Cerere formulată în temeiul Legii nr. 112/1995. Necesitatea înregistrării în termen de 6 luni de la data deschiderii moştenirii pentru a avea valoare de act de acceptare pentru întreaga succesiune
| Comentarii |
|
1. Prin cererea introdusă la data de 29 iunie 2006 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamanta M.E. a chemat în judecată pe pârâtul M.T. şi BNP S., pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună anularea certificatului de moştenitor nr. 23 din 27 martie 2003 eliberat pe numele pârâtului M.T., stabilirea drepturilor succesorale ale celor două părţi persoane fizice faţă de defunctul M.F., decedat la data de 7 iunie 1980, aceştia fiind descendenţii defunctului din căsătorii distincte, respectiv a calităţii şi cotei lor succesorale, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul a constatat, în ceea ce priveşte excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtului BNP S., că se are în vedere faptul că BNP S. nu este titular de drepturi şi obligaţii în cauza dedusă judecăţii, notarul public fiind doar autoritatea învestită de legiuitor cu competenţa dezbaterii succesiunii, astfel că el nu are legitimare procesuală pasivă în cauză.
Ca atare, Tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului BNP S. (invocată de acesta prin întâmpinare) şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtul BNP S., ca fiind formulată împotriva unei persoane tară calitate procesuală pasivă.
în ceea ce priveşte cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul M.T., Tribunalul a constatat că instanţa de recurs i-a pus în vedere să analizeze, prin prisma compunerii masei succesorale indicate în reju-decarea apelului, dacă părţile au efectuat acte de acceptare a succesiunii în baza dreptului comun sau a legilor speciale (care au dispoziţii distincte pe acest aspect).
Referitor la stabilirea calităţii de moştenitor a apelantei-reclamante conform dreptului comun, Tribunalul a apreciat că formularea cererii de restituire a unui imobil naţionalizat de la defunct, întemeiată pe prevederile Legii nr. 112/1995 şi înregistrată sub nr. 138/12 martie 1996, poate fi calificată, de principiu, ca act de acceptare tacită, faţă de prevederile art. 5 din Legea nr. 112/1995.
Pe de altă parte, potrivit art. 689 C. civ., această acceptare trebuie făcută însă în termenul de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală dispus de art. 700 C. civ., respectiv în şase luni de la data deschiderii succesiunii, or, decesul defunctului având loc în anul 1980, termenul de şase luni era depăşit în anul 1996, la formularea cererii menţionate anterior.
Ca atare, această împrejurare de fapt nu poate constitui act de acceptare a succesiunii în sensul Codului civil, motiv pentru care nu poate fi valorificat nici testamentul olograf invocat de apelanta-recla-mantă neacceptantă în termen a succesiunii (legale sau testamentare).
în consecinţă, prin prisma dreptului comun, apelanta-reclamantă nu a făcut acte de acceptare (tacită) a succesiunii defunctului în termen.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte regimul special şi derogatoriu al Legii nr. 10/2001 (s-a precizat în rejudecarea apelului, ca urmare a celor impuse de instanţa de recurs, că masa succesorală ar cuprinde cota de 2/3 din imobilul situat în Bucureşti, str. V. nr. 141 bis, care a fost restituită intimatului-pârât în baza Legii nr. 10/2001), s-a constatat că apelanta-reclamantă nu a formulat notificare privind acest imobil în baza acestui act normativ, pentru a beneficia de prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
în ceea ce îl priveşte pe intimatul-pârât M.T., acesta nu a invocat şi nici nu a dovedit efectuarea de acte de acceptare tacită în sensul drep-
tului comun, formulând însă notificare în baza Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul din str. V., soluţionată prin dispoziţia ataşată la dosar, prin care i s-a restituit în natură cota de 2/3 din acest imobil.
II. Curtea a constatat că, prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta a solicitat anularea certificatului de calitate de moştenitor emis pe numele intimatului-pârât susţinând că, în mod greşit, prin acest act s-a constatat că recurenta este străină de succesiunea tatălui său, deşi, în baza actelor speciale de reparaţie, a făcut acte de acceptare tacită a moştenirii şi este beneficiara unui testamentul olograf scris, această acţiune fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 700 şi ale art. 689 C. civ.
Acesta este cadrul procesual în care instanţa de apel a examinat acţiunea având în vedere, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., şi dispoziţiile deciziei de casare prin care s-a statuat că certificatul de calitate de moştenitor este nul pentru vicii de formă, respectiv, greşita citare a recurentei la derularea procedurii notariale, şi că se impune administrarea probatoriilor pentru a fi lămurită situaţia acceptării moştenirii de către cele două părţi în raport de prevederile legale invocate de acestea, fie în funcţie de dreptul comun, fie în funcţie de legile speciale de reparaţie.
Prin urmare, examinând condiţiile de fond în care se putea emite certificatul de calitate de moştenitor, Tribunalul a reţinut că, în lipsa unui alt moştenitor acceptant al succesiunii dezbătute, procedura notarială trebuie să se desfăşoare în condiţiile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 36/1995, dispoziţii care se coroborează cu cele ale art. 700 C. civ.
Valorificarea testamentului olograf nu se putea produce decât în cadrul aceluiaşi termen, iar incidenţa legilor speciale nu este de natură a modifica condiţiile de acceptare a succesiunii, cu consecinţa emiterii unor certificate de moştenitor în cadrul procedurii notariale, cum este şi cazul de faţă, ci doar de a acorda vocaţie în vederea recuperării bunurilor care fâc obiectul acestor legi conform art. 5 din Legea nr. 112/1995. Prin urmare, instanţa de apel nu a dispus o revocare a testamentului, aşa cum greşit susţine recurenta, ci a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile art. 928 şi ale art. 689-700 C. civ., condiţii în care nu au fost încălcate nici dreptul de proprietate şi nici dreptul la un proces echitabil.
C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam., decizia nr. 1571 din 16 noiembrie 2009
| ← Mandat acordat în vederea dezbaterii succesiunii | Succesiune. Renunţare cu titlu gratuit în favoarea unui... → |
|---|
