Posibilitatea succesorilor întreţinutului de a solicita rezoluţiunea. Caracterul personal al contractului de întreţinere
| Comentarii |
|
Contractul de întreţinere este un contract încheiat în considerarea persoanelor care se obligă, ceea ce face ca numai acestea să poată reclama neexecutarea obligaţiilor asumate. Neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere, care se stinge ia moartea beneficiarului întreţinerii, nu poate fi invocată de moştenitori, în patrimoniul cărora nu se poate transmite, pe calea succesiunii, o creanţă stinsă. Moştenitorii au doar posibilitatea de a continua acţiunea pornită de autorul lor, acest aspect ţinând de transmiterea doar a calităţii procesuale, nu şi a creanţei la întreţinere.
C.A. Piteşti, s. civ., dec. nr. 572/R din 27martie 2003, în B.J.C.A. Piteşti 2002-2003, p. 19
La 19 februarie 2001, reclamanţii au cerut rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere încheiat de părţi cu mama lor, decedată la 22 februarie 1998, contract autentificat la 25 aprilie 1994 la notariatul de Stat Judeţean, prin care pârâţii, primind în proprietate o cotă-parte de 5/8 din dreptul de proprietate asupra unor bunuri imobile, s-au obligat să acorde întreţinere şi îngrijire în timpul vieţii, cu înmormântarea şi respectarea datinilor creştineşti, mamei reclamanţilor, care era, în acelaşi timp, mama pârâtului.
Cererea a fost motivată, în fapt, în sensul că pârâţii nu au îndeplinit obligaţiile asumate prin contract, care au fost executate de reclamanţi, iar în drept, s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 1020-1021 C. civ.
Judecătoria Piteşti, prin sentinţa civilă nr. 11459 din 20 decembrie 2001, a admis acţiunea şi a dispus rezoluţiunea contractului, cu motivarea că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile asumate.
Tribunalul Argeş, prin decizia civilă nr. 1532 din 25 octombrie 2002, a respins apelul prin care pârâţii au ridicat excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamanţilor, ca urmare a inexistenţei dovezii că reclamanţii au acceptat succesiunea autoarei lor.
Prin recurs, pârâţii critică decizia pentru nelegalitate, atât sub aspectul procedural, cât şi pentru probleme de fond.
Examinând cu prioritate critica principală din primul motiv de recurs, potrivit căreia reclamanţii nu erau îndreptăţiţi să exercite acţiunea personală decât dacă însăşi mama lor ar fi pornit-o, se constată cele ce urmează.
Excepţia lipsei de legitimare procesuală activă este o excepţie de fond, peremptorie, absolută şi de ordine publică, care poate fi invocată pentru prima dată în recurs, conform art. 136 C. proc. civ. în consecinţă, Curtea este ţinută să o examineze cu prioritate, în condiţiile art. 316, art. 298 şi art. 137 C. proc. civ.
Contractul de întreţinere este, într-adevăr, un contract încheiat în considerarea persoanelor care se obligă, ceea ce face ca numai acestea să poată reclama neexecutarea obligaţiilor asumate. Neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere, care se stinge la moartea beneficiarului întreţinerii, nu poate fi reclamată de moştenitori, în patrimoniul cărora nu se poate transmite pe calea succesiunii o creanţă stinsă. Reclamanţii, ca moştenitori ai defunctei, puteau numai continua acţiunea pornită de autoarea lor, acest aspect ţinând de transmiterea doar a calităţii procesuale, şi nu de transmiterea creanţei la întreţinere.
Aşa fiind, pentru considerentele arătate, cererea reclamanţilor este inadmisibilă, motiv pentru care a fost admis recursul, modificată decizia atacată, în sensul că a fost respinsă cererea ca neîntemeiată.
Note: 1. Soluţia adoptată este discutabilă, întrucât caracterul personal al creanţei de întreţinere nu afectează caracterul patrimonial al acţiunii în rezoluţiunea convenţiei, iar dreptul la acţiune se transmite asupra succesorilor, care îl pot exercita împotriva părţii ce nu şi-a executat obligaţiile contractuale. Noul cod civil rezolvă însă această problemă care a primit soluţii diferite în practica judiciară, stabilind prin dispoziţiile art. 2263 alin. (6) că „dreptul la acţiunea în rezoluţiune se transmite moştenitorilor".
2. A se vedea, în acelaşi sens, I.C.C.J., s. civ. şi de proprietate intelectuala, dec. nr. 1454 din 24 februarie 2005, , prin care s-a stabilit că, în cauză, contractul de întreţinere, fiind un contract intuitu personae, nu poate fi atacat cu acţiune în reziliere decât de creditorul întreţinerii, iar nu şi de succesorii acestuia, ei putând numai să continue procesul intentat de creditorul decedat.
3. A se vedea, în sens contrar:
a) C.A. Ploieşti, s. civ. şi pt. cauze cu min. şi de fam., decizia nr. 837 din 19 septembrie 2008, , prin care s-a reţinut că jurispru-denţa în materie s-a pronunţat în mod constant în sensul că, deşi dreptul la întreţinere are caracter strict personal, moştenitorii întreţinutului pot cere desfiinţarea contractului pentru neîndeplinirea obligaţiilor de către întreţinător. Cu atât mai mult, acţiunea pornită de autorul lor poate fi continuată de moştenitori, ceea ce s-a întâmplat şi în cauza dată, fără a se pune problema că obligaţia de întreţinere ce incumbă pârâtei s-ar transmite şi moştenitorilor reclamantei;
b) C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 1915 din 19 septembrie 2002, în P.R. nr. 3/2003, p. 142-144 (speţa nr. 39).
| ← Rezoluţiunea contractului de întreţinere, solicitată numai... | Caracterul intuitu personae al convenţiei de întreţinere.... → |
|---|
