Plângere contravenţională. Decizia nr. 428/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 428/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 02-04-2012 în dosarul nr. 428/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 428/R/2012
Ședința publică de la 02 Aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE N. P.-F.
Judecător A. C.
Judecător R.-N. O.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul I. T. DE M. V. cu sediul în V., ..274, jud.V. în contradictoriu cu intimatul . cu sediul în Bârlad, ., ., . împotriva sentinței civile nr.3162 din 17.11.2011 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul .. Bârlad, av. C. P. cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind recurentul I.T.M.V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul este la al II-lea termen de judecată și s-a solicitat judecata în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Nemaifiind alte probleme în cauză, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului intimatului.
Av.C. P. având cuvântul solicită respingerea recursului deoarece așa cum se observă recurenta invocă nelegalitatea hotărârii, nelegalitate care presupune că trebuia să se refere la art. 304 al.1 pct.9 ,alte motive nu sunt.
Susține recurenta că organul constatator trebuia să aplice o amendă între minimul și maximul prevăzut de lege, care prevede acele sancțiuni cu amenda și invocă prev. O.U.G.2/2001,dar uită că același act normativ prevede că în situații speciale, atunci când se consideră gravitatea faptei complexă,în concordanță cu mijlocele folosite și circumstanțele în care s-a săvârșit fapta, atât organul constatator și cu atât mai mult instanța, trebuia să schimbe sancțiunea în avertisment.
A invoca faptul că este nelegală soluția pentru că instanța a apreciat că în loc de sancțiunea amenzii se poate aplica sancțiunea avertismentului nu poate fi însușită, întrucât este la latitudinea instanței să considere dacă trebuie să aplice o sancțiune cu amendă sau sancțiunea prevăzută de legea privind regimul general al contravențiilor, respectiv avertismentul.
Apreciază că instanța a motivat pe larg în ce condiții s-a săvârșit fapta,a arătat că contravenienta a avut o persoană care a fost angajată ,a fost chemată pentru câteva ore să țină locul administratorului, angajata era și rudă și urma să fie și angajată ulterior.
S-a luat măsuri imediate după aceea și instanța a apreciat corect și a aplicat sancțiunea avertismentului, înlocuind amenda.
Ca atare ,consideră că soluția este legală și nefiind invocate alte motive de recurs, solicită respingerea recursului.
Instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr.3162 din 17.11.2011 a Judecătoriei Bârlad s-a dispus admiterea plângerii formulate de reclamantul ..Bârlad împotriva procesului verbal de contravenție .. nr._/11.08.2011 întocmit de I.T.M.V. și în consecință s-a menținut ca legal și temeinic procesul verbal contestat ,înlocuindu-se amenda contravențională cu avertismentul.
A reținut instanța de fond pentru a hotărî astfel că în data de 11.08.2011 în urma unui control, ce a avut ca obiective identificarea și combaterea muncii nedeclarate, potrivit Legii nr.53/2003, Legii nr.319/2006 și HG nr.161/2006, I. T. de M. V. a întocmit Procesul-verbal de control nr._ la . la magazinul situat în ..
Prin procesul-verbal de contravenție VS nr._ întocmit la data de 11.08.2011 de către intimatul I. T. de munca V., petenta . a fost sancționată:
- cu amendă în suma de_ lei pentru contravenția prevăzută de art. 260 alin 1 lit e din Legea nr. 53/2003
-avertisment pentru contravenția prevăzută de art. 8 alin 1 lit a din HG nr. 161/2006.
Prin procesul-verbal sus-menționat, s-a reținut de către organul constatator că petenta a primit la lucru o persoană, respectiv M. A., fără încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă conform art. 16 alin 1 din Codul muncii. Fapta a fost constatată în urma controlului efectuat de către inspectorii de muncă la punctul de lucru al angajatorului din Bârlad, ., ., parter, unde împreună cu lucrători ai Poliției Bârlad și Jandarmeriei Române unde a fost găsită prestând activitate de vânzător numita M. A., în fișa de identificare sus numita a consemnat că ține locul d-nei A. M., aceasta fiind nepoata ei. Nu a consemnat că are contract de muncă sau că lucrează fără contract deoarece, este beneficiară a unei indemnizații de șomaj și nu poate avea și contract.
S-a mai consemnat că, reprezentantul legal al angajatorului nu a prezentat contract de muncă pentru această salariată și nu a transmis registrul salariaților cu date despre aceasta, conform dispozițiilor prev. de art. 4 alin 1 lit a și art. 6 alin 2 din HG nr. 161/2006.
Fiind investită, potrivit art.34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța a reținut următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, republicată, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
În drept, potrivit art. 260 alin 1 lit e) alin 1 din Legea nr. 53/2003 :” (1) Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte:
e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată;
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin 1 lit a din HG 161/2006 (1) Constituie contravenții următoarele fapte săvârșite de angajatori, persoane fizice sau juridice:
a) neînființarea registrului și/sau netransmiterea acestuia în formă electronică la inspectoratul teritorial de muncă în termenele și forma prevăzute de prezenta hotărâre;
De asemenea, potrivit art. 4 lit a din HG nr. 500/2011, în vigoare începând cu 1 .08.2011
(1) Completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2) se face după cum urmează:
a) la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a) - g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză;
Potrivit art. 6 din HG nr. 500/2011, în vigoare începând cu 1 .08.2011
(1) Angajatorii sau, după caz, prestatorii de servicii au obligația de a completa și transmite registrul la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială își au angajatorii sediul sau domiciliul, după caz, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către primul salariat, cu obligația completării acestuia conform art. 3.
Analizând legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul imputabilității faptelor, raportat la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța a reținut că petenta se face vinovată de savârșirea contravențiilor reținute în procesul-verbal .
Astfel, conform dispozitiilor legale de mai sus, angajatorii sunt obligați să încheie, contract individual de muncă în formă scrisă cu persoanele ce urmează a fi încadrate în muncă, să înregistreze aceste contracte de muncă la ITM, să comunice ITM în termenele prevăzute de lege toate modificarile intervenite.
Petenta în cuprinsul plângerii afirmă că persoana găsită de inspectorii ITM îi ținea locul administratorului întrucât din cauza unor probleme personale a fost nevoită să plece câteva ore din localitate. Petenta mai arată că în aceea perioadă vânzările erau scăzute astfel că nu-și permitea încă un angajat.
Instanța a rețiut că motivele invocate de petentă sunt neîntemeiate, petenta contrazicându-se atunci când motivând că nu existau vânzări a lăsat totuși pe cineva la magazin pentru a-i ține locul, când ar fi putut foarte bine închide magazinul câteva ore. De asemenea, se poate observa că persoana găsită la petentă prestând activitatea de vânzător a fost angajata petentei dar a fost trimisă în șomaj tocmai pentru că nu existau vânzări, urmând ca odată cu creșterea acestora să o reangajeze și, deși la data controlului nu erau vânzări, a doua zi după controlul celor de la ITM a încheiat în formă scrisă contract individual de muncă pentru numita Mătasaru A..
În ceea ce privește cuantumul amenzii aplicată, instanța, la individualizarea sancțiunilor, realizată în temeiul dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din același act normativ, dispoziții potrivit cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Prin declarația dată în fața instanței martora M. A., persoana identificată de organul constatator cu ocazia controlului la petentă a arătat că în prezent este angajata petentei, dar la data controlului a ținut locul administratorului pe parcursul a câtorva ore cât a fost nevoit să meargă la un control medical, atunci fiind singura ocazie în care a ținut locul și nu a primit bani pentru sprijinul acordat, între ele existând și o relație de rudenie.
În speță, instanța a apreciat că, față de buna credință a petentei, care a încheiat a doua zi contract de muncă pentru M. A., în raport cu împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, și cu urmările acesteia, fapta prezintă un pericol social scăzut, astfel că sancțiunea aplicată este prea aspră. De asemenea, nu rezultă că petenta a mai fost sancționată contravențional pentru fapte asemănătoare.
În consecință, s-a reținut că, sancțiunea juridică, în general, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate și ca urmare nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice numai sancțiunea amenzii, acesta fiind și scopul dispozițiilor art.7 alin 3 din O.G.nr.2/2001.
Pentru aceste motive, apreciind că sancțiunea amenzii nu este justificată, în aplicarea dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora instanța hotărăște asupra sancțiunii, în considerarea circumstanțelor arătate,a fost admisă în parte plângerea contravențională, și s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii de _ lei cu sancțiunea avertismentului.
Totodată, instanța a recomandat petentei respectarea în viitor a dispozițiilor legale precum și recunoașterea importanței reglementărilor privind încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă și transmiterea datelor REVISAL cu o zi înainte de începerea activității.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs I.T.M.V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurentul că în mod incorect, instanța de fond a dispus înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul, fapta fiind gravă, afectând bugetul de stat prin evaziune fiscală, nerespectarea drepturilor financiare și sociale ale lucrătorilor.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art.304 cod proc.civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat.
In mod just, instanța de fond, a constatat faptul că procesul verbal contestat este legal și temeinic întocmit și că nu sunt cauze prev. de art. 15-19 din O.G.2/2001, care să ducă la anularea acestuia.
Referitor la înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertismentul, aceasta este legală și justificată sub aspectul art.5,7,21 din O.G.2/2001, care permit acest lucru.
Intimata, imediat după controlul efectuat de agenții constatatori, a încheiat cu numita M. A., contract individual de muncă, intrând astfel în legalitate, dovedind bună-credință.
Astfel fapta contravențională, nu este atât de gravă, încât să se aplice o amendă contravențională, chiar în cuantum minim prevăzut de lege.
Sancțiunea avertismentului aplicată de instanța de fond este mai bine individualizată, față de circumstanțele concrete ale faptei, care sunt de o gravitate redusă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 Cod proc.civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de I. T. de M. V. împotriva sentinței civile nr.3162 din 17.11.2011 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2012.
Președinte, N. P.-F. | Judecător, A. C. | Judecător, R.-N. O. |
Grefier, F. P. |
Red.O.R.N.
2ex./10.04.2012
J..fond;E. G.
Tehdact.P.F.
F.P. 04 Aprilie 2012
| ← Reprezentativitate sindicat. Decizia nr. 455/2012. Tribunalul... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 326/2013.... → |
|---|
