Din cuprinsul extrasului de C.F., depus în copie la dosarul de fond, rezultă cu certitudine că reclamanţii sunt proprietari tabulari pe cote-părţi asupra imobilului descris în petit, iar pârâtul deţine acest imobil, fără a justifica un titlu locativ valabil. împrejurarea că, în anul 1992, între M.R. şi G.V., prima în calitate de vânzătoare, iar celălalt de cumpărător, s-a încheiat înscrisul olograf, pentru vânzarea, respectiv cumpărarea, imobilului arătat anterior, nu produce efecte juridice faţă de părţile din prezenta cauză, cât timp M.R. nu era parte în această tranzacţie. în conformitate cu prevederile art. 969 Cod civil, tranzacţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante şi, în raport de această dispoziţie, este evident că G.I. şi M.R. îşi pot rezolva eventualul litigiu, care însă, nu influenţează soluţia în prezenta cauză.
Este de necontestat faptul că, din anul 1992 pârâtul ocupă efectiv imobilul, fără însă a deţine un titlu valabil, situaţie în care proprietarii tabulari ai acestuia, fiecare sau toţi împreună, pot solicita evacuarea necondiţionată a pârâtului din imobilul descris.
Susţinerile instanţelor anterioare, conform cărora rezolvarea situaţiei juridice a imobilului se putea efectua numai prin acţiunea în revendicare imobiliară, sunt nefondate, reclamantul având libertatea de a-şi alege modalitatea legală de rezolvare.
Cum, în cauză s-a dovedit dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra imobilului şi deţinerea acestui imobil de către pârât, fără un titlu valabil, acţiunea în evacuare este admisibilă, sens în care urmează a fi modificate hotărârile pronunţate anterior în cauză.
Vor fi menţinute dispoziţiile din hotărârile anterioare referitoare la acţiunea reconvenţională formulată de pârât şi cererea de chemare în garanţie a acestuia, tocmai pentru că afirmativa vânzătoare a imobilului nu era proprietara acestuia şi nu avea abilitare legală pentru a dispune. în această idee, nu se poate institui asupra imobilului, proprietate a reclamanţilor, un drept de retenţie, până la restituirea de către chemaţii în garanţie a sumei achitate. Evident, pârâtul reclamant reconvenţional, prin acţiunea separată, îşi poate clarifica situaţia cu chemaţii în garanţie, administrând dovezi pertinente în sprijinul afirmaţiilor sale.
Susţinerile pârâtului, conform cărora a achitat cu titlu de preţ 6.000.000 lei, sunt contrazise de cuprinsul înscrisului existent în dosarul de fond, şi acesta nu a propus alte probe pentru dovedirea afirmaţiilor sale.
în raport de starea de fapt rezumată anterior, instanţa constată că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, situaţie în care va admite recursul reclamantului, va modifica integral decizia criticată, în sensul admiterii apelului reclamantului, va schimba în parte sentinţa primei instanţe, în sensul admiterii petitului privind evacuarea pârâtului din imobilul descris, menţinând dispoziţiile acestei sentinţe cu privire la cererea reconvenţională şi cea de chemare în garanţie. Admiţând recursul reclamantului instanţa va dispune şi asupra cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantul recurent în această fază procesuală, în sumă de 5.000.000 lei reprezentând onorariu de avocat, conform împuternicirii depuse.
Curtea de Apel Tg. Mureş, decizia civilă nr. 1121 din 7 octombrie 2003
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Contract de vânzare-cumpărare. Efecte juridice
