Calitate procesuală pasivă. Acţiune în revendicare. Imobil preluat de stat. Drept de administrare
| Comentarii |
|
Calitatea procesuală pasivă este o condiţie a dreptului la acţiune a cărui justificare în persoana pârâtului se verifică pe tot parcursul procesului, lipsa sa reprezentând o excepţie absolută de fond şi peremptorie, care poate fi invocată şi din oficiu de instanţă.
Cum acţiunea de faţă pune în discuţie dreptul de proprietate asupra bunului, iar pârâta are un drept de administrare, ea nu justifică legitimarea procesuală pasivă, dreptul de proprietate al reclamanţilor neputând forma obiect de discuţie în contradictoriu cu o persoană ce nu poate pretinde un drept de proprietate, ci doar un drept de administrare.
(Decizia nr. 1910 din 26 iunie 2001 - Secţia a 111-a civilă)
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 14.06.1999, reclamanţii C.D. şi C.A. au chemat în judecată pe pârâta R.A. "Locato", solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate şi posesie un imobil situat în Bucureşti, sectorul 1, compus din construcţie cu demisol, mezanin, etaj, mansardă, garaj şi teren, în suprafaţă de 210 mp.
Prin Sentinţa civilă nr. 14493 din 27.09.1999 s-a admis acţiunea şi a fost obligat pârâtul să lase reclamanţilor, în deplină proprietate şi posesie, imobilul de la adresa menţionată.
Prima instanţă a reţinut că, potrivit Sentinţei civile nr. 8393 din 29.05.1995, definitivă şi irevocabilă, reclamanţii au devenit proprietarii imobilului respectiv, Primarul General al Municipiului Bucureşti emiţând Dispoziţia nr. 2310/1998 privind restituirea bunului, care nu poate fi adusă la îndeplinire, deoarece imobilul se află în administrarea R.A. "Locato". în consecinţă, acţiunea a fost admisă în baza art. 480 din Codul civil.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, deoarece Sentinţa civilă nr. 8393/1998 şi dispoziţia Primarului General nr. 2310/1998 nu îi sunt opozabile şi nu produc efecte juridice faţă de aceasta. în baza rolului activ, instanţa trebuie să clarifice situaţia juridică a imobilului, constatând că bunul se află nu în administrarea, ci în patrimoniul regiei, conform Deciziei Primăriei Municipiului Bucureşti nr. 396/1990. Potrivit Legii nr. 15/1990 şi Hotărârii Guvernului nr. 107/1992, R.A. "Locato" este proprietara bunurilor aflate în patrimoniul său.
în prezent, imobilul este ocupat de ambasadă, având destinaţia de locuinţă, iar potrivit prevederilor Convenţiei de la Viena din anul 1961, ratificată de România, sediile misiunilor diplomatice se bucură de imunitate de jurisdicţie şi, în final, de imunitate de executare.
Apelanta-pârâtă a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei civile şi, în fond, respingerea acţiunii.
Prin Decizia civilă nr. 2858 din 8.11.2000 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, s-a admis apelul declarat de pârâtă, a fost schimbată în tot sentinţa civilă apelată şi, în fond, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţi, ca neîntemeiată.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanţii nu au depus la dosar acte de stare civilă şi nici dovada titlurilor de proprietate pentru imobilul revendicat, Sentinţa civilă nr. 8393/1998 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti nefiind un înscris suficient în acest sens.
împotriva acestei decizii civile au declarat recurs reclamanţii, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât aceştia au dovedit dreptul lor de proprietate prin Sentinţa civilă nr. 7153 din 30.05.1997 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă şi irevocabilă, prin care s-a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea imobilului din sectorul 1 în favoarea lor, prin Sentinţa civilă nr. 8393 din 29.05.1998 a aceleiaşi instanţe, definitivă şi irevocabilă, prin care a fost obligat Consiliul General al Municipiului Bucureşti să le restituie bunul în deplină proprietate şi posesie. Ca urmare a acestor hotărâri judecătoreşti, Primarul General al Municipiului Bucureşti a emis Dispoziţia nr. 2310/1998 pentru restituirea imobilului, fiind puşi în posesia lui, conform Procesului-verbal nr. 121/1999.
Imobilul a fost preluat de stat fără titlu, astfel încât nu putea să transfere dreptul de proprietate sau de administrare cu privire la bun către R.A. "Locato". Aceasta din urmă este un simplu administrator al imobilului, conform Adresei Primăriei Municipiului Bucureşti nr. 18989 din 10.12.1998, din care rezultă că bunul a fost transferat pârâtei, din 1.04.1990.
Recurenţii au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile şi, în fond, menţinerea sentinţei civile ca legală şi temeinică.
Pe parcursul procesului reclamantul C.D. a decedat, respectiv la data de 23.10.1999.
în cauză a fost introdus, pentru continuarea procesului, fiul recurentului-reclamant, D.D.C., în calitate de unic succesor, conform Certificatului de moştenitor nr. 5/IV/578 din 2.11.1998 emis de Judecătoria Langenfeld, tradus de către traducător autorizat, a cărui semnătură a fost legalizată, conform încheierii nr. 14717 din 11.05.2000.
Curtea a pus în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei R.A. "Locato" în acţiunea de faţă, în condiţiile sus-prezentate.
Astfel, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie revendicarea de către reclamanţi a imobilului situat în Bucureşti, sectorul 1, compus din construcţie şi teren în suprafaţă de 210 mp.
în raport de intimata-pârâtă, situaţia juridică a imobilului se prezintă după cum urmează:
Conform art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 240/2001 privind reorganizarea şi funcţionarea Regiei Autonome "Locato", pentru realizarea scopului ei, regia administrează bunurile proprietate privată a statului, prevăzute în anexa nr. 2 din actul normativ.
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, regia este proprietara bunurilor din patrimoniul său, prevăzute în anexa nr. 3, iar în exercitarea dreptului de proprietate îndeplineşte toate atributele acestui drept, în vederea realizării scopului pentru care a fost constituită.
Art. 10 din actul normativ menţionat reglementează modul de participare a R.A. "Locato" în proces. Astfel, conform alin. (2), în litigiile referitoare la dreptul de administrare asupra bunurilor din domeniul privat al statului şi la dreptul de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul propriu, în instanţă regia stă în nume propriu.
în procesele referitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor din domeniul privat al statului pe care le administrează, regia are obligaţia să arate instanţei cine este titularul dreptului de proprietate, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă şi ale Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Este evident că Hotărârea Guvernului nr. 240/2001, cel mai recent act normativ privind reorganizarea şi funcţionarea R.A. "Locato", conferă pentru această regie două categorii de drepturi, în funcţie de bunurile menţionate în cele două anexe: dreptul de proprietate - în raport de care regia stă în proces în nume propriu şi dreptul de administrare pentru bunuri aflate în proprietatea privată a statului, pentru care aceasta are obligaţia arătării titularului dreptului.
Imobilul din litigiu figurează la poziţia 14 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 240/2001 privind bunurile imobile proprietate privată a statului administrate de R.A. "Locato".
Calitatea procesuală pasivă este o condiţie a dreptului la acţiune a cărei justificare în persoana pârâtei se verifică pe tot parcursul procesului, lipsa sa reprezentând o excepţie absolută pe fond şi peremptorie, care poate fi invocată şi din oficiu de către instanţă.
Cum acţiunea de faţă pune în discuţie dreptul de proprietate asupra bunului, iar pârâta are un drept de administrare, conform art. 3 alin. 1 din actul normativ menţionat, ea nu justifică legitimare procesuală pasivă, dreptul de proprietate al reclamanţilor neputând forma obiect de discuţie în contradictoriu cu o persoană care nu poate pretinde un drept de proprietate, ci doar un drept de administrare. Aceasta pentru că, în situaţia reţinerii temeiniciei pretenţiilor reclamanţilor, pârâta nu poate fi obligată să lase liberă proprietatea şi posesia pe care aceasta nu o exercită sub nume de proprietar.
De altfel, cum deja s-a prezentat, actul normativ stabileşte, în mod clar, modul de participare al regiei în proces, în funcţie de categoria din care face parte bunul şi de natura dreptului care se pune în discuţie. Este adevărat că pârâta nu a indicat titularul dreptului de proprietate, obligaţie impusă de lege, urmând ca aceasta să suporte sancţiunile prevăzute de art. 10 alin. 3 teza finală din acelaşi act normativ în funcţie de poziţia persoanei îndreptăţite să le aplice, dar şi reclamanţii trebuiau să se îndrepte împotriva persoanei care se consideră proprietarul bunului, respectiv statul, în a cărui proprietate privată sunt menţionate bunurile din anexa nr. 2.
Textul art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 240/2001, conform căruia regia este proprietara bunurilor din patrimoniul său, prevăzute în anexa nr. 3, în care nu este trecut şi imobilul revendicat, înlătură orice dispoziţie contrară.
Având în vedere că reclamanţii nu au justificat legitimarea procesuală pasivă, deşi le revenea această obligaţie, potrivit art. 1169 din Codul civil, Curtea urmează să admită recursul şi, în baza art. 312 alin. 1, cu referire la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, va admite recursul declarat de reclamanţi, va modifica decizia civilă atacată şi rejudecând apelul declarat de pârâtă, pentru argumentele prezentate, în baza art. 296 din Codul civil, îl va admite şi va schimba în tot sentinţa civilă, în sensul respingerii acţiunii, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
| ← Calitate procesuală pasivă. Cote de întreţinere | Calitate procesuală pasivă. Accesiune imobiliară → |
|---|
