Apartament donat statului. Acţiune în anularea contractului de donaţie pentru lipsa intenţiei de a gratifica
| Comentarii |
|
C. civ., art. 801, art. 966
în analiza cauzei în materie de donaţie, definită ca o liberalitate, este necesar a se stabili scopul sau motivul care a fost determinant pentru voinţa dispunătorului în acest sens. Cauza în contractul de donaţie cuprinde, aşadar, în primul rând, voinţa de a dărui, animus donandi, şi apoi motivul care a hotărât pe dispunător să facă liberalitatea, fără însă ca aceste elemente să poată fi separate şi examinate apoi izolat, ele formând un tot.
Aşa fiind, în situaţia în care instanţele judecătoreşti sunt chemate a se pronunţa asupra caracterului acestei condiţii esenţiale de validitate a contractului de donaţie, acestea trebuie să aibă în vedere, pe lângă legislaţia în vigoare la data realizării liberalităţii, împrejurările contemporane efectuării donaţiei. Or, în cauză, din probatoriul administrat a rezultat că actul de donaţie a fost făcut, după instaurarea puterii comuniste, nu cu intenţia de a gratifica Statul Român, ci pentru schimbarea statutului social avut şi dobândirea unui statut agreat de noua ordine socială. Ca atare, în mod corect s-a reţinut, prin hotărârea atacată, că actul de donaţie nu a avut la bază animus donandi care trebuie să constituie cauza juridică a liberalităţii realizate, ci s-a urmărit finalitatea arătată, constatându-se în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 966 C. civ.
I.C.C.J., decizia nr. 610 din 8 decembrie 2003, în Dreptul nr. 2/2005, p. 220
| ← Donaţie făcută statului. Lipsa intenţiei reale de a... | Discuţii privind cauza morală şi ilicită în raporturile... → |
|---|
