Conduita culpabilă a întreţinutei. Transformarea în bani a întreţinerii
| Comentarii |
|
Refuzul nejustificat al reclamantei cu privire la întreţinerea prestată, dovedit prin probele administrate în cauză, nu o îndreptăţesc pe aceasta să solicite cu succes rezoluţiunea convenţiei de întreţinere, în aceste condiţii, apreciind că executarea contractului nu a fost posibilă din cauza conduitei culpabile a întreţinutei, instanţa de fond a dispus în mod legal transformarea acestei obligaţii în bani.
C.A. Târgu Mureş,
dec. nr. 1314/R/2008,
Prin sentinţa civilă nr. 1817 din 6 aprilie 2007 Judecătoria Târgu-Mureş a respins acţiunea formulată de reclamanta P.N. în contradictoriu cu pârâţii U.L. şi U.T., a admis acţiunea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi reconvenţionali U.L. şi U.T., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvenţională P.N. şi, în consecinţă, a dispus transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere stabilite prin contractul de întreţinere autentificat la 28.10.2005 de B.N.P.A. I.&S.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată şi respingerea acţiunii reconvenţionale formulate de pârâţi.
Tribunalul Mureş, prin decizia civilă nr. 86 din 20 martie 2008, a respins apelul declarat de reclamantă şi a menţinut ca legală şi temeinică hotărârea primei instanţe.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut următoarele:
Cu referire la critica apelantei-reclamante privitoare la tardivitatea depunerii cererii reconvenţionale cu încălcarea art. 119 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul a apreciat această critică nefondată, având în vedere împrejurarea că prima zi de înfăţişare, în sensul art. 132 alin. (1) şi art. 134 C. proc. civ., a fost termenul din 05.11.2006. Pe de altă parte, Tribunalul a mai reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., părţile pot consimţi judecarea împreună a cererii reconvenţionale alături de cea principală, chiar dacă prima nu a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut de lege. în acest sens, a mai reţinut Tribunalul, la termenul depunerii acestei cereri reconvenţionale, reclamanta a consimţit tacit la judecarea împreună a celor două, în sensul în care nu s-a solicitat constatarea tardivităţii formulării cererii reconvenţionale.
Cu referire la fondul cauzei, Tribunalul a reţinut că, potrivit probelor aflate la dosar, nu poate fi reţinută culpa pârâţilor reconvenţionali în neexecutarea contractului. Aceştia din urmă şi-au îndeplinit obligaţiile asumate prin contract, în măsura în care reclamanta întreţinută le-a permis. Pârâţii au dovedit că au adus reclamantei alimentele şi medicamentele necesare şi i-au achitat acesteia cheltuielile făcute pentru plata utilităţilor. In legătură cu celelalte prestaţii refuzate de reclamantă, martora propusă de aceasta a arătat că reclamanta este o fire mai dificilă.
Privitor la împrejurarea că pârâţii au ascuns faptul că locuiesc în M.O., instanţa de apel a reţinut că acest aspect rezultă din însuşi conţinutul contractului de întreţinere a cărui rezoluţiune se cere.
Acţiunea reconvenţională a avut în vedere transformarea obligaţiei de întreţinere în plata unei sume de bani periodice, transformare pentru care este necesar, potrivit susţinerilor reclamantei, acordul acesteia.
în temeiul contractului de întreţinere, reclamanta este simultan creditoare a obligaţiei de întreţinere şi debitoare a obligaţiei de a primi întreţinerea prestată de întreţinători. Refuzul nejustificat al reclamantei cu privire la întreţinerea prestată, dovedit prin probele administrate în cauză, nu o îndreptăţesc pe aceasta să solicite cu succes rezilierea contractului de întreţinere. în aceste condiţii, apreciind că executarea contractului nu a fost posibilă din cauza conduitei culpabile a întreţinutei, instanţa de fond a dispus în mod legal transformarea acestei obligaţii în bani.
Cu referire la precizarea cuantumului, Tribunalul a apreciat că acest lucru nu era necesar, întrucât, prin convenţie, respectiv prin contractul de întreţinere, părţile au evaluat de comun acord întreţinerea la suma de 340 lei lunar.
împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamanta P.N.
în dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat, în esenţă, împrejurarea că în prezenta cauză serviciul de autoritate tutelară trebuie să figureze în toate fazele procesului, potrivit Legii nr. 17/2000. Instanţa a omis însă să procedeze în acest fel, hotărârile fiind pronunţate cu încălcarea dispoziţiile art. 105 C. proc. civ., generând astfel motivul de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Cu referire la prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanţele au schimbat natura neîndoielnică a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere în contract de rentă viageră.
în fine, se arată că acţiunea reconvenţională a fost depusă cu încălcarea prevăzute art. 119 alin. (3) C. proc. civ., astfel că judecarea acestei cereri împreună cu cererea principală trebuia pusă în discuţia părţilor şi, în baza rolului activ, instanţa trebuia să dispună judecarea separat a acesteia.
Un alt motiv de nelegalitate a deciziei atacate vizează menţinerea hotărârii instanţei de fond privitoare la cuantumul obligaţiei de întreţinere.
Intimaţii-pârâţi-reclamanţi reconvenţionali, prin concluziile scrise, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, solicitând instanţei a avea în vedere împrejurarea că nu poate fi reţinută nicio culpă în sarcina lor privind neexecutarea obligaţiilor contractuale, iar criticile privitoare la încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 C. proc. civ. sunt vădit neîntemeiate.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin decizia nr. 1314/R/2008, a admis recursul reclamantei P.N. împotriva deciziei civile nr. 86 din 20 martie 2008, pronunţată de Tribunalul Mureş şi, în consecinţă, a modificat decizia criticată în sensul admiterii apelului, schimbării sentinţei civile nr. 1817/2007 a Judecătoriei Târgu-Mureş, stabilind cuantumul obligaţiei de întreţinere la 340 lei lunar, începând cu data introducerii acţiunii şi menţinând obligaţia stabilită prin contractul de întreţinere, referitoare la înmormântare, pentru considerentele următoarele:
Cu referire la critica de nelegalitate întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 105 C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile invocate generic şi cuprinse în Legea nr. 17/2000, instanţa a stabilit cele ce urmează:
Legea nr. 17/2000 reglementează domeniul de aplicare şi condiţiile de acordare a asistenţei sociale către persoanele vârstnice. Potrivit art. 2 din această lege, asistenţa socială pentru persoanele vârstnice se realizează prin servicii şi prestaţii sociale. Serviciile sau prestaţiile sociale sunt enumerate prin art. 7 şi urm. din lege şi au în vedere beneficiarii -persoane vârstnice, care se găsesc în situaţiile enumerate de art. 3. Anterior încheierii contractului de întreţinere, reclamanta se afla în situaţia prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 17/2000, în sensul în care nu se afla în întreţinerea vreunei persoane. Potrivit art. 30 din lege, persoana vârstnică poate fi asistată la cerere sau din oficiu în vederea unui act juridic de înstrăinare întocmit în scopul întreţinerii şi îngrijirii sale. Asistenţa socială se rezumă în aceste condiţii la activitatea de asistare, precum şi de asigurare sau veghere asupra normalei derulări a obligaţiilor stabilite prin contractul de întreţinere. Singura competenţă stabilită autorităţii tutelare în legătură cu actele juridice pentru care a acordat asistenţă se rezumă la efectuarea unei anchete sociale complete şi la propunerea de măsuri necesare de executare legală a dispoziţiilor înscrise în actul juridic. Nicio prevedere din legea invocată de recurentă nu face referire la obligativitatea citării autorităţii tutelare în cazul unui litigiu privind actele juridice încheiate de asistat. Mai mult, reclamanta a formulat prezenta acţiune fiind reprezentată în instanţă de avocatul său ales, astfel că în aceste condiţii nu putea beneficia de o dublă asistenţă, respectiv şi din partea reprezentanţilor autorităţii tutelare. Din dispoziţiile legale rezultă cu claritate drepturile pe care le are persoana vârstnică, precum şi limitele în care poate acţiona autoritatea competentă să acorde asistenţă socială.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea a apreciat că acest motiv de nelegalitate nu este întemeiat.
Cu privire la criticile de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., instanţa are în vedere împrejurarea că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, în sensul în care, pe de o parte, s-a dovedit imposibilitatea prestării întreţinerii din pricina conduitei culpabile a întreţinutei care este, aşa cum declară martora propusă de aceasta „o fire dificilă", iar, pe de altă parte, pârâţii şi-au exprimat inechivoc pretenţia de a transforma această obligaţie de întreţinere în bani.
Judecarea separată a cererii reconvenţionale nu putea fi dispusă în cauză, având în vedere obiectul acesteia, precum şi împrejurarea că judecarea separată nu putea fi dispusă numai în condiţiile în care cererea principală era în stare de a fi judecată, iar cea reconvenţională nu. Regula instituită de art. 120 alin. (1) C. proc. civ. a fost corect aplicată de instanţa de fond.
Recurenta a mai invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a arătat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre care nu poate fi pusă în executare, întrucât nu a fost indicat în mod concret cuantumul prestaţiei lunare stabilite în favoarea reclamantei. Această soluţie a fost menţinută de instanţa de apel în mod nelegal.
Această critică este întemeiată.
Prin contractul de întreţinere, părţile s-au obligat ca în schimbul transferului nudei proprietăţi asupra imobilului reclamantei, pârâţii să-i asigure acesteia traiul zilnic decent. Prin acelaşi contract, de comun acord, părţile au evaluat prestaţia de întreţinere la suma de 340 lei lunar, prestaţie care a fost considerată acoperitoare cu privire la scopul contractului de întreţinere. Curtea a apreciat că indicarea în dispozitivul hotărârii a cuantumului prestaţiei lunare de întreţinere se impunea din două considerente: în primul rând, această posibilitate de a transforma obligaţia de întreţinere stabilită iniţial cu titlu de prestaţii, într-o obligaţie pecuniară nu trebuie şi nu poate să fie transformată într-o obligaţie lăsată la îndemâna debitorului, care poate aprecia arbitrar asupra cuantumului, precum şi asupra scadenţei plăţii; în al doilea rând, aşa cum corect a invocat recurenta, dispozitivul hotărârii nu poate fi adus la îndeplinire silit în situaţia în care creditorii prestaţiei în bani refuză plata benevolă a acesteia.
în altă ordine de idei, suma stabilită la nivelul anului 2005 a avut în vedere cuantificarea prestaţiilor la această dată. Faţă de momentul cuantificării prestaţiei de întreţinere raportat la contextul economic actual, precum şi la nevoile întreţinutei, această sumă poate fi neîndestulătoare, în aceste condiţii, în situaţia neprecizării cuantumului obligaţiei, actualizarea acestuia este imposibilă.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea a admis recursul reclamantei P.N. împotriva deciziei civile nr. 86 din 20 martie 2008, pronunţată de Tribunalul Mureş şi, în consecinţă, a modificat decizia criticată în sensul admiterii apelului, schimbării sentinţei civile nr. 1817/2007 a Judecătoriei Târgu-Mureş, stabilind cuantumul obligaţiei de întreţinere la 340 lei lunar, începând cu data introducerii acţiunii. Având în vedere împrejurarea că obligaţiile stabilite prin contract în sarcina întreţinăto-rilor vizau şi cheltuielile aferente în caz de deces a întreţinutei, instanţa a menţinut aceste obligaţii în sarcina întreţinătorilor.
Celelalte critici formulate de recurentă exced limitelor prevăzute de art. 304 C. proc. civ., astfel că nu se mai impun a fi analizate.
| ← Intervertirea obligaţiei de întreţinere în plata periodică... | Transformarea unilaterală a obligaţiei de întretinere. Condiţii → |
|---|
