Plângere contravenţională. Decizia nr. 750/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 750/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 22-09-2014 în dosarul nr. 750/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 750/A/2014
Ședința publică de la 22 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E.-G. A.
Judecător V. M.
Grefier A. D.
Pe rol se află judecarea apelului Civil declarat de apelant DIRECȚIA R. DE D. ȘI P. IAȘI, in contradictoriu cu intimat R. A., impotriva sentintei civile nr. 155/2014, pronuntată de Judecătoria Huși, având ca obiect plângere contraventională . NR._/10.10.2013.
S-au verificat și citit actele și lucrările dosarului, constatându-se că părțile nu au depus acte sau cereri, după care:
Se mai constată că, dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 15.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când s-au reținut următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil declarat împotriva sentinței civile nr. 155/2014 pronunțată de Judecătoria Huși, constată următoarele:
Prin sentinta civilă nr. 155/2014 Judecatoria Huși a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul R. A.. A dispus înlocuirea sancțiunii amenzii de 25.000 lei aplicată petentului prin procesul-verbal contravențional ., nr._, încheiat la data de 10.10.2013 de CNADNR SA - Direcția R. D. și P. Iași, cu sediul în municipiul Iași, .. 19, jud. Iași cu sancțiunea „avertisment". A atras atenția petentului ca, pe viitor, să nu mai comită astfel de fapte. S-au menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Pentru a hotărâ astfel, instanta de fond a avut in vedere următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr_, încheiat la data de 10.10.2013 de C"NADNK SA - Direcția R. D. și P. Iași, petentul R. A. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 25.000 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 61 al. 1 litera „p" din OG 43/1997 privind regimul drumurilor. In temeiul art. 61, alin. 3 din O.G. 43/1997, s-a stabilit în sarcina petentului-contravenient și obligația de a achita si contravaloarea tarifului de despăgubire stabilit in cuantum de 189.10 USD, respectiv 623,80 lei.
S-a reținut că petentul a circulat pe traseul București - Albita cu depășirea masei maxime admise pe axa 2 de 12,92 T față de limita maximă legală de 11,50 T admisă.
In conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001 „instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii plătite, precum și asupra măsurii confiscării".
In ceea ce privește analiza sancțiunii stabilite în procesul-verbal, art. 5 alin. 5 din O.G.2/2001 prevede că aceasta trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite" iar art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că sancțiunea se aplică „în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție".
Potrivit dispozițiilor art. 7 din OG nr. 2/2001:
„(1)Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. (2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
(3)Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune".
Din probele administrate în cauză rezultă că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde realității. Instanța a apreciat că pericolul social al faptei săvârșite de petent este minim. Fapta are o gravitate redusă, nu au fost create prejudicii materiale statului sau unei persoane fizice, nu a fost pusă în pericol securitatea socială și se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului, această sancțiune răspunde cerințelor de proporționalitate prevăzute de ari. 5 alin.5 si ari. 21 alin. din OG nr. 2 /2001.
Potrivit art.62 din 0(1 43/1997 privind regimul drumurilor, prevederile art. 60 se completează cu dispozițiile Ordonanței 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor", așadar acestor contravenții li se aplică dispozițiile referitoare la sancțiunea avertismentului.
Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța a considerat că amenda aplicată este prea aspră, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel Directia R. de D. și P., pentru următoarele motive:
Instanța de fond in mod eronat a inlocuit sancțiunea amenzii contravenționale cu avertismentul, considerând ca petentul este la prima abatare de acest gen si fapta sa nu a produs urmări grave pentru societate.
Chiar daca petentul ar fi la prima abatere de acest gen nu se justifică inlocuirea cu avertisment, deoarece sancțiunea aplicată, respectiv - amenda contravențională - este conformă cu modul concret de săvârșire a contravenției prevăzute de art. 61 alin. (1) lit. (p) din OG 43/1997, respectiv depășirea greutății maxime admise pe axa 2 de 12.92 T fata de limita maximă legală de 11.50 T prevăzută de Anexa 2 la O.G. 43/1997, depășire constatata printr-o cântărire efectiva asa cum rezultă din tichetul de cântar nr._/09.10.2013.
Organul constatator a aplicat in mod corect sancțiunea amenzii contravenționale, deoarece trebuie avută in vedere gravitatea concretă a faptei, in condițiile in care legiuitorul a instituit dimensiuni maxime admise pentru vehiculele de transport. Scopul pentru care legiuitorul le-a instituit a fost, in primul rând, din rațiuni de siguranța a circulației pe drumurile publice. Depășirea dimensiunilor maxime de transport conduce la posibilitatea afectării si a celorlalți participanți la trafic si chiar la accidente rutiere cu consecințe grave precum vătămări corporale, distrugeri de bunuri ajungandu-se pana la pierderi de vieți omenești.
Totodată, chiar dacă fapta petentului nu a produs urmări grave pentru societate nu justifică inlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment, deoarece aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale are aptitudine funcțională, numai in măsura in care ea e adecvată cazului individual concret, in speța, menținerea sancțiunea amenzii contravenționale isi găsește aptitudinea funcționala, conducând la formarea unui spirit de responsabilitate in respectarea prevederilor legale speciale pe viitor, de către contravenient.
Sancționarea unor astfel de fapte de natura celei săvârșite de petent doar cu sancțiunea avertismentului, ar determina neatingerea finalității urmărite de legiuitor prin edictarea acestei norme legale care incriminează fapta de a circula pe drumurile publice cu autovehicule având o greutate care depășește limita maxima legala. Potrivit art. 21 alin.3 din O.G. 2/2001, sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul - verbal.
Pericolul social al faptei trebuie apreciat, in cazul de fata, din perspectiva importantei sociale a finanțării lucrărilor de construcție, modernizare, intretinere si reparație a drumurilor naționale ale statului.
Sancțiunea care se aplică in cazul incălcării unei norme legale, in speța, de natură contravențională, este conform OG 2/2001, art. 5 alin. 2 (a) o sancțiune principală insotită sau nu de o sancțiune complementară. In speța a fost aplicat doar o sancțiune principală, respectiv cea a amenzii.
Tariful de despăgubire nu are natura juridica a unei sancțiuni contravenționale complementare, ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material cauzat rețelei de drumuri naționale prin uzarea si degradarea acesteia datorita utilizării de către toti participanții la trafic.
De aceea in mod eronat a reținut instanța de fond ca prin achitarea tarifului de despăgubire a fost atins scopul pedepsei, in condițiile in care singura sancțiunea aplicata a fost doar o sancțiune principala, respectiv cea a amenzii contravenționale.
În concluzie, se solicită ca Tribunalul să admită apelul, să modifice sentința civilă nr. 155/24.02.2014, în sensul menținerii procesului verbal . nr._/10.10.2013, ca legal si temeinic încheiat.
Intimatul petent a formulat întâmpinare, având in vedere următoarele motive:
Apelanta susține că prima instanță a luat înlocuit amenda cu avertismentul incalcad prev. legale si in baza art. 488 ind l, alin. 8 si art. 496 C., ca fapta petentului este conforma cu modul concret de săvârșire a contravenției prev de art 61 alin. 1 lit. P, din OG 43/1997respectiv depășirea greutății pe axa 2 de la 12,92t la limita legala de ll,50t.
Mai arată apelanta că fapta petentului reprezintă pericol pentru siguranța transportului, chiar dacă fapta sa nu a produs urmări grave aceasta situație nu justifica înlocuirea amenzii cu avertismentul.
Potrivit art 21 alin. 3 din OD 2/2001 sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de lege tinundu-se seama de împrejurările săvârșirii ei, si de scopul urmărit si de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului. Intimata apelanta arata ca instanța greșit a reținut ca prin achitarea tarifului de despăgubire a fost atins scopul pedepsei.
Se sustine ca sentința este una perfect legala si temeinica instanța de fond a avut in vedere faptul ca, sancțiunea trebuie sa fie direct proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, si sa tina cont de imprejurările in care a fost săvârșită, sancțiunea in speță fiind prea aspra in raport cu criteriile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 in speța greutatea fiind depășita cu doar l,4tone.
Asa fiind consideră ca se impunea o nouă reindividualizare a pedepsei in raport cu fapta săvârșita, de împrejurările săvârșirii ei, de gradul de pericol social de urmările produse, persoana contravenientului acesta fiind la prima abatere de acest gen si de achitarea contravalorii despăgubirii motiv pentru care instanța a dispus aplicarea sancțiunii avertismentului in temeiul art. 7 din O.G 2/2001.
Contravenientul este un simplu șofer al camionului care este incărcat de către firmele unde societatea derulează contracte de transport, el poate verifica doar actele la incărcare din care rezultă greutatea legală.
Motive pentru care solicita respingerea apelului si menținerea în totalitate a hotărârii primei instanțe.
În drept, invocă disp. art.205-208 Cod proc. Civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe, tribunalul retine că procesul verbal întocmit de către apelanta-intimată a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; datele de identificare ale contravenientului și sediul acestuia; fapta săvârșită; data săvârșirii acesteia).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond. a reținut în mod corect situația de fapt.
Instanța de fond a apreciat corect că pericolul social al faptei săvârșite de petent este minim. S-a reținut că fapta are o gravitate redusă, nu au fost create prejudicii materiale statului sau unei persoane fizice, nu a fost pusă în pericol securitatea socială și astfel, s-a înlocuit sancțiunea aplicată cu sancțiunea avertismentului.
Tribunalul reține că, din perspectiva valorii foarte mari a amenzii aplicate (25.000 lei), prin raportare la criteriile de individualizare a sancțiunii, sancțiunea aplicata este prea împovărătoare pentru intimatul reclamant.
Văzând dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar conform art. 21 alin. 3 din același act normativ, la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului; de asemenea, potrivit art. 7 alin. 2 din același act normativ avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune.
Astfel, depășirea greutății maxime admise a avut loc doar pe una dintre axe (axa 2) și a fost minimă.
Tribunalul reține că s-a făcut dovada achitării contravalorii despăgubirilor către stat, stabilite conform procesului-verbal de contravenție.
Aplicarea amenzii ca și sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simț al responsabilității, Tribunalul considerând că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului.
Aceasta nu înseamnă în mod necesar încurajarea acestui gen de fapte atâta vreme cât sistemul nostru de drept nu recunoaște ca izvor de drept precedentul judiciar și cât aprecierea proporționalității dintre pericolul social și sancțiune se raportează la datele concrete ale fiecărei spețe.
Văzând achitarea despăgubirilor stabilite în sarcina contravenientului, precum și lipsa antecedentelor constând în comiterea unor fapte similare, Tribunalul apreciază că în mod just a reținut instanța de fond că organul constatator a realizat o greșită individualizare a sancțiunii aplicate, fapta petentului prezentând o gravitate mai redusă, ceea ce îndreptățește instanța să considere că, pe viitor, petentul nu va mai repeta respectiva faptă.
Față de toate considerentele anterior expuse, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de C.N.A.D.N.R. S.A. – Direcția R. D. și P. Iași împotriva sentinței civile nr. 155 din 24.02.2014 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de CNADNR SA - prin Directia R. de D. și P. Iași, impotriva sentintei civile nr. 155 din 24.02.2014 pronuntata de Judecătoria Huși, pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Septembrie 2014.
Președinte, E.-G. A. | Judecător, V. M. | |
Grefier, A. D. |
Red. AEG/25.09.2014
Tehnored. AD/25 Septembrie 2014/4 ex.
.-09-25
fond Judecatoria Huși - C. D.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 747/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 356/2014. Tribunalul... → |
|---|
