Contestaţie la executare. Admisibilitate. Termen
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 401 alin. (2)
Potrivit art. 401 alin. (2) C. proc. civ. contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit, poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data executării sau predării silite a bunului.
Admisibilitatea contestaţiei întemeiate pe dispoziţiile art. 401 alin. (2) C. proc. civ. este condiţionată de dovada proprietăţii asupra bunului Indisponibilizat în cadrul executării.
C.A Alba-lulia, Secţia civilă decizia nr. 15 din 11 febmarie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 561/24.02.2006 pronunţată de Judecătoria Hunedoara a fost admisă contestaţia la executare formulată de S.C. „M” S.A. Deva faţă de intimatele D.G.F.P. Hunedoara şi S.C. „M” S.R.L. Teliuc, în sensul că s-a anulat procesul verbal de sechestru nr. 42/12.05.2004 emis de intimata de ordinul I, în dosarul execuţional nr. 954/2003, ridicându-se sechestrul efectuat
S-a argumentat în soluţia pronunţată că s-a făcut dovada prin decizia civilă nr. 33/23.01.2006 a Tribunalului Hunedoara că cea în cază este proprietara acelei maşinii de tăiat marmură pe care a cumpărat-o la data de 30.04.2004 cu factură fiscală, fiind astfel indisponibilizată nelegal, încât bunul nu se mai află în concret în patrimoniul debitoarei S.C. M. S.R.L. Teliuc.
Sentinţa civilă sus menţionată a fost apelată de D.G.F.P. Hunedoara, invocându-se în motive că la momentul întocmirii procesului verbal de sechestru debitoarea a pus la dispoziţie lista mijloacelor fixe, iar bunul sechestrat figura în patrimoniul acesteia, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 147 alin. (4) şi art. 169 din O.G. nr. 92/2003.
Prin decizia civilă nr. 250/A/2006, Tribunalul Hunedoara a respins apelul confirmându-se astfel soluţia instanţei de fond.
Recursul, declarat împotriva acestei decizii a fost respins prin decizia civilă nr. 15/11.01.2007 de C.A. Alba Iulia.
Prin excepţie s-a invocat tardivitatea contestaţiei, conform art. 170 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 conform căruia contestaţia prin care o terţă persoană invocă un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate face contestaţie în termen de 15 zile de la efectuarea executării.
Pe fond s-au invocat aceleaşi critici, respectiv că bunul urmărit se află în patrimoniul debitoarei, care de altfel nu a făcut obiecţiuni la sechestru.
Ca temei de drept al căii de atac exercitate s-au invocat dispoziţiile art. 3049 C. proc. civ., art. 147 alin (4) respectiv art. 170 din O.G. nr. 92/2003 republicată.
Criticile sunt nefondate sub ambele aspecte invocate.
Referitor la tardivitate, trebuie reţinut că această contestaţie s-a introdus în termen, câtă vreme textul art. 170 din O.G. nr. 92/2003 se referă la termenul de 15 zile, cel mai târziu care curge de la efectuarea executării. Ori, încheierea procesului verbal de sechestru reprezintă doar un act premergător executării şi în raport de acesta termenul de contestare trebuie calculat. Cum vânzarea bunului sau predarea lui în cadrul executării silite nu s-a dovedit a fi făcută anterior introducerii contestaţiei la data de 4.11.2004, astfel că aceasta este în termenul prevăzut şi de art. 170 din actul normativ menţionat şi de art. 401 alin. (2) C. proc. civ.
Nici pe fond criticile nu sunt fondate, hotărârile recurate fiind legale, în condiţiile în care s-a dovedit proprietatea terţului contestator asupra bunului urmărit printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat.
Evident că peste conţinutul acestei hotărâri este de prisos a se analiza împrejurări de fapt anteriore punerii sechestrului care cel mult justifică o posesie a debitoarei la acel moment şi nicidecum un drept de proprietate.
| ← Cererile de lămurire a dispozitivului unei hotărâri... | Contestaţie exercitată în temeiul art. 26 alin. (3) Legea nr.... → |
|---|
