Reprezentativitate sindicat. Decizia nr. 455/2012. Tribunalul VASLUI

Raportându-se la dispozițiile art. 52 lit. c din Legea nr. 62/2011 coroborate cu dispozițiile art. 1 din același act normativ, instanța de fond a reținut că, pentru a fi admisibilă o cerere pentru constatarea reprezentativității unui sindicat la nivel de unitate, trebuiau îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de normele legale menționate, ori în cauza de față, petenta nu a făcut dovada îndeplinirii condiției prevăzute la litera c) și anume: numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puțin jumătate plus unu din numărul angajaților unității.

În acest sens, prima instanță a reținut că, din adresa nr.1036/21.12.2011 depusă la dosar a rezultat numărul de membri de sindicat, dar având în vedere că legea stipulează înțelesul noțiunii de unitate, ca fiind „persoana juridică care angajează nemijlocit forță de muncă”, nu putea reține că această unitate angajează nemijlocit forță de muncă. Prin angajator se înțelege acea persoană juridică ce poate să angajeze forța de muncă pe bază de contract individual de muncă ori raport de serviciu, în speța de față fiind vorba de Inspectoratul Școlar V. și școala, care nu era o unitate în sensul prevăzut de legea dialogului social.

În concluzie, instanța de fond a apreciat pe de o parte că, petenta nu a făcut dovada privind numărul de angajați din unitate, cu o adeverință eliberată de angajator, în condițiile în care unitatea de învățământ nu era ordonatoare de credite și pe de altă parte că, în mod eronat a înțeles petenta să solicite acordarea reprezentativității la nivelul fiecărei unități școlare în parte, câtă vreme, noțiunea de angajator nu se putea confunda cu cea de unitate de învățământ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul S. L. Învățământ Z. Huși criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:

În motivarea recursului, redând dispozițiile art. art. 52 lit. c din Legea nr. 62/2011 și ale art. 93 din Legea nr. 1/2011, petenta a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut că angajatorul este Inspectoratul Școlar Județean V., in situația in care Legea 1/2011-legea educației naționale expune foarte clar faptul ca angajator este unitatea școlară-prin director iar prin art. 90 alin. 2 din Legea 1/2011 se arată că angajarea personalului didactic in unitățile de învățământ cu personalitate juridica se face prin încheierea contractului individual de munca de către directorul unității, cu aprobarea consiliului de administrație.

Petenta a concluzionat în sensul că, a îndeplinit întocmai si cumulativ, toate condițiile din Legea 62/2011 privind reprezentativitatea Sindicatului L. Învățământ Z. Huși la nivelul unității școlare, inclusiv făcând dovada privind numărul de angajați din unitate, cu adeverința eliberata de angajator adică de unitate prin reprezentantul legal, prin director, conform textului de lege.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

În dovedirea susținerilor, recurenta a atașat declarației de recurs, în copii, sentința nr. 102/16.02.2012 și Încheierea din 21.02.2012 pronunțate de Judecătoria Bârlad. .

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor legale în domeniu, precum și sub toate aspectele, în temeiul prevederilor art. 304¹ Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Prin Încheierea nr. 4 din 30 septembrie 1999 a Judecătoriei Huși a fost admisă cererea formulată de petentul S. L. Învățământ Z. Huși, s-a acordat personalitate juridică sindicatului petent și s-a dispus înregistrarea petentului în registrul persoanelor juridice al Judecătoriei Huși.

Prin adresa înregistrată sub nr.510/18.01.2012, S. L. Învățământ Z. Huși, a depus la Inspectoratul Teritorial de Muncă V. dosarul privind obținerea reprezentativității acestuia la nivelul unității de învățământ Școala cu clasele I-VIII Boțești, ..V..