Cerere de revizuire. înscris nou - hotărâre judecătorească. Condiţii. Caracter determinant. Argumente în susţinerea neîndeplinirii obligaţiei de întreţinere deja analizate. Lucru judecat
| Comentarii |
|
Potrivit prevederilor art 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea se poate cere în situaţia în care, după pronunţarea hotărârii definitive a cărei retractare se solicită, s-a descoperit un înscris doveditor reţinut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor. Chiar dacă un atare înscris poate fi şi o hotărâre judecătorească, pronunţată chiar şi ulterior rămânerii definitive a hotărârii care se solicită a fi revizuită, şi în acest caz trebuie apreciat în ce măsură noua hotărâre este determinantă, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscută de instanţă, soluţia ar fi putut fi alta decât cea adoptată.
în măsura în care faptele consemnate în cuprinsul hotărârii de care se prevalează partea au fost analizate cu ocazia judecării fondului şi au fost găsite neconcludente, nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art 322 pct 5 C. proc. civ. sub aspectul analizat, iar faptul neachitării cotelor de întreţinere de către debitoare o anumită perioadă de timp a format obiect de cenzură din partea instanţei în aprecierea îndeplinirii de către aceasta a obligaţiilor contractuale de întreţinere asumate.
Dacă atestarea din înscrisul invocat de revizuientă a fost cunoscută de instanţă cu ocazia soluţionării litigiului şi a făcut obiect al cercetării judecătoreşti, acesta nu mai poate fi considerat un înscris nou, determinant. Deşi este adevărat că un astfel de înscris poate constitui o probă neechivocă privind neîndeplinirea uneia dintre obligaţiile asumate prin contractul de întreţinere, s-a reţinut anterior cu autoritate de lucru judecat împrejurarea că neachitarea cotelor de întreţinere s-a datorat culpei revizuientei, creditoare a întreţinerii, astfel încât, chiar dacă s-ar constata că debitoarea nu a achitat cotele de întreţinere o perioadă mai lungă de timp, acest aspect nu are relevanţă asupra motivelor care au dus la respingerea cererii de rezoluţiune a contractului.
Chiar dacă în practica judiciară s-a considerat ca fiind admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe un înscris doveditor întocmit ulterior hotărârii a cărei revizuire se cere, este esenţial ca acesta să constate o situaţie de fapt anterioară pronunţării hotărârii şi, totodată, să fie un înscris cu o importanţă deosebită pentru dezlegarea pricinii - această ultimă condiţie nefiind îndeplinită de hotărârea judecătorească invocată de revizuientă.
C.A. Bucureşti, s. a IIl-a civ., min. şi fam., dec. nr. 1668 din 3 decembrie 2009,
Prin cererea înregistrată la data de 25.04.2006, s-a solicitat de către revizuientă E.F., în contradictoriu cu intimata D.J., revizuirea sentinţei civile nr. 3522/24.05.2005, pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul nr. 32/2004, sentinţă rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 502/03.03.2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, despre care revizuientă a avut cunoştinţă la data de 10.04.2006.
în motivarea în fapt a cererii, s-a arătat de către revizuientă că, în dosarul nr. 32/2004, a solicitat instanţei de judecată rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi drept de uzufruct viager, autentificat la 7 martie 2003 la B.N.P. O., încheiat între ea, în calitate de vânzătoare şi beneficiară a întreţinerii, şi pârâta D.J., în calitate de cumpărătoare şi prestatoare a întreţinerii, privitor la apartamentul nr. 408, situat în Bucureşti, sector 6, rezilierea fiind solicitată pentru neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere. Instanţele de fond, de apel şi de recurs au considerat că nu există suficient material probatoriu pentru a se i admite cererea.
A mai arătat revizuientă că, la data de 03.03.2006, cu câteva zile înainte de judecarea recursului, revizuientă a intrat în posesia sentinţei civile nr. 487/20.01.2006 a Judecătoriei Sectorului 6 pronunţată în dosarul nr. 11.585/2005, având ca obiect „pretenţii civile" prin care pârâta-intimată fusese obligată la plata sumei de 1623,15 lei, reprezentând cheltuieli de întreţinere pentru apartamentul în cauză, aferente perioadei februarie-septembrie 2005.
La data de 10.04.2006, revizuientă a intrat şi în posesia sentinţei civile nr. 5716/16.09.2004, având acelaşi obiect, prin care ea însăşi a fost obligată la plata sumei de 6.837.000 lei, reprezentând cote de întreţinere aferente perioadei septembrie 2003-martie 2004 şi a sumei de 227.436 ROL, reprezentând penalităţi de întârziere, către aceeaşi Asociaţie de proprietari a blocului N.
A mai menţionat revizuientă două aspecte: că de la data de 30.11.2003 nu mai locuieşte în imobilul în litigiu, ci la familia M., din (...), (...), sector 6, dată de la care intimata-pârâtă nu a mai prestat în niciun fel obligaţia de întreţinere, precum şi aspectul că, prin contractul de întreţinere, s-a stipulat expres că numita D.J. şi-a asumat, printre altele, obligaţia de a plăti cotele de întreţinere ale apartamentului până la sfârşitul vieţii revizuientei-reclamante.
Drept temei al cererii de revizuire au fost invocate prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., iar, pe fond, s-a solicitat rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi uzufruct viager intervenit între E.F. şi D.J.
Prin sentinţa civilă nr. 5703/15.09.2006, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, s-a admis cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 3522/24.05.2004 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. 32/2004, formulată de revizuientă E.F., în contradictoriu cu intimata D.J.; în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., s-a desfiinţat sentinţa civilă nr. 3522/24.05.2004 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. 32/2004 şi, soluţionând cauza pe fond, s-a admis în totalitate acţiunea reclamantei E.F. împotriva pârâtei D.J.; s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi drept de uzufruct viager, autentificat la 7 martie 2003 la B.N.P. O. şi intabulat la B.C.F. Sector 6 sub nr. 29046; s-a dispus evacuarea pârâtei din apartamentul nr. 408, situat în Bucureşti, (...), sector 6.
Pârâta D.J. a formulat apel împotriva sentinţei civile nr. 5703/ 15.09.2006, pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti.
Apelul a fost înregistrat la data de 05.02.2007 pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a civilă.
Prin decizia civilă nr. 1247A/15.10.2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, s-a admis apelul declarat de apelanta D.F. împotriva sentinţei civile nr. 5703/15.09.2006, pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti, în contradictoriu cu intimata E.F.; s-a desfiinţat sentinţa apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Reclamanta-recurentă E.F. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 1247A/15.10.2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, recursul fiind înregistrat la data de 28.01.2008 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, sub nr. (...) (212/2008).
Prin decizia civilă nr. 409/10.03.2008 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, s-a respins ca nefondat recursul formulat de recurenta-revizuientă E.F. împotriva încheierii de şedinţă din data de 21.05.2007, precum şi împotriva deciziei civile nr. 1247/A/15.10.2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, în dosarul nr. 5268/3/303/2006, în contradictoriu cu intimata D.J.
Pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti cauza a fost reînregistrată la data de 25.07.2008.
La termenul din 23.09.2008, pârâta D.J. a formulat întâmpinare care a solicitat respingerea cererii de revizuire.
Pârâta a invocat excepţia tardivităţii acţiunii de revizuire, întrucât, conform art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de 1 lună şi se va socoti din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă. La data de 29.08.2005, intimata a fost evacuată din imobilul ce face obiectul cauzei, iar revizuientă E.F. a fost reintegrată în locuinţa asupra căreia are un drept de uzufruct, conform procesului-verbal din 29.08.2005 încheiat de B.E.J. D.D. Cererea de revizuire s-a formulat la data de 25.04.2006, la aproximativ 5 luni de la data la care aceasta a intrat în posesia efectivă a apartamentului, fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi motivată de existenţa unui înscris nou care nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa. A mai arătat revizuientă că, din momentul în care s-a produs această reintegrare, împrejurarea obiectivă „mai presus de voinţa sa" a încetat.
Prin urmare, cauza de forţă majoră sau cel puţin cauza asimilată forţei majoră şi încetarea ei trebuie dovedite pentru a se putea verifica dacă revizuirea a fost formulată în termen. Simpla afirmaţie a revizuientei că a luat cunoştinţă la 10.04.2006 de hotărârea judecătorească considerată înscris nou nu poate produce nicio consecinţă juridică dacă o astfel de împiedicare nu a fost dovedită, cu atât mai mult cu cât în favoarea intimatei operează cel puţin o prezumţie că revizuientă a luat cunoştinţă de situaţia cotelor de întreţinere odată cu reintegrarea în locuinţă. Faptul că o perioadă atât de lungă revizuientă nu s-a interesat de situaţia cotelor de întreţinere este o împrejurare imputabilă exclusiv acesteia, dând dovadă de o minimă lipsă de diligenţă.
Pârâta a mai invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, întrucât nu sunt îndeplinite expres şi indicativ condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Motivul de revizuire prevăzut de acest text de lege impune ca înscrisul să fie doveditor, să fie descoperit după darea hotărârii, să fi existat la data pronunţării hotărârii (înscrisurile constituite ulterior nu pot constitui temei al revizuirii), să nu fi putut fi înfăţişat în procesul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se cere, printr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii, să fie determinant, ceea ce înseamnă că instanţa a cărei hotărâre este atacată ar fi putut pronunţa o altă soluţie dacă ar fi avut cunoştinţă de acest înscris.
A mai arătat intimata că prin cererea precizatoare formulată la termenul din data de 02.02.2004, revizuientă a arătat că solicită „rezilierea clauzei de întreţinere pentru neexecutarea obligaţiei de a face (acordarea de asistenţă medicală adecvată) şi a obligaţiei de a nu face (interdicţia de internare în ospiciu)". Această cerere precizatoare a fost formulată în condiţiile în care a beneficiat de asistenţă juridică, nu s-a solicitat rezilierea contractului pentru neplata cotelor de întreţinere, nici nu s-au administrat probe în acest sens, instanţa fiind ţinută de principiul disponibilităţii, chiar dacă instanţa de fond face referire şi la situaţia cotelor de întreţinere, în contextul în care arată că intimata şi-a îndeplinit toate obligaţiile de întreţinere.
A mai învederat intimata că aşa-zisa neplată a cotelor de întreţinere ar reprezenta un nou motiv de reziliere şi nicidecum un motiv de revizuire, înscrisul prezentat nu poate fi determinant, deoarece instanţa de fond nu ar fi putut pronunţa o altă hotărâre, neputând da ceea ce nu s-a solicitat.
Altă condiţie de admisibilitate este aceea ca înscrisul să fi existat la data pronunţării hotărârii. Această situaţie de fapt, anterioară, constând în neplata cotelor de întreţinere, putea fi dovedită cu o minimă diligenţă, prin listele de întreţinere care se regăsesc în arhiva asociaţiei de proprietari, printr-o simplă cerere adresată acesteia. Din conţinutul sentinţei civile nr. 5716/16.09.2004 şi din înscrisul emis de asociaţia de proprietari, depus în dosarul de apel, rezultă că E.F. avea obligaţia achitării cotelor de întreţinere către asociaţia de proprietari pentru perioada septembrie-octombrie 2003; pentru celelalte luni, revizuientă nu putea avea calitate procesuală pasivă, deoarece nu avea nici calitatea de proprietar şi nici pe cea de locatar al apartamentului, întrucât în perioada noiembrie 2003 - mai 2005, revizuientă nu a locuit în acest apartament; deci, începând cu noiembrie 2005, intimata avea obligaţia de a achita cotele de întreţinere în măsura în care revizuientă ar fi datorat întreţinere la domiciliul în fapt, ceea ce s-a şi întâmplat, prin achitarea în contul bancar deschis pe numele revizuientei a sumei de 100 lei în fiecare lună, conform obligaţiei contractuale. Suma prevăzută în această sentinţă a fost achitată de intimată anterior formulării cererii de revizuire, ceea ce arată reaua-credinţă a revizuientei ce s-a înscris cu o astfel de cerere.
în privinţa celei de-a doua sentinţe nr. 487/20.01.2006, se arată că, deşi cunoştea domiciliul intimatei, fiind evacuată din apartamentul 408, cu aceeaşi rea-credinţă nu a indicat noua adresă pentru a putea să-şi apere interesele. Această obligaţie privea în mod exclusiv intimata, cu precizarea că a achitat cotele de întreţinere pentru perioada în care a locuit în imobil, aşa cum rezultă din adresa din data de 15.03.2007 emisă de asociaţia de proprietari (...), în care se precizează că, începând cu 13.01.2004 şi până la 28.08.2005, cotele de întreţinere aferente acestui apartament au fost achitate de intimată şi au fost achitate toate datoriile către asociaţie pentru perioada în care intimata a locuit efectiv.
în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 115-118 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 7037/28.10.2008, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire întemeiată pe sentinţa civilă nr. 487/20.01.2006, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. 11585/2005, a respins cererea de revizuire întemeiată pe sentinţa civilă menţionată, a admis excepţia inadmisi-bilităţii cererii de revizuire, a respins în consecinţă cererea de revizuire şi a obligat revizuientă la plata către intimată a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în prezenta cauză, revizuientă şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocând două hotărâri judecătoreşti, respectiv sentinţa civilă nr. 487/ 20.01.2006, pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul nr. 11.585/2005 şi sentinţa civilă nr. 5716/16.09.2004, pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul nr. 8475/2004, ca reprezentând înscrisuri doveditoare, descoperite după pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Reţinând, aşadar, că revizuientă a formulat cererea de revizuire întemeiată pe sentinţa civilă nr. 487/20.01.2006, pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul nr. 11.585/2005, cu nesocotirea termenului legal imperativ de o lună, instituit de dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., instanţa a apreciat că, în cauză, a operat decăderea revizuientei din dreptul de a mai formula prezenta cerere.
Referitor la sentinţa civilă nr. 5716/16.09.2004, pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul nr. 8475/2004, instanţa a reţinut că revizuientă a învederat că a intrat în posesia acesteia la data de 10.04.2006.
Din acest punct de vedere şi având în vedere întregul material probator administrat la dosarul cauzei, instanţa a apreciat că cererea de revizuire întemeiată pe această din urmă hotărâre judecătorească este formulată cu respectarea termenului legal imperativ instituit de dispoziţiile procedurale anterior evocate. în acest sens, din cuprinsul adeverinţei nr. 9/21.05.2006 eliberată de asociaţia de proprietari rezultă că, în perioada 30.11.2003 - 15.05.2006, revizuientă a locuit în imobilul situat în Bucureşti, sector 6, proprietatea familiei M.
în plus, din conţinutul dispozitivului sentinţei civile nr. 5716/ 16.09.2004, pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul nr. 8475/2004, rezultă că această hotărâre a fost comunicată revizuientei la adresa din Bucureşti, sector 6, în condiţiile în care din praticaua aceleiaşi hotărâri rezultă că revizuientă nu a fost prezentă la ultimul termen de judecată.
Pe cale de consecinţă, instanţa a reţinut că, în cauză, revizuientă a reuşit să facă dovada că sentinţa civilă nr. 5716/16.09.2004, pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul nr. 8475/2004, nu i-a fost comunicată în mod legal, la adresa sa de reşedinţă, având în vedere că, până la data de 15.05.2006, revizuientă a locuit la o altă adresă, potrivit consideraţiilor anterioare şi acordând eficienţă susţinerilor acesteia în sensul că data la care a intrat în posesia acestei hotărâri a fost 10.04.2006.
S-a reţinut că pentru verificarea admisibilităţii revizuirii fondate pe acest motiv, instanţa trebuie să cerceteze dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii, respectiv revizuientul să invoce un înscris, înscrisul să fie doveditor, înscrisul să fie nou, adică să fie descoperit după darea hotărârii a cărei revizuire se cere, înscrisul să fi existat la data pronunţării hotărârii, înscrisul să nu fi putut fi înfăţişat în procesul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se cere, înscrisul să fie determinant şi să fie procurat de revizuient, iar nu la solicitarea instanţei.
Privitor la caracterul determinant al înscrisului de care se prevalează revizuientă, rezultă că, pentru a se bucura de acest caracter, înseamnă că înscrisul respectiv, dacă ar fi fost cunoscut de instanţa a cărei hotărâre se atacă, ar fi putut duce la pronunţarea unei alte soluţii. Condiţia legală menţionată nu este îndeplinită dacă înscrisul invocat nu atestă o altă situaţie de fapt decât aceea cuprinsă în acte anterioare care au fost analizate de instanţă, aceasta întrucât un astfel înscris nu ar fi de natură să justifice admiterea cererii de revizuire, pentru a se reţine o altă situaţie de fapt decât cea reţinută iniţial, deoarece s-ar nesocoti puterea de lucru judecat a hotărârii pronunţate.
Din acest punct de vedere, instanţa a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 5716/16.09.2004, pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul nr. 8475/2004, revizuientă a fost obligată la plata către asociaţia de proprietari a sumei de 6.837.600 ROL, reprezentând cote de întreţinere restante aferente perioadei septembrie 2003 - martie 2004 şi a sumei de 227.436 ROL, reprezentând penalităţi de întârziere aferente debitului principal.
Totodată, esenţiale în determinarea caracterului determinant al înscrisului de care se prevalează revizuientă sunt considerentele sentinţei civile nr. 3522/24.05.2004, pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul nr. 32/2004, potrivit cărora, „deşi rezultă că din luna noiembrie 2003 pârâta nu şi-a mai executat obligaţia contractuală, instanţa constată că aceasta nu se datorează culpei sale, ci culpei reclamantei, care a refuzat să mai locuiască în apartament, astfel încât pârâta nu a mai putut să-i achite cheltuielile de întreţinere şi nu a mai putut lua legătura cu creditoarea întreţinerii, care a refuzat să-i mai vorbească, neavând cunoştinţă de domiciliul acesteia pentru a-i acorda ajutor medical". în plus, aspectul neachitării cotelor de întreţinere de către intimată până în luna noiembrie 2003 a format obiect de cenzură din partea instanţei în aprecierea îndeplinirii de către aceasta a obligaţiile»- contractuale de întreţinere asumate, motive pentru care instanţa a constatat că înscrisul nou invocat de revizuientă nu se constituie într-un înscris determinant în înţelesul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nefiind de natură a contura o altă situaţie de fapt decât cea avută în vedere de instanţa care a pronunţat hotărârea ce se atacă.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuientă E.F., apel înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, la data de 8.01.2009, solicitând, în conformitate cu dispoziţiile art. 296 C. proc. civ., admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei civile atacate şi, în temeiul art. 327 C. proc. civ., încuviinţarea cererii de revizuire şi schimbarea în tot a sentinţei civile nr. 3522/24.05.2004, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. 32/2004 şi admiterea acţiunii, în sensul de a se dispune rezoluţiunea contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi drept de uzufruct viager, autentificat la 7 martie 2003 la B.N.P. O.
în motivarea apelului s-a arătat, prin sentinţa civilă nr. 5716/ 16.09.2004, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. 8475/2004, că apelanta a fost obligată la plata către asociaţia de proprietari a sumei de 6.837.600 ROL, reprezentând cote de întreţinere restante aferente perioadei septembrie 2003 - martie 2004 şi a sumei de 227.436 ROL, reprezentând penalităţi de întârziere aferente debitului principal.
în mod evident, în perioada cuprinsă între încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi drept de uzufruct viager, 7 martie 2003, şi data pronunţării sentinţei civile nr. 3522, 24 mai 2004, apelanta s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a afla dacă intimata îndeplinise sau nu, pentru acea perioadă, obligaţia de plată a cotelor de întreţinere ale apartamentului, cu atât mai mult cu cât a fost obligată să părăsească locuinţa încă din data de 09.11.2003, aşa cum o dovedesc cele comunicate de asociaţia de proprietari. De altfel, în dosarul 8475/2004, apelanta nu a fost prezentă în instanţă, în mod evident neavând cunoştinţă de termenul de judecată.
Ceea ce este esenţial, potrivit contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi drept de uzufruct viager, autentificat la 7 martie 2003 la B.N.P. O., intimata D.J. se obligase să-i achite vânzătoarei E. la sfârşitul vieţii cotele de întreţinere, să-i asigure asistenţă şi ajutor medical etc.
Se mai arată că, dacă s-ar fi aflat în posesia acestei hotărâri, ar fi putut să o depună în instanţa de apel, până la data soluţionării acestuia prin decizia civilă nr. 723/20.04.2005 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
Este tot atât de evident că un astfel de act reprezintă o probă certă şi neechivocă pentru orice instanţă privitor la neîndeplinirea obligaţiilor asumate de către intimata D.J. prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi drept de uzufruct viager.
Sentinţa civilă nr. 5716/16.09.2004, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. 8475/2004, este un înscris doveditor, fiind o dovadă nouă privind neîndeplinirea obligaţiilor asumate de către intimată prin contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi drept de uzufruct viager, autentificat la 7 martie 2003 la B.N.P. O., în care se stipulează că: „diferenţa de preţ se va converti în obligaţia de întreţinere pe care o voi presta în favoarea lui E. F., obligând-o astfel să-i achite vânzătoarei până la sfârşitul vieţii cotele de întreţinere, să-i asigure asistenţă şi ajutor medical (...)"
Se mai susţine că instanţa de fond face confuzii fundamentale, respectiv arată că esenţiale în determinarea caracterului determinant al înscrisului de care se prevalează revizuientă sunt considerentele sentinţei civile nr. 3522/24.05.2004, pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul nr. 32/2004, potrivit cu care, deşi rezultă că din luna noiembrie 2003 pârâta nu şi-a mai executat obligaţia contractuală, instanţa constată că aceasta nu se datorează culpei sale, ci culpei reclamantei, care a refuzat să mai locuiască în apartament, astfel încât pârâta nu a mai putut să-i achite cheltuielile de întreţinere şi nu a mai putut lua legătura cu creditoarea întreţinerii, care a refuzat să-i mai vorbească, neavând cunoştinţă de domiciliul acesteia pentru a-i acorda ajutor medical. în plus, aspectul neachitării cotelor de întreţinere de către intimată până în luna noiembrie 2003 a format obiect de cenzură din partea instanţei în aprecierea îndeplinirii de către aceasta a obligaţiilor contractuale de întreţinere asumate, motive pentru care instanţa urmează a constata că înscrisul nou invocat de revizuientă nu se constituie într-un înscris determinant în înţelesul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nefiind de natură a contura o altă situaţie de fript decât cea avută în vedere de instanţa care a pronunţat hotărârea ce se atacă.
Mai mult, în dosarul 32/2004, Judecătoria Sector 6 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 3522/24.05.2004, reţine: „în consecinţă, din depoziţiile martorilor şi din înscrisurile depuse la dosar, constând în copiile unor chitanţe emise de asociaţia de proprietari (...), rezultă că pârâta a dovedit executarea obligaţiei asumate prin contract, până în luna noiembrie 2003 inclusiv, respectiv că a achitat cotele de întreţinere pentru apartamentul în care a locuit şi reclamanta (...)".
Se mai învederează că, în ceea ce priveşte caracterul determinant al înscrisului, trebuie analizat dacă această sentinţă ar fi fost cunoscută de instanţa a cărei hotărâre se atacă, ar fi putut duce la pronunţarea unei alte soluţii.
Apelanta arată că a reuşit să dovedească prin înscrisul nou o altă situaţie de fapt decât cea avută în vedere de instanţă la pronunţarea hotărârii care se atacă, motivele care au stat la baza pronunţării acesteia neputând fi cenzurate în căile de atac de către instanţele superioare, întrucât neachitarea cotelor de întreţinere a fost constatată prin sentinţa civilă nr. 5716/16.09.2004, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. 8475/2004, sentinţă reţinută de partea potrivnică, şi nu a putut fi înfăţişat în procesul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se cere şi de aceea s-a cerut revizuirea, fără a se repune în discuţie fondul dreptului.
într-adevăr, în dosarul nr. 32/2004 Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti ar fi pronunţat o altă soluţie, întrucât, atunci când a pronunţat sentinţa civilă nr. 3522/24.05.2004, nu s-a bazat decât pe probele arătate în această sentinţă, fără să fie administrate probele care au fost avute în vedere de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti când a pronunţat sentinţa civilă nr. 5716/16.09.2004 în dosarul nr. 8475/2004, acestea fiind sustrase de partea potrivnică şi neputând fi înfăţişate în procesul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se cere.
în dosarul nr. 32/2004, Judecătoria Sector 6 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 3522/24.05.2004, reţine: „pârâta nu a mai putut să-i achite cheltuielile de întreţinere şi nu a mai putut lua legătura cu creditoarea întreţinerii, care a refuzat să-i mai vorbească, neavând cunoştinţă de domiciliul acesteia (...)".
Apelanta a mai arătat că autoritatea de lucru judecat constituie un efect important al hotărârii judecătoreşti, ca act jurisdicţional emanând de la o putere publică a statului, trăsătură ce o deosebeşte în mod fundamental de alte acte juridice.
In ce priveşte conţinutul acestui efect, el îşi păstrează dubla funcţiune: negativă, prin interzicerea unei noi judecăţi asupra chestiunii litigioase tranşate (nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect) şi respectiv, pozitivă, dând posibilitatea oricăreia dintre părţi să opună lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, în măsura în care ar avea legătură cu soluţionarea pricinii ulterioare (oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă).
în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 287 şi art. 322 C. proc. civ. Intimata D.J. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
In motivarea întâmpinării s-a arătat că în majoritatea acestor motive se află doar apărări de fond. Din cuprinsul lor, apelanta consideră că sentinţa civilă nr. 5716/2004, cuprinzând o perioadă de obligare la achitarea cotelor de întreţinere pentru septembrie 2003 - martie 2004, i-ar fi conferit dreptul de a-şi îmbogăţi, eventual, probatoriul dosarului de rezoluţiile nr. 32/2004.
însă ceea ce omite a-şi aduce aminte apelanta este faptul că atât prin cererea de rezoluţiune a contractului, cât şi prin cererea precizatoare formulată în cauză la data de 02.02.2004, nu a solicitat rezoluţiunea contractului pentru neplata cotelor de întreţinere.
Or, această sentinţă nu ar fi putut avea un efect salvator pentru cauză, în revizuire, atâta timp cât instanţa nu fusese învestită cu un astfel de capăt de cerere.
Apelanta susţine că esenţială în contractul încheiat şi dedus judecăţii pare a fi obligaţia intimatei de a-i achita vânzătoarei până la sfârşitul vieţii cotele de întreţinere, deşi acest motiv esenţial nu a fost susţinut, aşa cum s-a arătat, nici prin cererea de chemare în judecată iniţială şi nici prin cererea precizatoare, instanţa de judecată ajungând a se pronunţa în acest sens pe baza probatoriului administrat în cauză.
Se mai arată că, în ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de revizuire, instanţa a motivat în mod corect hotărârea, fâcând trimitere la sentinţa civilă nr. 3522/24.05.2004. Astfel, deşi rezultă că din luna noiembrie 2003 pârâta nu şi-a mai executat obligaţia contractuală, aceasta nu se datorează culpei sale, ci culpei reclamantei, care a refuzat să mai locuiască în apartament şi să-i mai vorbească, neputând lua legătura cu ea. în ceea ce priveşte aspectul neachitării cotelor de întreţinere până în luna noiembrie 2003, acesta a format obiect de cenzură din partea instanţei de fond. De asemenea, instanţa apreciază în mod corect că înscrisul nou invocat nu constituie un înscris determinant în înţelesul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nefiind de natură a contura o altă situaţie de fapt decât cea avută în vedere de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată.
Instanţa a nuanţat în mod clar că din luna noiembrie 2003 intimata nu şi-a mai putut achita obligaţia feţă de apelantă, din culpa celei din urmă, sentinţa civilă nr. 3522/24.05.2004 fiind pronunţată în luna mai 2004, iar până în luna noiembrie 2003, obligaţiile fiind îndeplinite.
Sentinţa civilă nr. 5716/2004 cuprinde o perioadă cuprinsă în motivarea hotărârii privind rezoluţiunea contractului de întreţinere, motiv pentru care, şi instanţa ce a pronunţat admiterea excepţiei inadmisi-bilităţii a reţinut că nu se poate vorbi de un înscris care conturează o altă situaţie de fapt decât cea avută deja în vedere.
Prin decizia civilă nr. 636/A/06.05.2009, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta revizuientă.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reţinut că prima instanţă, admiţând excepţia inadmisibilităţii, a reţinut caracterul nedeterminant al înscrisului nou invocat, respectiv sentinţa civilă nr. 5716/2004, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.
Pentru ca un înscris să îndeplinească condiţia de admisibilitate de a fi determinant este necesar ca înscrisul respectiv, în cazul în care ar fi fost cunoscut de instanţa a cărei hotărâre se solicită a fi revizuită, să fi condus la pronunţarea unei alte soluţii.
Prin sentinţa civilă nr. 5716/16.09.2004, pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul nr. 8475/2004, revizuientă a fost obligată la plata către asociaţia de proprietari a sumei de 6.837.600 ROL, reprezentând cote de întreţinere restante aferente perioadei septembrie 2003 - martie 2004 şi a sumei de 227.436 ROL, reprezentând penalităţi de întârziere aferente debitului principal.
Dar în considerentele sentinţei civile nr. 3522/24.05.2004, pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul nr. 32/2004, s-a reţinut că, „deşi rezultă că din luna noiembrie 2003 pârâta nu şi-a mai executat obligaţia contractuală, instanţa constată că aceasta nu se datorează culpei sale, ci culpei reclamantei, care a refiizat să mai locuiască în apartament, astfel încât pârâta nu a mai putut să-i achite cheltuielile de întreţinere şi nu a mai putut lua legătura cu creditoarea întreţinerii, care a refuzat să-i mai vorbească, neavând cunoştinţă de domiciliul acesteia pentru a-i acorda ajutor medical".
în aceste condiţii, chiar dacă s-ar constata că intimata nu a achitat cotele de întreţinere o perioadă mai lungă de timp, motivele care au dus la respingerea cererii de rezoluţiune a contractului de închiriere nu se poate schimba, având în vedere că s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat că neachitarea cotelor de întreţinere s-a datorat culpei reclamantei-revizuiente.
Dacă s-ar da o altă relevanţă acestei hotărâri judecătoreşti s-ar aduce atingere celui mai puternic efect al autorităţii de lucru judecat care izvorăşte din dispoziţiile art. 1201 C. civ., şi anume exclusivitatea hotărârii, care împiedică ca într-un nou proces între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi cu aceeaşi cauză, să fie repuse în discuţie probleme de fapt şi de drept tranşate în mod irevocabil de către instanţa de judecată.
Ceea ce a fost determinant pentru instanţa a cărei hotărâre se cere a fi revizuită nu este că nu s-a achitat întreţinerea pentru o anumită perioadă de timp, ci constatarea că această neîndeplinire a obligaţiei se datorează cupei reclamantei, or, din această perspectivă, nu prezintă importanţă că prin sentinţa civilă nr. 5716/16.09.2004 s-a reţinut o perioadă mai lungă pentru care nu s-a îndeplinit obligaţia de întreţinere.
Consecinţa este aceea că înscrisul nou invocat nu are caracterul de a fi determinant, ceea ce atrage inadmisibilitatea cererii de revizuire. Deoarece prima instanţă s-a pronunţat în condiţiile art. 137 C. proc. civ., nu vor fi analizate în această fază procesuală motivele de fapt şi de drept care privesc fondul cererii de revizuire.
împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientă E.F., solicitând modificarea în tot a sentinţei civile nr. 7037/28.10.2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi a deciziei civile nr. 636A/ 06.05.2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti pentru motivele de ne legalitate arătate la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât aceste hotărâri nu cuprind motivele pe care se sprijină şi, respectiv, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât hotărârile sunt lipsite de temei legal şi au fost date cu aplicarea greşită a legii.
Recurenta a apreciat că instanţa de fond în revizuire face următoarele confuzii:
1) în dosarul nr. 32/2004, Judecătoria Sector 6 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 3522/24.05.2004, reţine: „în consecinţă, din depoziţiile martorilor şi din înscrisurile depuse la dosar, constând în copiile unor chitanţe emise de asociaţia de proprietari (...), rezultă că pârâta a dovedit executarea obligaţiei asumate prin contract până în luna noiembrie 2003 inclusiv, respectiv că a achitat cotele de întreţinere pentru apartamentul în care a locuit şi reclamanta..."
Prin sentinţa civilă nr. 5716/16.09.2004, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. 8475/2004, recurenta a fost obligată la plata către asociaţia de proprietari a sumei de 6.837.600 ROL, reprezentând cote de întreţinere restante aferente perioadei septembrie 2003 - martie 2004 şi a sumei de 227.436 ROL, reprezentând penalităţi de întârziere aferente debitului principal.
Această sentinţă este cea prin care instanţa de fond, având în vedere întregul material probator administrat la dosarul cauzei, a apreciat că cererea de revizuire este formulată cu respectarea termenului legal imperativ instituit de dispoziţiile procedurale.
Aceeaşi instanţă constată că această sentinţă îndeplineşte cumulativ condiţiile necesare pentru a se invoca un înscris pentru admisibilitatea revizuirii, înscrisul să fie doveditor, înscrisul să fie nou, adică să fie descoperit după darea hotărârii a cărei revizuire se cere, înscrisul să fi existat la data pronunţării hotărârii, înscrisul să nu fi putut fi înfăţişat în procesul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se cere.
în ce priveşte caracterul determinant al înscrisului trebuie analizat dacă, în cazul în care această sentinţă ar fi fost cunoscută de instanţa a cărei hotărâre se atacă, ar fi putut duce la pronunţarea unei alte soluţii.
Condiţia legală menţionată este îndeplinită fără echivoc, întrucât prin înscrisul invocat se atestă o altă situaţie de fapt decât aceea cuprinsă în actele anterioare care au fost analizate de instanţă.
Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă, care vizează îndreptarea erorilor de fapt, atunci când starea de fapt stabilită de instanţă nu corespunde adevărului juridic.
Recurenta a reuşit să dovedească prin înscrisul nou o altă situaţie de fapt decât cea avută în vedere de instanţă la pronunţarea hotărârii care se atacă, motivele care au stat la baza pronunţării acesteia neputând fi cenzurate în căile de atac de către instanţele superioare, întrucât neachitarea cotelor de întreţinere a fost constatată prin sentinţa civilă nr. 5716/ 16.09.2004, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. 8475/2004, sentinţă reţinută de partea potrivnică, şi nu a putut fi înfăţişat în procesul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se cere şi de aceea s-a cerut revizuirea, fără a se repune în discuţie fondul dreptului.
Recurenta învederează că, într-adevăr, în dosarul nr. 32/2004 Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti ar fi pronunţat o altă soluţie, întrucât, atunci când a pronunţat sentinţa civilă nr. 3522/24.05.2004, nu s-a bazat decât pe probele arătate în această sentinţă, fără să fie administrate probele care au fost avute în vedere de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti când a pronunţat sentinţa civilă nr. 5716/16.09.2004 în dosarul nr. 8475/2004, acestea fiind sustrase de partea potrivnică, şi nu a putut fi înfăţişat în procesul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se cere.
2) în dosarul nr. 32/2004, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 3522/24.05.2004, reţine: „pârâta nu a mai putut să-i achite cheltuielile de întreţinere şi nu a mai putut lua legătura cu creditoarea întreţinerii, care a refuzat să-i mai vorbească, neavând cunoştinţă de domiciliul acesteia (...)".
Prin sentinţa civilă nr. 5716/16.09.2004, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. 8475/2004, recurenta a fost obligată la plata către asociaţia de proprietari (...) a sumei de 6.837.600 ROL, reprezentând cote de întreţinere restante aferente perioadei septembrie 2003 - martie 2004 şi a sumei de 227.436 ROL, reprezentând penalităţi de întârziere aferente debitului principal.
în plus, în dosarul nr. 32/2004, prin sentinţa nr. 3522/24.05.2004, instanţa a avut în vedere strict cheltuielile de întreţinere intrinsec legate de persoană, cheltuieli care presupuneau a se putea „lua legătura cu creditoarea întreţinerii, care a refuzat să-i mai vorbească, neavând cunoştinţă de domiciliul acesteia (...)", cotele de întreţinere trebuind şi putând fi achitate chiar de către intimată.
Această neexecutare a obligaţiei de achitare a cotelor de întreţinere restante aferente perioadei septembrie 2003 - martie 2004 a recurentei la asociaţia de proprietari, conform sentinţei civile nr. 5716/16.09.2004 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. 8475/2004 nici nu corespunde perioadei din sentinţa civilă nr. 3522/24.05.2004 din dosarul nr. 32/2004. De asemenea, în niciun caz nu se poate justifica neexecutarea obligaţiei de achitare a cotelor de întreţinere prin faptul că nu se putea „lua legătura cu creditoarea întreţinerii, care a refuzat să-i mai vorbească (...)".
Recurenta a invocat, totodată, neexecutarea obligaţiei de întreţinere asumată de către intimată, susţinând că din actele aflate la dosarul prezentei cauze, precum şi din cele două dosare ale Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti privind pretenţiile asociaţiei de proprietari (...) rezultă că în ambele cauzele au lipsit pârâtele la judecarea pricinii, cauza soluţio-nându-se la primul termen de judecată.
Din probele administrate reiese că recurentei nu i se poate stabili vreo culpă de natură să ducă la neîndeplinirea din partea intimatei a achitării cotelor de întreţinere, aşa cum s-a obligat prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi drept de uzufruct viager, autentificat la 7 martie 2003 la B.N.P. O.
Prin hotărârea judecătorească - sentinţa civilă nr. 5716/16.09.2004 -se dovedeşte în mod cert că intimata nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi drept de uzufruct viager, autentificat la 7 martie 2003 la B.N.P. O., în care se stipulează că „diferenţa de preţ se va converti în obligaţia de întreţinere pe care o voi presta în favoarea lui E.F., obligându-mă astfel să-i achit vânzătoarei până la sfârşitul vieţii cotele de întreţinere, să-i asigur asistenţă şi ajutor medical (...)".
Atât Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, cât şi Tribunalul Bucureşti îşi motivează hotărârile numai în fapt, nu şi în drept, în sensul că în considerentele sentinţei civile nr. 3522/24.05.2004 - considerente care nu cad în autoritatea de lucru judecat, fiind vorba de considerente nenecesare - s-a reţinut că „deşi rezultă că din luna noiembrie 2003 pârâta nu şi-a mai executat obligaţia contractuală, instanţa constată că aceasta nu se datorează culpei sale, ci culpei reclamantei, care a refuzat să mai locuiască în apartament, astfel încât pârâta nu a mai putut să-i achite cheltuielile de întreţinere şi nu a mai putut lua legătura cu creditoarea întreţinerii, care a refuzat să-i mai vorbească, neavând cunoştinţă de domiciliul acesteia pentru a-i acorda ajutor medical".
Ambele hotărâri sunt lipsite de temei legal, fiind date cu aplicarea greşită a legii, întrucât, apreciază aceste instanţe ce le-au pronunţat, dacă s-ar da o altă relevanţă sentinţei civile nr. 3522/24.05.2004, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. 32/2004, s-ar aduce atingere celui mai puternic efect al autorităţii de lucru judecat care izvorăşte din dispoziţiile art. 1201 C. civ. şi anume exclusivitatea hotărârii, care împiedică ca într-un nou proces între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi cu aceeaşi cauză, să fie repuse în discuţie probleme de fapt şi de drept tranşate în mod irevocabil de către instanţa de judecată.
în opinia recurentei, pentru cel puţin două motive nu rezistă aceste argumente ale instanţelor de fond: 1) pentru că nu ne aflăm în prezenţa unor considerente necesare, care cad în autoritatea de lucru judecat; 2) pentru că perioada cuprinsă în sentinţa civilă nr. 5716/16.09.2004 este diferită de perioada cuprinsă în sentinţa civilă nr. 3522/24.05.2004, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. 32/2004.
Intimata D.J. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat în cauză ca nefondat.
S-a arătat pe această cale că recurenta nu fece altceva decât să reitereze motivele de apel, făcând referire la sentinţa civilă nr. 5716/2004 ca fiind înscrisul doveditor pentru rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare dedus judecaţii. Instanţa de fond a apreciat, însă, în mod corect că înscrisul nou invocat nu se constituie într-un înscris determinant în înţelesul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nefiind în mod evident de natură a contura o altă situaţie de fapt decât cea avută în vedere de instanţa care a pronunţat hotărârea.
De asemenea, chiar şi Tribunalul Bucureşti motivează hotărârea recurată în acelaşi sens.
Intimata a mai arătat că, sub alt aspect, această sentinţă a mai făcut obiectul unui dosar, respectiv (...) sentinţa civilă nr. 3838/12.05.2009, prin care Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că „în ceea ce priveşte neachitarea de către reclamantă a cotelor de întreţinere, instanţa reţine în primul rând că, potrivit convenţiei dintre părţi, limita maximă a întreţinerii a fost stabilită de părţi prin contract la suma de 100 lei lunar, sumă pe care pârâta a achitat-o reclamantei; chiar şi în ipoteza în care s-ar aprecia că obligaţia pârâtei era de plată a cotelor de întreţinere în totalitate, peste limita de 100 lei stabilită între părţi, instanţa constată că nu se impune desfiinţarea contractului. Instanţa reţine în primul rând că, faţă de asociaţia de proprietari, obligaţia de plată a cotelor de întreţinere revine doar pârâtei, întrucât aceasta are calitate de nud proprietar al apartamentului, nu şi reclamantei, care este doar uzufructuar şi care a convenit cu nudul proprietar ca acesta să achite cotele de întreţinere, prin contractul de întreţinere".
Curtea a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Astfel cum au reţinut şi instanţele de fond, potrivit prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea se poate cere în situaţia în care, după pronunţarea hotărârii definitive a cărei retractare se solicită, s-a descoperit un înscris doveditor reţinut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Chiar dacă un atare înscris poate fi şi o hotărâre judecătorească, pronunţată chiar şi ulterior rămânerii definitive a hotărârii care se solicită a fi revizuită, şi în acest caz trebuie apreciat în ce măsură noua hotărâre este determinantă, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă, soluţia ar fi putut fi alta decât cea adoptată.
Prin sentinţa civilă nr. 5716/16.09.2004, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. 8475/2004, recurenta a fost obligată la cotele de întreţinere aferente apartamentului pentru perioada septembrie 2003 - martie 2004.
Această sentinţă se referă la o perioadă anterioară pronunţării sentinţei civile nr. 3522/24 mai 2004, a cărei revizuire se solicită, dar nu poate fi considerată „înscris doveditor" în sensul prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., deşi vizează neîndeplinirea obligaţiilor asumate de către intimată prin contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi drept de uzufruct viager, autentificat la 7 martie 2003 la B.N.P. O.
în măsura în care faptele consemnate în cuprinsul hotărârii de care se prevalează partea au fost analizate cu ocazia judecării fondului şi au fost găsite neconcludente, nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. sub aspectul analizat, iar aspectul neachitării cotelor de întreţinere de către intimată până în luna noiembrie 2003 a format obiect de cenzură din partea instanţei în aprecierea îndeplinirii de către aceasta a obligaţiilor contractuale de întreţinere asumate.
Dacă atestarea din înscrisul invocat de revizuientă a fost cunoscută de instanţă cu ocazia soluţionării litigiului şi a Scut obiectul cercetării judecătoreşti, acesta nu mai poate fi considerat un înscris nou determinant.
Curtea a reţinut, totodată, că nu pot fi primite susţinerile recurentei referitoare la faptul că nu s-ar fi observat că în dosarul nr. 32/2004, prin sentinţa nr. 3522/24.05.2004, instanţa a avut în vedere numai celelalte cheltuieli de întreţinere care erau intrinsec legate de persoană, ce presupuneau posibilitatea de a lua legătura cu creditoarea întreţinerii, altele decât cotele de întreţinere ce puteau fi achitate chiar de către intimată, în condiţiile în care această diferenţiere nu fost realizată prin considerentele hotărârii, cu atât mai mult cu cât, în speţă, instanţa a Scut referire la obligaţia de întreţinere asumată contractual, în cadrul analizei cerinţelor răspunderii contractuale, raportându-se şi la cheltuielile de întreţinere datorate potrivit aceluiaşi contract.
De altfel, prin sentinţa civilă menţionată s-a reţinut clar că pârâta a dovedit executarea obligaţiei asumate prin contract - constând în achitarea acestor cote de întreţinere şi acordarea ajutorului medical - până în luna noiembrie 2003, inclusiv, iar ulterior pârâta nu şi-a mai executat această obligaţie contractuală din culpa reclamantei.
Cu atât mai mult trebuie înlăturate susţinerile recurentei privind faptul că aceste considerente din sentinţa a cărei retractare se solicită nu ar fi considerente necesare, fiind evident că această motivare a explicat dispozitivul hotărârii în privinţa respingerii ca neîntemeiat a capătului de cerere având ca obiect rezoluţiunea contractului, reflectându-se deci în acesta şi intrând ca atare în puterea lucrului judecat.
Nu pot fi reţinute în prezenta cauză afirmaţiile recurentei privind lipsa culpei sale ca şi cauză exoneratoare de răspundere pentru neîndeplinirea de către intimată a obligaţiei de achitare a cotelor de întreţinere, conform clauzelor contractuale, o asemenea situaţie de fapt necorelându-se cu cea reţinută prin hotărârea definitivă, care nu poate fi pusă în discuţie sub acest aspect, pe calea extraordinară a revizuirii în faza cercetării admisibilităţii acesteia, potrivit art. 326 C. proc. civ.
Nici celelalte critici, subsumate aceluiaşi motiv de modificare a deciziei atacate - prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - referitoare la perioada cuprinsă în hotărârea invocată ca înscris nou, neavută în vedere iniţial în analiza instanţei la pronunţarea sentinţei civile nr. 3522/24.05.2005, nu pot fi primite.
Deşi este adevărat că un astfel de înscris poate constitui o probă neechivocă privitor la neîndeplinirea uneia dintre obligaţiile asumate prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi drept de uzufruct viager, Curtea a constatat însă că în mod judicios a stabilit instanţa de apel că s-a reţinut anterior cu autoritate de lucru judecat împrejurarea că neachitarea cotelor de întreţinere s-a datorat culpei reclamantei-revizuiente, astfel încât, chiar dacă s-ar constata că intimata nu a achitat cotele de întreţinere o perioadă mai lungă de timp, acest aspect nu are relevanţă asupra motivelor care au dus la respingerea cererii de rezoluţiune a contractului.
Chiar dacă în practica judiciară s-a considerat ca fiind admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe un înscris doveditor întocmit ulterior hotărârii a cărei revizuire se cere, este esenţial ca acesta să constate o situaţie de fapt anterioară pronunţării hotărârii şi, totodată, să fie un înscris cu o importanţă deosebită pentru dezlegarea pricinii - această ultimă condiţie nefiind îndeplinită de hotărârea judecătorească invocată de revizuientă.
Curtea a constatat neîntemeiate şi criticile vizând incidenţa prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Decizia atacată cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat argumentele recurentei, conform art. 261 alin. (5) C. proc. civ.
Judecătorul nu este obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument invocat de părţi, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raţionamente logice.
în consecinţă, în baza art. 312 alin. (1), Curtea a respins recursul ca nefondat.
| ← Efectele rezoluţiunii. Situaţia îmbunătăţirilor aduse imobilului | Transformarea obligaţiei de întreţinere în plata unei sume... → |
|---|
