței de fond, apreciind-o ca nelegală și netemeinică.
Arată apelantul că a prezentat instanței situația de fapt și conjunctura în care la verificarea alcoolemiei s-a ajuns la valoarea de 0,09 mg/l alcool, situație față de care apreciază că sancțiunea aplicată este exagerată, dată fiind valoarea înregistrată și gradul de pericol social, apreciază că sancțiunea agentului constatator a fost prea dură în raport de fapta comisă.
Solicită admiterea apelului și modificarea sentinței de fond în sensul anulării procesului – verbal și aplicarea sancțiunii avertismentului.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1688/29.07.2015 a Judecătoriei V. a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul P. V., în contradictoriu cu intimata I. Jud. de Politie V., ca neîntemeiată, fiind menținut procesul verbal contestat ca legal și temeinic.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța a reținut că la data de 05.04.2015, petentul P. V. a fost sancționat contravențional de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V. cu amendă contravențională în cuantum de 877,50 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr.195/2002 întocmindu-i-se Procesul verbal de contravenție . nr._ din 05.04.2015, emis de Inspectoratul de Poliție Județean V..
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 05.04.2015 a condus autoturismul marca Renault cu nr._, iar în urma controlului cu aparatul alcotest, rezultatul a fost de 0,11 mg/l alcool pur în aerul expirat, conform protocolului emis de aparatul Drager Alcotest . – 0098.
Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat, prima instanță a reținut că, potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, ….. a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Raportat la cele cinci mențiuni anterior, instanța a constatat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, de vreme ce conține toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută, sau cu nulitatea relativă
Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, s-a reținut că, în ce privește prima faptă, instanța a constatat că petentul nu contestă săvârșirea acesteia, astfel că față de existența la dosarul cauzei a imaginilor foto instanța a reținut săvârșirea de către petent a acestei contravenții.
În ce privește fapta contravențională reținută în sarcina petentului ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 05.04.2015 a condus autoturismul marca Renault cu nr._, iar în urma controlului cu aparatul alcotest, rezultatul a fost de 0,11 mg/l alcool pur în aerul expirat, conform protocolului emis de aparatul Drager Alcotest . – 0098.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este de art.102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 – contravenție sancționată de art.102 alin.3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 republicată text legal potrivit căruia: constituie contravenție a) conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune;
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, prima instanță a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 și din împrejurarea că agentul constatator trebuie să fi perceput ex propriis sensibus faptele consemnate în procesul verbal contestat, pentru a fi îndeplinite exigențele impuse de principiul nemijlocirii în constatarea faptei contravenționale, a rezultat că procesul verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Fapta este insă dovedită în mod neîndoielnic de existența la dosarul cauzei a rezultatul alcotest emis de aparatul Drager Alcotest . – 0098. Instanța a constatat că petentul a contestat săvârșirea faptei, însă nu a propus nicio probă de natură să facă proba contrară celor reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Nu au putut fi reținute afirmațiile petentului referitoare la faptul că limita este de 0,40 mg/l, astfel că a fost sancționat în mod greșit, legea interzicând consumul de alcool, fără a prevedea o limită minimă admisibilă.
Cât privește încadrarea juridică, instanța a constatat că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în art.102 alin. 3 li. a din O.U.G. nr.195/2002 – contravenție sancționată de art.102 alin.3 lit.(a) din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
Raportat la ansamblul considerentelor expuse, instanța a constatat că fapta contravențională există și că a fost săvârșită cu vinovăție de petent în condițiile anterior analizate. Mai mult, instanța a constatat că petentul a mai fost sancționat pentru fapte similare, ceea ce imprimă faptei un caracter mai grav și un pericol social redus.
Soluția primei instanțe a fost criticată cu apel de către reclamantul P. V.,care a arătat că instanța nu a pronunțat o hotărâre în concordanță cu probatoriul administrat, nu a avut în vedere circumstanțele în care s-a produs contravenția și că fapta era de o gravitate redusă, astfel că exista posibilitatea anulării procesului verbal de constatare a contravenției și aplicării sancțiunii „Avertismentului".
Consideră că instanța nu a apreciat corect faptul că alcoolemia de 0,11 mg/l alcool/pur în aerul expirat (inițial s-a înregistrat 0,09 mg/l alcool) este foarte mică în comparație cu limita maximă de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat și că această alcoolemie de 0,11 mg/l alcool se poate înregistra și dacă mănânci doi castraveți sau gogoșari la oțet, astfel că pentru o astfel de imprudență nu trebuie neapărat aplicată o contravenție plus măsura complementară de suspendare a dreptului de a conduce autovehiculul timp de 90 de zile, în condițiile în care petentul a recunoscut că a consumat, cu o zi înainte, între orele 19,00 - 20,00, o sticlă de bere, cu ocazia zilei onomastice a fiicei sale, unde au participat mai mulți copii și părinți, în locația Silver Mall V., situație ce ridică semne de întrebare, dubii cu privire la alcoolemia înregistrată, cât și la aparatul alcotest folosit în acea zi la orele 7,30.
Consideră că lucrurile sunt foarte clare, existând un dubiu cu privire la alcoolemia înregistrată de 0,11 mg./l, astfel că dubiul trebuie să profite apelantului-petent conform principiului in dubio pro reo.
În concluzie, solicită admiterea apelului, să fie anulată hotărârea primei instanțe și să-i fie aplicată sancțiunea „Avertisment" pentru că nu a prevăzut consecințele ce pot apărea în urma consumului unei sticle de bere, chiar și după un interval de 12 ore.
În drept, a invocat prevederile art.466 și urm. Cod de procedură civilă, art. 5, alin.2, lit. a din O.G. nr. 2/2001.
Analizând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate și față de prevederile art. 477 alin. 1 C.proc.civ., Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Fapta reținută în sarcina apelantului de către agentul constatator este aceea că în ziua de 05.04.2015 a condus autoturismul marca Renault cu nr._, iar în urma controlului cu aparatul alcotest, rezultatul a fost de 0,11 mg/l alcool pur în aerul expirat, conform protocolului emis de aparatul Drager Alcotest . – 0098.
Apelantul consideră că fapta reținută nu este atât de gravă față de valoarea alcoolemiei înregistrate de aparatul alcotest, iar, că rezultatul aparatului de măsurare a alcoolemiei în aerul expirat nu este corect, precum și că nu se poate reține vinovăția sa întrucât nu a prevăzut consecințele ce pot apărea în urma consumului unei sticle de bere, chiar și după un interval de 12 ore.
Referitor la gravitatea faptei, instanța de apel arată că este contravenție fapta de a conduce sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune, conform art. 102 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002.
Art. 88 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 prevede că stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat se face de către poliția rutieră, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic. Totodată, dacă conform art. 88 alin. 5 din același act normativ persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, testată de polițistul rutier cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic și depistată ca având o concentrație de până la 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, îi poate solicita acestuia să i se recolteze mostre biologice în cadrul unităților sau instituțiilor medicale prevăzute la alin. (1), în vederea stabilirii îmbibație de alcool în sânge.
Dacă persoana depistată are o concentrație de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, este obligată să se supună recoltării mostrelor biologice, în vederea stabilirii îmbibație de alcool în sânge, așa cum rezultă din dispozițiile art. 88 alin. 6 din OUG nr. 195/2002.
Aceste dispoziții, contrar susținerilor apelantului, nu pot fi interpretate în sensul că ar stabili ca limită minimă sau maximă pentru reținerea contravenției concentrația de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat. În funcție de acest prag al concentrației de alcool pur în aerul expirat se stabilește dacă conducătorul de autovehicul are obligația de a se supune prelevării mostrelor biologie în vederea stabilirii îmbibație de alcool în sânge, cu scopul de a verifica dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice.
Pe de altă parte, instanța subliniază că potrivit art. 336 alin. 1 N.C.pen. constituie infracțiune conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Prin urmare, constituie contravenție fapta de a conduce un autovehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică de până la 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În cauză, așa cum reiese din probele administrate în cauză, apelantul a fost testat cu aparatul alcotest, mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, iar în urma testării a rezultat că acesta prezintă alcool în aerul expirat, respectiv 0,11 mg/l alcool pur în aerul expirat, putându-se reține că apelantul se afla sub influența băuturilor alcoolice, în sensul dispozițiilor art. 102 alin.3 lit. a din OUG nr. 195/2002.
Având în vedere că legea interzice cu desăvârșire conducerea unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, faptul că la testare concentrația de alcool pur în aerul expirat este sub limita legală care impune prelevarea de probe de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei, nu reprezintă o împrejurare care să reducă gradul de pericol social al faptei, astfel că nu se impune reindividualizarea sancțiunilor aplicate.
De asemenea, prin toate aspectele invocate prin cererea de apel apelantul contestă, de fapt, corectitudinea rezultatului aparatului de testare a alcoolemiei. Totuși, acest rezultat, nu poate fi contestat câtă vreme aparatul de testare prezintă garanțiile de legale de bună funcționare, respectiv este omologat și verificat metrologic, iar cu ocazia verificării în trafic apelantul nu a solicitat, deși avea acest drept, să i se recolteze probe biologie, în vederea stabilirii îmbibație de alcool pur în sânge.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul constată că apelul este nefondat și urmează a fi respins, iar sentința civilă nr. 1688/29.07.2015 a Judecătoriei V., în condițiile art. 480 alin. 1 C.proc.civ., va fi păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul P. V. împotriva sentinței civile nr. 1688/29.07.2015 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2016.
Președinte, M. C. | Judecător, O. A. C. | |
Grefier, A. C. |
Red. /tehnored. jud. MC/25.02.2016
4 ex./.>
Judecătoria V.: jud. M. B.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 220/2016. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 188/2016. Tribunalul... → |
|---|
