Pretenţii. Decizia nr. 1269/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1269/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 1269/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 1269/A/2014
Ședința publică de la 18 decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător O. M. V.
Grefier A. C.
-----------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel declarată de apelanta - pârâtă S. DE A.-R. A. SA. în contradictoriu cu intimatul - reclamant D. O. A. și intimatul – intervenient forțat T. S., împotriva sentinței civile nr. 1611/2014 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect – pretenții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat faptul că nu s-a urmat procedura citării părților și că în termenul de amânare a pronunțării nu s-au depus la dosar concluzii scrise.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 16.12.2014, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la termenul din data de 18.12.2014.
La termenul de pronunțare din data de 18.12.2014, conform art. 395 Cod pr.civilă, s-a trecut la deliberare când;
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1611/24.06.2014 a Judecătoriei V. a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul DOBIRCIANU O.-A. în contradictoriu cu pârâta S. DE A.-R. A. SA si intervenientul forțat T. S., a fost obligată pârâta S. DE A.-R. A. SA să achite reclamantului suma de 7.576,25 lei cu titlu de daune.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
În data de 12.05.2013 în timp ce autovehiculul condus de intervenientul forțat T. S. marca FORD TRANZIT cu număr de înmatriculare_ aparținând . în timpul manevrei de ieșire cu spatele de la locul de încărcare din curtea societății Porumbelul Alb SRL a acroșat autoturismul aparținând reclamantului marca MINI ONE cu număr de înmatriculare_ provocând avarii pe partea stângă-față, așa cum a reieșit din Procesul verbal de constatare a daunelor (fila 45).
In urma producerii acestui accident, cei doi conducători auto implicați au încheiat Constatarea amiabila a accidentului in care intervenientul si-a asumat vina producerii accidentului (fila 157).
Autovehiculul aparținând . era asigurat la S. DE A.-R. A. SA cu Polița RCA nr._ din 28.12.2012.
In urma accidentului s-a deschis dosarul de dauna nr. VS 1013DA000271.
În urma efectuării investigațiilor proprii, societatea de asigurări a refuzat să plătească cererea de despăgubire motivat de faptul că nu sunt întrunite condițiile de răspundere civilă a proprietarului asigurat la A. ASIGURARI prin adresa nr. C.582 din 27.05.2013 (fila 9).
Din declarațiile celor doi conducători auto, precum și din expertiza tehnică dispusă în prezenta cauză (efectuată de expert M. V. împreună cu expert consultant din partea pârâtei M. S.) a reieșit că vinovat de producerea accidentului este conducătorul T. S. care efectuând manevra de mers înapoi cu autospeciala marca FORD TRANZIT cu număr de înmatriculare_ nu s-a asigurat corespunzător și a intrat în coliziune cu autoturismul reclamantului marca MINI ONE cu număr de înmatriculare_ provocându-i avarii pe partea stângă-față.
Instanța a apreciat că nu pot fi reținute susținerile pârâtei că avariile celor două autovehicule implicate în accident nu sunt compatibile întrucât din planșele foto anexate raportului de expertiză, rezultă tocmai că aceste avarii corespund cu declarațiile părților referitoare la dinamica accidentului. Mai mult, instanța a constatat că diferențele foarte mici de înălțime ale producerii acestora (dacă acestea există) pot fi explicate în mod rezonabil de starea tehnică a autovehiculelor implicate sau de încărcătura autospecialei, în condițiile în care acest autovehicul are destinația de transport marfă. De altfel, producerea accidentului a avut loc la ieșirea din spațiul de încărcare a ..
Instanța a mai constatat că valoarea reparațiilor necesare autoturismul reclamantului marca MINI ONE s-a ridicat la suma de 7.576,25 lei așa cum a rezultat din Devizul nr. AAA004435 (fila 160) și Factura AA13 nr._ (fila 161) întocmit de . SRL. Aceasta firmă este agreată de societatea de asigurare A. astfel încât instanța nu a reținut susținerile pârâtei cu privire la nivelul prețului manoperei și a materialelor folosite în vederea remedierii avariilor.
Această sumă a fost achitată de reclamant cu chitanțele . nr._ din 16.07.2013 (fila 161 verso) și chitanța . nr._ din 06.06.2013 (fila 25).
Deși reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată suma de 9.746,88 lei, nu a justificat prin acte decât suma de 7.576,25 lei, așa cum s-a arătat anterior.
Potrivit art. 1357 N.Cod civil cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar și pentru cea mai ușoară culpă.
Din dispozițiile legale enumerate mai sus a rezultat că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ patru condiții și anume: existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile declanșării răspunderii în baza art. 1357 Noul cod civil și anume că existenta unei fapte ilicite a unei persoane prin care s-au adus prejudicii materiale unei alte persoane (conducătorul auto T. S. nu s-a asigurat la manevra de mers înapoi), a unui prejudiciu (in urma accidentului s-au produs avarii asupra autoturismului reclamantului, în partea stângă-față) existenta unei legături de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciul cauzat (avarierea autoturismului reclamantului s-a produs ca urmare a coliziunii cu autovehiculul condus neregulamentar de intervenientul forțat) și vinovăția autorului faptei ilicite (reiese din expertiza administrata precum și din declarațiile celor doi șoferi; culpa este recunoscută inclusiv de către intervenientul T. S.).
În drept, conform art.1270 alin.(1) Cod civil, „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”. În acest sens, potrivit art.1516 alin.(1) Cod civil, „creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației”
Potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995,asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund, în baza legii, fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule, precum si pentru cheltuielile facute de asigurati
Potrivit art. 662 alin. 1 NCPC „executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă”
În speță, instanța a constatat că obligația este certă (existența ei rezultând din deviz și facturile depuse la dosar), lichidă (cuantumul ei fiind determinat în facturi și deviz) și exigibilă (plata trebuia făcută în termen de 15 zile de la cererea de despăgubire din 13.05.2013).
Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte cererea reclamantului și a obligat parata S. DE A.-R. A. SA la plata contravalorii reparațiilor în valoare de 7576,25 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S. A. R. A. SA, solicitând admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivare, apelanta a arătat că, în cauza dedusa judecații îsi găsesc aplicabilitatea dispozițiile Ordinului CSA nr.14/2011, privind asigurarea obligatorie de răspundere civila pentru prejudicii produse terților prin accidente de autovehicule, că asigurătorul RCA plătește despăgubiri nu pe baza delictuală, ci in baza contractului de asigurare RCA nr._, in conformitate cu termeni si condițiile stabilite de Ordinul 14/2011 al CSA, termeni si condițiile care se constituie in clauzele contractului de asigurare RCA, că a solicitat instanței de fond inlaturarea punctului de vedere al expertului exprimat prin raportul de expertiza intocmit intrucat acesta nu a determinat concret dinamica accidentului si nu a stabilit corect valoarea prejudiciului, că, urmare a unui accident produs in data de 12.05.2013 autovehiculul cu numărul de inmatriculare_ proprietar Dobirceanu O. A. a suferit un accident, evenimentul rutier având loc in curtea fabricii . din V., firma al cărui proprietar este Dobirceanu F. - tatăl lui Dobirceanu O. A.-reclamantul din prezenta cauza. De asemenea, apelanta mai arată că s-a stabilit culpa in producerea accidentului in sarcina conducătorului auto_, respectiv numitul T. S., auto proprietatea . asigurat RCA conform poliței_, in baza formularului de Constatare Amiabila, incheiat intre cei doi conducători auto in data de 12.05.2013, că societatea a deschis dosarul de daune nr. VS1013DA000271, insa a fost respins la plata, intrucat din punct de vedere al dinamicii, avariile nu prezintă elemente de corespondenta, iar aspectele precizate de conducătorii auto sunt contradictorii, că prin obiectiunile formulate la raportul de expertiză, a arătat faptul ca exista neconcordante intre avariile celor 2 auto implicate in eveniment comparativ cu măsurătorile efectuate de inspectorul de daune A. și că declarațiile date de conducătorii auto pe formularul de Constatare amiabila nu sunt completate corespunzător, că diferă inaltimea fata de sol a avariilor la vehiculele implicate in eveniment si anume: auto reclamant are avarii la o inaltima de 50 cm, iar bara spate de la auto vinovat este la 70 cm de sol, iar expertul a alocat in totalitate culpa in producerea accidentului in sarcina conducătorul auto T. S. având drept „reper" declarația acestuia. Totodată, apelanta mai arată că auto vinovat_ asigurat A. SA nu este avariat ori nu este posibil ca in urma unui astfel de eveniment numai auto reclamant_ sa fie suferit avarii și diferă inaltimea intre elementul bara spate partea dreapta de la auto vinovat cu elementul avariat la auto reclamant, neexistând legătură de cauzalitate între avariile autovehiculelor implicate in eveniment si modalitatea de producere a acestora, conform declarațiilor celor doi conducători auto, că, potrivit declarațiilor de pe formularul de constatare amiabila incheiat intre cei doi conducători auto, nu au existat martori in momentul producerii evenimentului, care sa confirme realitatea accidentului, iar expertul a susținut ca măsurătorile statice sunt irelevante si neconcludente in determinarea dinamicii accidentului, din punct de vedere tehnic, acest aspect fiind unul foarte important in determinarea dinamicii accidentului, că expertiza care a fost solicitata in prezenta cauza este singura proba care trebuia sa lămurească cu privire la modalitatea de producere a accidentului si sa nu lase loc de interpretări, că proba cu expertiza nu este concludenta, iar instanța de fond trebuia sa o inlature pentru ca expertul susține ca in răspunsul dat la obiectivul 1 ca numitul T. S. persoana vinovata de producerea accidentului a recunoscut fapta si prin aceasta este clar ca accidentul s-a produs asa cum susțin conducătorii auto, însă conducătorul auto T. S. este angajat la . - al cărui patron este tatăl reclamantului din prezenta cauza și evident este faptul ca declarația sa nu poate fi decât una subiectiva. De asemenea, apelanta mai arată că, la determinarea valorii despăgubirii, expertul nu a ținut cont de prevederile Ordinului 14/2011 al CSA, având in vedere ca plata despăgubirilor se face nu pe baza delictuala, ci in baza contractului de asigurare nr._, termenii si condițiile care se constituie in clauzele contractului de asigurare RCA, că expertul nu a efectuat un calcul al valorii despăgubirii, ci a preluat baza de calcul din factura de plata depusa de reclamant nr._/05.07.2013, anexa nr.6 la raportul de expertiza, că a solicitat instanței de judecata ca in situația in care va aprecia in baza probatoriului administrat se impune obligarea societății la plata unei sume reprezentând despăgubiri pentru autovehiculul reclamant_ sa fie scăzuta suma de 1.278,77 lei, reprezentând contravaloarea elementelor care nu au fost cuprinse în nota de constatare întocmita de societate noastră, și anume: set adeziv în valoare de 295,47 lei; materiale vopsitorie în valoare de 893,30 lei; diverse piese în valoare de 90 lei și că prevederile art. 20 alin.1 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările din România prevăd că în cazurile stabilite prin contractul de asigurare, în asigurările de bunuri și de răspundere civilă, asigurătorul nu datorează indemnizație, dacă riscul asigurat a fost produs cu intenție de către asigurat sau către beneficiar.
Cererea de apel a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 243 lei ( conform ordinului de plată nr. 74/04.08.2014 – fila 8).
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză,conform prevederilor art. 479 C.proc.civ., instanța reține că apelul formulat de apelanta S. A. R. A. SA împotriva sentinței civile nr. 1611/24.06.2014 a Judecătoriei V. este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Apelanta critică sentința Judecătoriei V. cu privire la împrejurarea că plata despăgubirii se face nu pe bază delictuală, ci contractuală, cu privire la faptul că expertul nu a determinat concret dinamica accidentului și nu a stabilit corect valoarea prejudiciului, iar declarațiile conducătorilor auto nu sunt completate corespunzător, cu privire la faptul că nu există legătură de cauzalitate între avariile autovehiculelor și modalitatea de producere a acestora, că expertul nu a efectuat un calcul al valorii despăgubirilor și că nu a fost scăzută contravaloarea elementelor ce nu au fost cuprinse în nota de constatare.
Cu privire la împrejurarea că plata despăgubirii se face pe bază contractuală și nu delictuală, instanța reține că apelanta apreciază în mod greșit că, în situația producerii unui risc asigurat prin contractul de asigurare, în acest un eveniment rutier din care a rezultat avarierea unui autovehicul, plata despăgubirii se face exclusiv pe bază contractuală; astfel, relațiile contractuale intervin numai între asigurat și societatea de asigurare, iar aceasta este obligată la plata despăgubirii ca urmare a stabilirii răspunderii delictuale civile în sarcina persoanei asigurate, fiind o condiție prealabilă și necesară pentru a fi executat contractul de asigurare. Prin urmare, instanța de fond a stabilit în mod corect că sunt incidente dispozițiile Codului civil cu privire la răspunderea delictuală.
În ceea ce privește aspectele invocate de către apelantă cu privire la raportul de expertiză dispusă în cauză, respectiv nedeterminarea în concret a dinamicii accidentului, nestabilirea corectă a valorii prejudiciului, necompletarea corespunzătoare, neefectuarea unui calcul al valorii despăgubirii și împrejurarea că nu a fost scăzută contravaloarea elementelor necuprinse în nota de constatare, instanța reține că acestea reprezintă obiecțiuni la raportul de expertiză ce au fost formulate în fața instanței de fond și au fost comunicate expertului, acesta răspunzând întocmai la data de 08.05.2014 ( filele 207-208 dosar fond). În plus, este de remarcat și faptul că la efectuarea expertizei a luat parte și un expert asistent propus de către apelanta din prezenta cauză ( fila 117 verso), expert care a confirmat concluziile expertizei prin semnarea raportului de expertiză ( fila 144), astfel încât obiecțiunile formulate pe calea de atac a apelului nu pot fi primite.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate între avariile autovehiculelor și modalitatea de producere a acestora, instanța de fond a reținut în mod corect că această legătură de cauzalitate și este dovedită prin planșele foto atașate expertizei ce se coroborează cu declarațiile părților implicate în accident.
Față de toate considerentele expuse, instanța urmează să respingă ca neîntemeiat apelul formulat de apelanta S. A. R. A. SA împotriva sentinței civile nr. 1611/24.06.2014 a Judecătoriei V. pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelanta S. A. R. A. SA împotriva sentinței civile nr. 1611/24.06.2014 a Judecătoriei V. pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 decembrie 2014.
Președinte, M. C. | Judecător, O. M. V. | |
Grefier, A. C. |
Red./Tehnored. Jud. O.M.V./22.01.2015
5 ex./.-01-2015
Judecător fond: O. C., Judecătoria V.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 742/2014. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1276/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
