Caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 242 C. proc. civ. Consecinţe
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 242
în conformitate cu dispoziţiile art. 242 C. proc. civ. dacă niciuna dintre părţi nu se înfăţişează şi nici nu cer judecata cauzei în lipsă, instanţa suspendă judecata până la o nouă cerere de stăruinţă.
C.A Alba-lulia, Secţia civilă decizia nr. 455 din 18 octombrie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 3439/20 noiembrie 2006 a Judecătoriei Mediaş a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamanţii C.V. şi G.M. împotriva pârâţilor I.M, I.M şi I.S.
împotriva acesteia s-a declarat apel de către reclamanţi şi pârâtul I.S.
La primul termen de judecată s-a solicitat amânarea cauzei din motive personale de către apelanta G.M., iar la termenul următor, pentru că nu s-a prezentat nimeni, Tribunalul făcând aplicarea art. 242 C. proc. civ. a suspendat judecata.
In aceeaşi zi s-au înregistrat la ora 14.30 motivele de apel formulate de
G.M. cu menţiunea pentru toţi apelanţii „cu procură”.
Ulterior s-a formulat o cerere de repunere a cauzei pe rol, iar la termenul dispus s-a înregistrat o cerere de amânare pentru angajarea unui apărător, fără ca vreuna dintre părţi să solicite judecata în lipsă.
Tribunalul a respins cererea de amânare, ca nejustificată şi a lăsat cauza în pronunţare.
Prin decizia nr. 221/25.06.2007 a Tribunalului Sibiu s-a respins ca nefondat apelul lui G.M. şi au fost anulate apelurile declarate de C.V. şi I.S.
Această decizie a fost atacată cu recurs de toţi apelanţii pe temeiul art. 304 pct. 5,6,7,8 şi 9 C. proc. civ.
Printre motivele de recurs s-a invocat nelegalitatea deciziei pentru că a fost pronunţată cu înfrângerea dispoziţiilor art. 242 C. proc. civ.
Curtea examinând legalitatea deciziei a constatat că nici din cererea de sesizare a instanţei de apel şi nici din cererile ulterioare nu rezultă că părţile au solicitat judecata în lipsa lor.
Curtea constată că decizia este nelegală faţă de prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. deoarece instanţa a analizat apelul pe fond, respin-gându-1, cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 242 C. proc. civ., prin încălcarea dreptului de dispoziţie al părţilor ceea ce echivalează cu o împrejurare de natură să le vatăme interesele.
în condiţiile art. 242 C. proc. civ. nu există niciun temei pentru ca instanţa să procedeze la judecarea cauzei.
în consecinţă fiind aplicabil art. 312 alin. (3), teza a-II-a C. proc. civ. s-a admis recursul şi s-a casat decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe.
| ← Acţiune în evacuare. Invocarea unui drept de proprietate de... | Cererile de lămurire a dispozitivului unei hotărâri... → |
|---|
