Calitatea procesuală activă a moştenitorilor creditorului întreţinerii de a solicita rezoluţiunea contractului
| Comentarii |
|
Sancţiunea rezoluţiunii, chiar dacă se referă la prestaţia personală, are caracter patrimonial, pentru că ea este de natură să restabilească echilibrul patrimonial al părţilor contractante. în consecinţă, acţiunea în rezoluţiunea contractului de întreţinere poată fi intentată şi de către moştenitorii creditorului întreţinerii.
(Decizia nr. 1915 din 19 septembrie 2002 - Secţia a IV-a civilă)
Prin cererea introdusă la Judecătoria Călăraşi la data de 12.12.2001 şi înregistrată sub nr. 5699, reclamanta C.A. a chemat în judecată pe pârâţii C.l. şi C.M., pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, autentificat sub nr. 6769 din 13.06.1995, precum şi radierea dreptului de proprietate al pârâţilor asupra imobilului ce formează obiectul contractului sus-menţionat.
în motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că a înstrăinat împreună cu P.D., tatăl vitreg al pârâtului C.I., imobilul situat în comuna Grădiştea, judeţul Călăraşi, compus din suprafaţa de 1231 mp teren şi casă de locuit, în schimbul întreţinerii şi cu cerinţa ca la data decesului să îi înmormânteze şi să respecte obiceiurile creştineşti, iar pârâţii nu şi-au executat obligaţiile.
Soluţionând cauza, Judecătoria Călăraşi, prin Sentinţa civilă nr. 351 din 4.02.2002, a respins acţiunea formulată de reclamanta C.A.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel reclamanta C.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia civilă nr. 104/A din 8.04.2002, Tribunalul Călăraşi a admis apelul declarat de reclamanta C.A. şi, rejudecând cauza, a admis acţiunea reclamantei şi a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere. Au fost obligaţi intimaţii C.l. şi C.M. la plata către apelantă a 1.439.500 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că este de necontestat nerespectarea obligaţiei asumate prin contract de către pârâţi, din declaraţiile martorilor audiaţi la instanţa de fond reieşind că, după decesul lui P.S., nu s-a mai prestat întreţinere reclamantei, în culpă fiind pârâţii. Interpretând clauzele contractuale, instanţa a reţinut că întreţinerea datorată de pârâţi era lunară şi urma a fi prestată indiferent dacă înstrăinătorii imobilului s-ar fi aflat sau nu în stare de nevoie, numai medicamentele urmând a fi procurate în caz de nevoie, respectiv pentru situaţia în care starea de sănătate a creditorilor ar fi necesitat administrarea acestora.
împotriva acestei decizii au declarat recurs intimaţii-pârâţi C.l. şi C.M., invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 din Codul de procedură civilă.
în dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că instanţa de apel a procedat nelegal, considerând că reclamanta are calitate procesuală activă şi pentru P.D., ceea ce a condus la soluţia dată - desfiinţarea contractului de întreţinere în totalitate, deşi, susţin recurenţii, au acordat întreţinere pentru P.D., până la decesul său, în anul 1997, iar acesta din urmă a deţinut cota de 5/8 din imobil. Instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 1058 din Codul civil. Creditorii nu au conceput ca obligaţia să fie indivizibilă şi se aplică regula de drept comun a divizibilităţii obligaţiei.
Al doilea motiv de recurs se referă la interpretarea greşită a clauzelor contractului de întreţinere. Recurentul consideră că obligaţia de întreţinere, sub toate aspectele: hrană, alimente, locuinţă, încălţăminte, încălzire, trebuia respectată conform contractului numai în caz de nevoie. Recursul este fondat.
Instanţa de recurs apreciază a fi analizat mai întâi al doilea motiv de recurs, care poate fi încadrat în cazul prevăzut de art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Regulile de interpretare a clauzelor echivoce, confuze sau a celor contradictorii, pe care le cuprinde contractul, sunt cele prevăzute de art. 978, 979, 980, 983 şi 984 din Codul civil.
interpretarea contractului aparţine instanţei care judecă fondul, în controlul exercitat, instanţa de apel, în mod corect, a concluzionat că interpretarea clauzei contractuale de instanţa de fond este greşită, ea stabilind sensul şi scopul urmărit de părţi prin convenţia încheiată, interpretând corect clauza întreţinerii.
Interpretând clauza contractuală, instanţa a reţinut că întreţinerea datorată de pârâţi era lunară şi urma a fi prestată indiferent dacă înstrăinătorul imobilului s-ar fi aflat sau nu în stare de nevoie, doar medicamentele urmând a fi procurate în caz de nevoie, respectiv pentru situaţia în care starea de sănătate a creditorilor ar fi necesitat administrarea acestora. în cazul contractelor de întreţinere, noţiunea de întreţinere trebuie să fie luată în sensul cel mai larg, ea incluzând o serie de prestaţii. împrejurarea că beneficiarul întreţinerii are mijloace materiale suficiente nu are relevanţă.
Apreciind că instanţa de apel nu a denaturat adevăratul înţeles al termenilor cuprinşi în act, instanţa de recurs reţine acest motiv ca nefondat.
Celălalt motiv de recurs, care poate fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 din codul de procedură civilă - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii -, este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, vânzătorii, respectiv beneficiarii întreţinerii, deţineau în indiviziune imobilul compus din suprafaţa de 1231 mp, teren loc de casă şi construcţia din chirpici acoperită cu tablă, compusă din două camere, 2 holuri, bucătărie, cameră spălător şi prispă, situat în comuna Grădiştea, judeţul Călăraşi.
P.D. deţinea cota de 5/8 şi C.A. cota de 3/8.
La data de 19.07.1996, cei doi înstrăinători ai imobilului au solicitat instanţei rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, acţiune respinsă de instanţă, apreciindu-se că pârâţii au acordat îngrijirea necesară reclamanţilor, manifestând grijă faţă de problemele de întreţinere ale reclamanţilor.
Unul dintre creditorii întreţinerii, P.D., a decedat la 30.05.1997, Decizia civilă nr. 185/A din 10.03.2000 este definitivă, iar din conţinutul ei nu rezultă care sunt moştenitorii acestuia.
La data de 12.12.2001, creditoarea întreţinerii C.A. a introdus din nou acţiune pentru rezoluţiunea contractului de întreţinere pentru întreg imobilul, deşi prin hotărâre judecătorească s-a stabilit că până la data decesului unuia dintre creditorii întreţinerii - P.D., care deţinea 5/8 din imobil, debitorii întreţinerii au executat prestaţiile necesare, cu titlu de întreţinere.
Este reală susţinerea recurenţilor, în sensul că reclamanta nu avea calitate procesuală activă de a solicita rezoluţiunea contractului de întreţinere în totalitate, ci proporţional, pentru următoarele argumente.
Caracterul personal al creanţei de întreţinere nu influenţează caracterul patrimonial al acţiunii în rezoluţiunea contractului pentru neexecutare.
Sancţiunea rezoluţiunii, chiar dacă se referă la o prestaţie personală, are caracter patrimonial, pentru că ea este de natură să restabilească echilibrul patrimonial al părţilor contractante. în consecinţă, acţiunea în rezoluţiunea contractului de întreţinere poate fi intentată şi de moştenitori.
Pentru partea de 5/8, reclamanta trebuia să facă dovada calităţii de moştenitor, să fie dezbătută succesiunea lui P.D. şi după stabilitatea calităţii procesuale active a părţii se putea discuta dacă un coindivizar este în drept să ceară rezoluţiunea întregului contract sau pro parte, în acest caz, în contradictoriu cu moştenitorii celuilalt creditor al întreţinerii şi ţinând seama de considerentele şi dispozitivul hotărârii judecătoreşti anterioare, prin care s-a stabilit că, până la data decesului acestuia, întreţinerea a fost prestată normal. Numai după stabilirea calităţii procesuale active se putea stabili dacă în acest caz mai poate fi în discuţie obligaţia indivizibilă şi dacă la data introducerii acţiunii nu mai există pluralitate de creditori.
Faţă de aceste considerente, se apreciază că instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu aplicarea greşită a legii, deoarece intimata-reclamantă nu avea calitatea procesuală activă să solicite rezoluţiunea contractului de întreţinere în întregime, ci pro parte, pentru 3/8 din imobil.
în conformitate cu dispoziţiile art. 312 pct. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă a fost admis recursul şi modificată hotărârea, operând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, menţinând rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere numai pentru cota de 3/8 din imobil, cota-parte de proprietate a intimatei-reclamante.
| ← Capacitate de exerciţiu a drepturilor procesuale. Persoană... | Calitate procesuală pasivă. Uzucapiune → |
|---|
