Plângere contravenţională. Decizia nr. 122/2016. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 122/2016 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 03-02-2016 în dosarul nr. 122/2016
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2016:005._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 122/A/2016
Ședința publică de la 03 Februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. E. S.
Judecător A. A.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantul - intimat ASOCIAȚIA DE V. ȘI P. S. A. L.R. H., cu sediul în Iași, .. 21, jud. V., în contradictoriu cu intimatul – reclamant M. C., cu domiciliul în com. Cozmești, ., împotriva sentinței civile nr. 1970 din 16.09.2015, pronunțată de Judecătoria V. având ca obiect – plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că în termenul de amânare a pronunțării nu s-au depus la dosar concluzii scrise;
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care:
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 26 ianuarie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, având nevoie de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea cauzei astăzi, 03 februarie 2016, dându-se decizia civilă de față:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1970 din 16.09.2015 pronunțată de Judecătoria V. în cauza de față, a fost admisă plângerea formulată de petentul M. C., în contradictoriu cu Asociația De V. Și P. S. A. L.R. H.. A fost anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/03.03.2015.
A fost exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 1.500 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 03.03.2015 un agent din cadrul Asociației de V. și P. S. A. L.R. H. a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției nr._/03.03.2015 prin care s-a constatat că petentul M. C. a intrat de pe islazul Unirea în pădure cu doi câini lăsați liberi, fără jujeu, faptă prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. j din Legea nr. 407/2006, fiind sancționat cu în temeiul art. 48 alin. 1 lit. c din lege cu amendă în cuantum de 1500 lei.
Instanța, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001, a procedat la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenției.
Art. 23 alin. 1 lit. j din Legea nr. 407/2006 prevede că în scopul gestionării durabile a faunei cinegetice, se interzice circulația persoanelor însoțite de câini fără a fi purtați în lesă, în afara căilor de circulație publice din fondurile cinegetice, cu excepția vânătorilor, polițiștilor, jandarmilor și îngrijitorilor de animale.
În ceea ce privește legalitatea, instanța a constatat că în ceea ce privește procesul-verbal de contravenție nr._/03.03.2015 nu era incident niciunul dintre cazurile de nulitate prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Potrivit art. 49 din Legea nr. 407/2006, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 48 se fac de către personalul salariat cu atribuții în domeniul cinegetic din cadrul administratorului fondului cinegetic național și al gestionarilor fondurilor cinegetice, de personalul structurilor de administrare a ariilor naturale protejate, de personalul din poliție și jandarmerie desemnat în acest scop, precum și de alte persoane specializate în domeniul cinegetic împuternicite în acest scop de către conducătorul autorității publice centrale care răspunde de vânătoare.
Instanța a constatat că intimata nu a făcut dovada împuternicirii prevăzute de lege, procesul-verbal de contravenție fiind întocmit de o persoană fără calitate, fiind nelegal.
Sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de contravenție ce conținea constatările personale ale agentului constatator făcea dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, iar simpla negare a petentului, în sensul că faptele nu corespundeau adevărului, nu era suficientă, atât timp cât nu aducea probe ori nu invoca împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Instanța era obligată să verifice dacă în cauză este vorba despre „o acuzație în materie penală” în sensul art. 6 CEDO. Această analiză se realiza prin prisma a trei criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Raportat la sancțiunea aplicată, instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile normele privind existența unei acuzații în materie penală.
Având în vedere fapta descrisă, instanța a constatat că aceasta nu constituia contravenție atât timp cât textul de incriminare permitea circulația persoanelor însoțite de câini fără a fi purtați în lesă pe căile de circulație publice din fondurile cinegetice, iar agentul nu a menționat în mod expres că petentul se afla în afara acestor căi. Având în vedere această situație, precum și prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, instanța a apreciat că nu se putea reține în sarcina petentului săvârșirea unei contravenții.
Pentru aceste considerente, instanța a admis plângerea formulată și a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/03.03.2015, exonerând petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 1.500 lei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel intimata Asociația de V. și P. S. A. L.R. H., pentru următoarele considerente:
Instanța de fond nu a stabilit în mod corect locul săvârșirii contravenției, astfel cum acesta a fost menționat în procesul verbal ce face obiectul prezentei cauze.
În acest sens, instanța a solicitat relații de la Primăria Comunei Cozmești, în sensul de comunica dacă pe raza islazului Unirea din această localitate, se află „căi de comunicație publică”.
Din răspunsul comunicat instanței, reiese faptul că pe islazul Unirea se află un drum, despre care nu se menționează dacă este sau nu de comunicație publică, D.E. 410 care duce către .> Prima instanță nu a ținut cont de faptul că apelantul a precizat în cerere că acesta se afla pe islazul Unirea, în zona cantonului U., în nici un caz pe calea de acces ce duce către cantonul U.. De pe harta primită anexă la adresa nr. 5916 din 12.09.2015. se poate vedea clar că pădurea se află limitrof islazului Unirea, iar din descrierea faptei din procesul verbal de contravenție, contravenientul se afla pe islazul Unirea și a pătruns in pădure însoțit de doi câini.
Față de această situație de fapt, apreciază sunt incidente prevederile art. 23 alin. 1 lit. j din Legea nr. 407/2006.
În dovedirea faptului că agentul constatator L. N. avea dreptul să constate și să aplice sancțiuni contravenționale, depune la dosar următoarele înscrisuri: - contract de gestionare a faunei de interes cinegetic care dă dreptul apelantei să gestioneze fauna de pe raza fondului cinegetic nr. 5 denumit Fâstâci din jud. V., pe raza căruia se află și islazul Unirea; - proces verbal de predare-primire a gestiunii faunei cinegetice din cuprinsul fondului cinegetic nr. 5 denumit Fâstâci; - contract de muncă paznic de vânătoare L. N. ; - fișa postului, în care se specifică atribuțiile pe care acesta le are de îndeplinit pentru gestionarea durabilă a faunei de interes cinegetic paznicul de vânătoare și în care menționează că acesta are dreptul „să cunoască și să aplice prevederile actelor normative în vigoare privind domeniul cinegetic și ale altora care au aplicare în acest domeniu” precum și „asigură luarea celorlalte măsuri de protecția vânatului prevăzute de legislația în vigoare".
Având în vedere aceste înscrisuri, apreciază că persoana care a constatat și aplicat sancțiunea contravențională în cauză respectă prevederile art. 49 din Legea 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: „constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 48 se fac de către personalul salariat cu atribuții în domeniul cinegetic din cadrul administratorului fondului cinegetic național și al gestionarilor fondurilor cinegetice”.
Intimatul M. C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Cu privire la primul motiv de apel, susține intimatul că în mod corect instanța de fond a constatat că în zona în care se afla nu este interzisă circulația cu câinele fără lesă. În consecință, în mod corect a reținut instanța că nu sunt incidente disp. art. 23 alin. 1 lit. j din Legea nr. 407/2006.
Apreciază că și al doilea motiv de apel este nefondat, având în vedere faptul că intimata nu a făcut dovada împuternicirii prevăzute de lege, procesul – verbal contestat fiind întocmit de o persoană fără calitate.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, având în vedere că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției aplicate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a constatat în mod corect că petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa. În condițiile în care textul de incriminare permitea circulația persoanelor însoțite de câini fără a fi purtați în lesă pe căile de circulație publice din fondurile cinegetice, iar agentul nu a menționat în mod expres că petentul se afla în afara acestor căi, nu se poate reține că petentul ar fi săvârșit contravenția.
Agentul constatator a menționat că petentul se afla pe izlazul Unirea, fără să se specifice că se afla în afara căii de acces.
Chiar dacă procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, totuși în condițiile în care din cuprinsul său nu rezultă împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, nu se poate reține că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Față de cele arătate, Tribunalul constata că apelul formulat este nefondat și prin urmare va fi respins.
Va fi păstrată sentința civilă nr.1970/2015 a Judecătoriei V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de Asociația de V. și P. S. A. L.R. H. Iași împotriva sentinței civile nr. 1970 din 16.09.2015 pronunțată de Judecătoria V. pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.02.2016.
Președinte, D. E. S. | Judecător, A. A. | |
Grefier, R. A. |
Red/tehn: A.A./11.02.2016
4 ex./2 .
Judecătoria V.: judecător C. A.-C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 480/2015. Tribunalul... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
