Acceptarea succesiunii
| Comentarii |
|
Acceptarea succesiunii poate fi expresă sau tacită şi are un caracter irevocabil, în sensul că eredele nu mai poate reveni asupra acceptării. Acceptarea poate fi expresă sau tacită:
- este expresă când se însuşeşte titlul sau calitatea de erede printr-un act autentic sau privat;
- este tacită când succesorul face un act ce implică calitatea sa de erede şi care lasă să se presupună neapărat intenţia sa de acceptare (art. 689 Cod civil).
Eredele care renunţă la succesiune este considerat că nu a fost niciodată erede iar renunţarea este irevocabilă, în cadrul termenului de opţiune succesorală (art. 696 Cod civil). Singura excepţie care reglementează posibilitatea retractării renunţării este prevăzută de art. 701 Cod civil, respectiv, dacă nu s-a împlinit termenul de prescripţie prevăzut de art. 700 cod civil şi succesiunea nu a fost acceptată de alţi moştenitori.
în speţa dedusă judecăţii în dosarul succesoral după defuncta P.R., decedată la 5 februarie 1992, cererea de deschidere a procedurii succesorale a fost înaintată la 2 iunie 1993 şi s-au citat numai descendenţii P.M. şi P.P., eliberându-se certificatul de moştenitor extra tabular, în care pârâtul apare unic succesor acceptant, iar reclamanţii apar străini de succesiune.
în dosarul succesoral după defunctul P.P. decedat la 9 iunie 1999, cererea de deschidere a succesiunii a fost înaintată la 19 octombrie 1999, iar reclamanţii nu au fost citaţi, depunându-se de către pârât două declaraţii exprese de renunţare la moştenire care datează din luna noiembrie 1989. în final s-a eliberat certificatul de moştenitor în care reclamanţii apar renunţători după ambii defuncţi şi întregul activ succesoral menţionat în dispozitivul soluţiei instanţei de fond a revenit în exclusivitate pârâtului.
Analizând cele de mai sus, se constată că instanţa de apel în mod greşit a considerat că reclamanţii au renunţat la succesiunea după mama lor, neexistând, în acest sens, nici un act autentic de renunţare expresă. Deci, sub aspectul activului succesoral după defunctă, cauza nu s-a soluţionat în fond, fiind astfel incident motivul de casare cu trimitere prevăzut de art. 312 alin. 5 teza I Cod procedură civilă.
Este adevărat că în dosarele succesorale menţionate există două declaraţii de renunţare expresă ale reclamanţilor la succesiunea după defunctul tată, din 28 noiembrie 1989, însă certificatul de moştenitor după defunct s-a eliberat abia la 19.10.1999. S-a mai susţinut de către recurenţi că au încheiat cu pârâtul „un partaj voluntar" în sensul că acestuia să-i rămână întreg imobilul, context în care au renunţat la succesiune, însă pârâtul nu şi-a onorat obligaţia asumată, în sensul că nu a achitat sultele compensatorii. în plus, reclamanţii mai relevă că cele două renunţări sunt ineficiente din punct de vedere juridic, în contextul menţionat, coroborat cu faptul că imediat după decesul tatălui au luat în stăpânire imobilul, acceptând tacit succesiunea, care este irevocabilă.
Faţă de cele ce preced, recursul declarat de reclamanţi urmează a fi admis, dispunându-se casarea în întregime a deciziei civile atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, Tribunalului Mureş. în rejudecare, potrivit art. 315 Cod procedură civilă, instanţa de apel urmează a analiza şi a da eficienţă problemelor de drept enunţate şi totodată se impune suplimentarea probatoriului (interogatorii părţi, martori etc.) pentru a se da eficienţă efectului devolutiv al apelului, având ca finalitate pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice.
Curtea de Apel Tg. Mureş, decizia civilă nr. 1912 din 1 iulie 2003
| ← Succesiune. Reprezentare | Somaţie de plată → |
|---|
