Contestaţie exercitată în temeiul art. 26 alin. (3) Legea nr. 10/2001 împotriva modului de soluţionare a notificării concretizat într-o adresă şi nu într-o dispoziţie sau decizie. Admisibilitate

Comentarii

0

Legea nr. 10/2001, art. 21 alin. (1), art. 25 alin. (1)

Potrivit art. 21 alin. (1) şi 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 notificarea persoanei îndreptăţite se rezolvă de unitatea deţinătoare a imobilului sau de entitatea abilitată de legiuitor prin decizie sau dispoziţie motivată.

Dacă entitatea abilitată să soluţioneze notificarea răspunde printr-o adresă motivată, instanţele judecătoreşti având plenitudine de atribuţii sunt îndreptăţite să soluţioneze contestaţia exercitată de persoana îndreptăţită, câtă vreme se poate exercita controlul judecătoresc asupra elementelor examinate în fapt şi în drept în faza administrativă.

C.A Alba-lulia, Secţia civilă decizia nr. 117/A din 22 martie 2007

Prin sentinţa civilă 1235/2006 pronunţată de Tribunalul Sibiu s-a respins contestaţia formulată de S.C. B.T.S. S.A. Sibiu împotriva intimatului Primarul Municipiului Sibiu prin care s-a solicitat anularea adresei nr. 55607/3.102005 prin care s-a comunicat că notificarea adresată entităţii nu poate fi soluţionată, faţă de depunerea tardivă, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 prelungit prin O.G. nr. 109/2001 şinr. 145/2001.

Tribunalul a reţinut că într-adevăr Legea nr. 10/2001 prevede că soluţionarea notificării trebuie făcută de unitatea deţinătoare a imobilului printr-o decizie sau dispoziţie care poate fi cenzurată de instanţele judecătoreşti. Dar interpretarea chiar restrictivă a textului art. 21 alin. (1) din lege nu trebuie să fie una excesiv de formalistă.

Această sentinţă a fost atacată cu apel de către contestatoare care a invocat nelegalitatea aplicării art. 21 alin. (1) şi 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pentru că potrivit art. 26 alin. (3) numai dispoziţiile şi deciziile pot fi atacate în justiţie. Instanţa neprocedând la anularea adresei şi neobigând entitatea abilitată cu soluţionarea notificării la emiterea unei dispoziţii a omis epuizarea procedurii administrative prevăzute obligatoriu de Legea nr. 10/2001.

Curtea, examinând legalitatea sentinţei constată apelul nefondat.

Prin adresa comunicată contestatoarei s-a soluţionat notificarea motivată în fapt şi în drept producându-se efectele încheierii procedurii administrative prealabile prevăzute de Legea nr. 10/2001, chiar dacă actul nu a fost emis de primar şi nu s-a concretizat într-o dispoziţie.

Toate elementele necesare clarificării raportului juridic ce a făcut obiectul Legii nr. 10/2001 s-au identificat în răspunsul dat, însăşi contes-tatoarea înţelegând să conteste actul în condiţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

In aceste condiţii instanţa a interpretat că ar fi excesiv de formalistă adoptarea unei soluţii de obligare a primarului de a soluţiona acelaşi raport juridic, pe aceleaşi elemente (examinarea notificării din perspectiva art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001), prin emiterea unei dispoziţii, atâta vreme cât adresa atacată cuprinde elementele esenţiale, motivate în fapt şi în drept asupra cărora poate fi exercitat controlul judecătoresc.

Faţă de neproducerea vreunei probe din care să rezulte că apelanta a depus notificarea în termenul prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, instanţa de fond a concluzionat că nu mai pot fi valorificate drepturile pretinse pe temeiul acestei legi iar apelul a fost respins.

<

Vezi şi alte speţe de drept civil: