Contracte de asistenţă juridică încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995. Caracter de titlu executoriu, învestire cu formulă executorie
| Comentarii |
|
în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 30 alin. (3) teza I din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, au caracter de titlu executoriu şi contractele de asistenţă juridică încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995, dar pot fi puse în executare silită numai dacă au fost învestite cu formulă executorie.
I.C.C.J., S.U., decizia nr. 31 din 16 noiembrie 2009, in M. Of. nr. 111 din 18 februarie 2010
în practica instanţelor de judecată nu există un punct de vedere unitar în legătură cu caracterul de titlu executoriu al contractelor de asistenţă juridică încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2004 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, precum şi cu interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 30 alin. (3) teza a Il-a din Legea nr. 51/1995, republicată, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 255/2004, coroborate cu dispoziţiile art. 3741 C. proc. civ., cu referire la necesitatea învestirii cu formulă executorie a contractelor de asistenţă juridică.
Cu privire la primul aspect, unele instanţe au considerat că au caracter de titlu executoriu numai contractele de asistenţă juridică încheiate după data intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004, potrivit principiului tempus regit actum, o soluţie contrară ducând la încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile consacrat de art. 1 C. civ. şi de art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Alte instanţe, dimpotrivă, ţinând seama de principiul aplicării imediate a legii noi, au considerat că au calitatea de titlu executoriu şi contractele încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004, în condiţiile în care actele şi faptele juridice privitoare la executarea silită sunt ulterioare edictării acestui act normativ.
în legătură cu cel de-al doilea aspect, unele instanţe au respins ca lipsită de interes sau inadmisibilă cererea de învestire cu formulă executorie a contractelor de asistenţă juridică.
în argumentarea soluţiei s-a reţinut, în esenţă, că după intrarea în vigoare a art. 3741 C. proc. civ., titlul executoriu reprezentat de contractul de asistenţă juridică poate fi pus în executare silită prin cerere adresată executorului judecătoresc, fără a mai fi necesară parcurgerea procedurii judiciare necontencioase de învestire cu formulă executorie.
Alte instanţe însă au soluţionat pe fond cererea de învestire cu formulă executorie a contractului de asistenţă juridică, reţinând că prin Legea nr. 51/1995, republicată, nu i se recunoaşte acestui tip de contract caracterul executoriu, ci doar natura de înscris care constituie titlu executoriu şi care poate fi pus în executare numai după învestirea lui cu formulă executorie.
S-a apreciat astfel că punerea în executare a contractelor de asistenţă juridică este reglementată de norma specială prevăzută de art. 30 alin. (3) din Legea nr. 51/1995, republicată, care impune învestirea acestora cu formulă executorie, prin derogare de la prevederile art. 3741 C. proc. civ.
în ceea ce priveşte prima problemă în discuţie, instanţele care au reţinut că au caracter de titlu executoriu şi contractele de asistenţă juridică încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004 au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Potrivit art. 30 alin. (3) teza I din Legea nr. 51/1995, republicată, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 255/2004, „contractul de asistenţă juridică, legal încheiat, este titlu executoriu".
Acest text de lege, prin care se stabileşte caracterul de titlu executoriu al unui asemenea contract, constituie, în mod evident, o normă procedurală ce priveşte executarea silită, fiind menită să îi asigure celeritatea.
Dobândirea valorii de titlu executoriu, ce are loc exclusiv prin voinţa legiuitorului, nu vizează raportul juridic de drept material existent între părţi, căci nu modifică în niciun fel convenţia părţilor sau vreunul dintre efectele generate de aceasta.
De asemenea, nu sunt afectate cu nimic condiţiile de formare şi de validitate a contractului, astfel că nici din această perspectivă nu se poate susţine că dispoziţia legală examinată ar aparţine dreptului material, şi nu celui procedural.
Normele de procedură propriu-zise, cărora le sunt asimilate şi normele de executare silită, fie că sunt cuprinse în Codul de procedură civilă, fie în legi speciale, se supun principiului aplicării imediate, cu respectarea regulii tempus regit actum.
De aceea, în materie de executare silită, este incidenţă norma în vigoare la data realizării executării, inclusiv cu privire la constituirea titlului, ca primă etapă în declanşarea procedurii execuţionale şi indiferent dacă naşterea creanţei a avut loc anterior.
Aşa cum s-a arătat, dispoziţiile art. 30 alin. (3) teza I din Legea nr. 51/1995, republicată, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 255/2004, se situează în materia normelor procedurale de executare silită.
întrucât legiuitorul nu distinge în raport cu momentul la care s-a încheiat contractul de asistenţă juridică, se impune a se aprecia că au caracter executoriu şi contractele ce au fost încheiate anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor modificatoare conţinute de Legea nr. 255/2004.
Prin aceasta nu are loc o nesocotire a principiului neretroactivităţii legii, înscris în art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 1 C. civ., deoarece legea nouă nu vine să modifice raporturile juridice dintre părţi, ci doar recunoaşte contractului o calitate superioară, exclusiv în vederea unei eventuale executări silite.
Altfel spus, prin aplicarea imediată a noii norme de procedură nu sunt surprinse părţile, acestora nefiindu-le impuse condiţii sau efecte pe care nu le-au avut în vedere la data perfectării contractului.
Cu privire la cea de-a doua problemă în discuţie, instanţele care au apreciat că este necesară învestirea cu formulă executorie a contractelor de asistenţă juridică au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Problema de drept care se cere a fi soluţionată, în acest caz, vizează interpretarea dispoziţiilor art. 30 alin. (3) teza a Il-a din Legea nr. 51/1995, republicată, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. 1 pct. 28 din Legea nr. 255/2004, în sensul aplicabilităţii sau neapli-cabilităţii dispoziţiilor art. 3741 C. proc. civ. contractelor de asistenţă juridică pentru care s-a statuat că sunt titluri executorii, punându-se în discuţie raportul dintre norma generală şi norma specială.
Astfel, art. 374 C. proc. civ. prevede că „înscrisurile cărora legea Ie recunoaşte caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără învestirea cu formulă executorie".
Totodată, potrivit art. 30 alin. (3) teza a Il-a din Legea nr. 51/1995, republicată, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 255/2004, „învestirea cu formulă executorie este de competenţa judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul profesional al avocatului".
Rezultă că, pentru a fi pus în executare silită, contractul de asistenţă juridică trebuie să fie învestit cu formulă executorie, câtă vreme este stabilită instanţa competentă în acest scop.
Prevederile art. 30 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 se impun în virtutea raportului dintre norma generală şi norma specială, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
Altfel spus, ori de câte ori pentru o anumită materie există o reglementare specială, aceasta se aplică în locul reglementării generale.
Norma specială se va aplica în mod prioritar faţă de cea cu caracter general ori de câte ori se găseşte în faţa unui caz care intră în prevederile sale, chiar dacă norma generală este mai nouă, deoarece aceasta din urmă nu poate, fără o dispoziţie expresă a legiuitorului, să afecteze norma specială.
Aşadar, deşi potrivit legii, contractul de asistenţă juridică este titlu executoriu, punerea sa în executare este condiţionată de învestirea cu formulă executorie în instanţă.
în consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 329 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii în sensul că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 30 alin. (3) teza I din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 255/2004, se stabileşte că au caracter de titlu executoriu şi contractele de asistenţă juridică încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004.
De asemenea, în interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 30 alin. (3) teza a Il-a din Legea nr. 51/1995, republicată, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 255/2004 raportat la prevederile art. 3741 C. proc. civ., se stabileşte că deşi contractele de asistenţă juridică au caracter de titlu executoriu conferit prin lege, pot fi puse în executare silită numai dacă au fost învestite cu formulă executorie.
| ← Consilier juridic. Asociere în societăţi comerciale | Cereri de autorizare a constituirii şi de înmatriculare a... → |
|---|
