Contestaţia la executare. Condiţii de admisibilitate
| Comentarii |
|
Potrivit dispoziţiilor art. 401 pct. 2 din Codul de procedură civilă, orice terţă persoană care pretinde că are un drept de proprietate sau un drept real asupra bunului urmărit poate formula contestaţie la executare în termenul prevăzut de lege.
Prin decizia civilă nr. 1013/26 august 2003, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, fost admis recursul intimatei M.V. şi a fost modificată decizia nr. 271/26 mai 2003 a Tribunalului Vrancea şi sentinţa civilă nr. 1457/2002 a Judecătoriei Panciu, în sensul că a fost respinsă ca nefondată contestaţia la executare formulată de petentul P.V. Pentru a pronunţa această decizie, curtea a reţinut faptul că petentul nu a făcut dovada că este proprietarul combinei marca Class Protector supusă executării silite şi a arătat că petentul, în dovedirea dreptului de proprietate, a depus la dosar copia unui act de vânzare-cumpărare, scris în limba germană, care a fost ulterior tradus, din conţinutul acestuia rezultând faptul că actul constituie o mostră şi nu produce efecte juridice. Deşi i s-a pus în vedere să depună originalul contractului, contestatorul a refuzat, astfel încât nu şi-a dovedit dreptul de proprietate cu privire la bun.
Curtea de Apel Galaţi, decizia civilă nr. 1013 din 2003
| ← Contestaţia la executare. Cerere trimisă prin poştă | Prescripţia dreptului de a cere executare silită. Suspendarea... → |
|---|
