Parte cu reşedinţa sau domiciliul în străinătate. Reprezentare. întinderea mandatului. Data certă a procurii. Nedepunerea la dosar a originalului împuternicirii avocaţiale. Atestare făcută de avocat
| Comentarii |
|
1. Procura dată pentru „constatarea dreptului de proprietate asupra terenului" este valabilă şi pentru exercitarea unei acţiuni de grăniţuire, care reprezintă doar o modalitate de apărare a acestui drept de proprietate.
2. în ceea ce priveşte lipsa datei de pe împuternicirea avocaţială şi de pe contractul de asistenţă juridică, se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 1182 C. civ., data unui înscris sub semnătură privată poate fi opusă terţilor din ziua în care acest înscris a fost înfăţişat unei instituţii publice, ceea ce înseamnă că împuternicirea a dobândit dată certă din momentul prezentării sale instanţei de fond, respectiv la data introducerii cererii de chemare în judecată.
De altfel, chiar dacă împuternicirea avocaţială ar fi fost depusă la dosar ulterior acestui moment, date fiind regulile aplicabile contractului de mandat - art. 1546 C. civ. - ea ar fi valorificat ratificarea formulării cererii de chemare în judecată.
în consecinţă, lipsa unei date în cuprinsul împuternicirii avocaţiale sau în cuprinsul contractului de asistenţă juridică nu poate duce la concluzia că actele efectuate de avocat (inclusiv semnarea cererii de chemare în judecată) au fost făcute fără a avea dreptul de reprezentare, cu atât mai mult cu cât instanţa, potrivit art. 133 C. proc. civ., putea îndatora mandatarul reclamantului să îşi însuşească prin semnare cererea de chemare în judecată.
3. Procura dată de reclamant este semnată în faţa notarului public, în formă autentică, formă ce acoperă necesitatea legalizării semnăturii părţii, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de autentificare. Faptul că acest înscris a fost depus în fotocopie la dosar este diferit de lipsa unei procuri legalizate, deoarece regulile de procedură prevăd că această procură de reprezentare se dă sub semnătură legalizată şi că există obligaţia depunerii sale în original la dosar. Sub acest aspect, au fost îndeplinite condiţiile art. 112 pct. 5 C. proc. civ., înscrisul fiind depus în fotocopie certificată pentru conformitate de mandatar, care şi-a asumat astfel responsabilitatea pentru identitatea acestei copii cu originalul autentificat. De altfel, dacă instanţa avea un dubiu cu privire la realitatea înscrisului, dat fiind faptul că părţile sunt obligate să aibă asupra lor originalele înscrisurilor depuse în copie la dosar, potrivit art 139 C. proc. civ., exista posibilitatea de a solicita părţii să prezinte originalul acestui înscris.
Totodată, instanţa de fond a reţinut în mod greşit nevala-bilitatea împuternicirii pentru faptul că aceasta este semnată tot de avocat la ambele rubrici, deoarece, potrivit Legii nr. 51/1995, existenţa semnăturii clientului pe împuternicirea avocaţială nici nu este obligatorie, în situaţia în care avocatul (prin semnare şi ştampilare) atestă identitatea părţii, conţinutul şi data contractului de asistenţă juridică în baza căruia s-a eliberat împuternicirea, sub acest aspect răspunderea revenind integral avocatului pentru atestarea făcută.
Trib. Bucureşti, s. a iii- a civ., decizia nr. 19 din 8 ianuarie 2009, in Participanţii in procesul civil, p. 362
Prin sentinţa civilă nr. 4699 pronunţată la data de 21 mai 2008 de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Secţia civilă, a fost admisă excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată şi a fost anulată această cerere formulată de reclamantul M.I., în contradictoriu cu pârâţii C.I.E., G.R.A. şi B.A.C., având ca obiect grăniţuirea proprietăţilor părţilor situate în Bucureşti, ca urmare a aplicării art. 161 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că prin procura specială autentificată sub nr. 803 din 3 august 2007 la BNP D.C., P.MI-I, cetăţean cu dublă cetăţenie, română şi americană, a împuternicit pe B.V. şi B.D. să îl reprezinte cu depline puteri în faţa autorităţilor pentru constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 110 mp, situat în Bucureşti, însă această procură nu a fost depusă în original sau în copie legalizată la dosar. împuternicirea avocaţială nr. 170043 şi contractul de asistenţă juridică aferent nu au data înscrisă în cuprinsul lor, iar împuternicirea este semnată de avocat şi la rubrica client. S-a reţinut că, potrivit art. 28 din Legea nr. 51/1995, avocatul are dreptul să reprezinte o parte în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă, care dobândeşte dată certă prin înregistrare în registrul oficial de evidenţă, iar potrivit art. 13 din Statutul avocatului, dreptul avocatului de a exercita orice activităţi specifice profesiei se naşte din contractul de asistenţă încheiat în formă scrisă.
în plus, s-a constatat că acest contract de mandat se referă la constatarea unui drept de proprietate, iar nu la o acţiune în grăniţuire.
Reclamantul M.I. a formulat la data de 18 iunie 2008 (data poştei) apel, ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă. Apelul înregistrat de aceeaşi parte la Curtea de Apel Bucureşti este nul, conform art. 288 alin. (2) C. proc. civ.
în motivare, apelantul-reclamant a solicitat desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare a instanţa de fond.
Cu privire la lipsa semnăturii de pe împuternicirea avocaţială, au fost invocate dispoziţiile art. 133 C. proc. civ. şi faptul că soţii B. au fost prezenţi în sala de judecată, iar instanţa nu a pus în discuţie lipsa semnăturii pe cererea de chemare în judecată şi însuşirea de către unul dintre mandatari a acesteia. De asemenea, nu s-a pus în discuţia părţilor lipsa originalului procurii autentificate sub nr. 803/2007 de la dosar. Referitor la data împuternicirii, apelantul susţine că aceasta nu înseamnă că mandatul nu a fost dat, iar din cuprinsul împuternicirii avocaţiale rezultă că avocatul a fost împuternicit de M.I., deci chiar de reclamant.
Pârâţii au formulat la data de 20 noiembrie 2008 întâmpinare prin care au invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a apărătorului apelantului, persoană care a semnat declaraţia şi motivele de apel, susţinându-se că împuternicirea avocaţială a fost dată de mandatarul B.D., însă aceasta are mandat pentru constatarea dreptului de proprietate asupra terenului de 110 mp., iar nu pentru exercitarea unei acţiuni în grăniţuire.
Analizând cu prioritate, potrivit art. 298 raportat la art. 137 C. proc. civ., excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a avocatului apelantului, tribunalul constată că această excepţie nu este întemeiată faţă de aspectele invocate de intimaţii-pârâţi.
Ca situaţie de fapt, se reţin următoarele:
Reclamantul M.I., născut la data de 9 septembrie 1964, cetăţean român, fiul lui I. şi M.C., a dobândit şi cetăţenia americană, în urma naturalizării, conform certificatului de naturalizare A072580154, numele acestuia fiind trecut MI-I.
Prin procura autentificată sub nr. 803 din 3 august 2007, care a fost depusă la dosarul instanţei de fond şi certificată pentru conformitate, MI-I, persoană cu dublă cetăţenie, domiciliată în SUA, a mandatat pe B.V. şi B.D. cu puteri depline pentru a-l reprezenta în faţa autorităţilor competente „în vederea susţinerii intereselor sale privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă totală de 110 mp.
din Bucureşti", iar în formularea extinsă a acestor atribuţii conferite se face referire şi la folosirea „oricărei căi legale de atac în revendicarea drepturilor" mandantului.
Potrivit art. 67 C. proc. civ., „părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar", iar dacă cel care dă procură generală nu are domiciliul şi nici reşedinţa în ţară, atunci „dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat". Tribunalul constată că procura dată este însă o procură specială atât sub aspectul obiectului său material, cât şi sub aspectul drepturilor conferite mandatarului, printre autorităţile în faţa cărora mandatarul poate acţiona fiind nominalizate şi autorităţile judiciare.
Sub aspectul obiectului material contestat de intimaţii-pârâţi pentru susţinerea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant în declararea prezentului apel, s-a arătat că această procură este dată pentru constatarea dreptului de proprietate asupra terenului, iar nu pentru o acţiune de grăniţuire.
Tribunalul nu poate primi această apărare a intimaţilor, deoarece procura a fost dată pentru „constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă totală de 110 mp", or, din această formulare, tribunalul nu poate exclude o acţiune de grăniţuire care reprezintă doar o modalitate de apărare a acestui drept de proprietate. Exprimarea de „constatare" a dreptului de proprietate, în lipsa enumerării subiecţilor pasivi cărora această constatare li se opune, nu are natura juridică a unei constatări exclusiv în raport de autorităţile administrative, aşa cum intimaţii tind să demonstreze, ci are valoarea oricărei acţiuni de protejare a dreptului de proprietate „asupra întregii suprafeţe de 110 mp" opusă oricărei alte persoane, iar nu numai autorităţii administrative.
Astfel că tribunalul constată că mandatarii B. şi, astfel, subsecvent, şi apărătorul angajat de aceştia cu împuternicire avocaţială pentru exercitarea dreptului de apel în dosarul nr. 2039/300/2008, au dreptul de reprezentare în ceea ce priveşte exercitarea acestei căi de atac, urmând ca excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant invocată în faţa instanţei de apel să fie respinsă ca neîntemeiată.
Analizând actele şi lucrările dosarului raportat la criticile formulate de apelantul-reclamant şi la apărările intimaţilor-pârâţi, tribunalul constată că apelul este fondat.
Dezvoltând argumentele pentru respingerea excepţiei, tribunalul a antamat şi soluţia ce se va pronunţa cu privire la apelul formulat de reclamant. Astfel tribunalul constată că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că procura generatoare a raportului de mandat între reclamant şi mandatari şi subsecvent între mandatari şi avocaţi nu cuprinde dreptul de a iniţia o acţiune în grăniţuire, fiind dată doar pentru o acţiune de constatare a dreptului de proprietate, pentru argumentele arătate anterior.
în ceea ce priveşte lipsa datei de pe împuternicirea avocaţială şi de pe contractul de asistenţă juridică, tribunalul constată că, potrivit art. 1182 C. civ., data unui înscris sub semnătură privată poate fi opusă terţilor din ziua în care acest înscris a fost înfăţişat unei instituţii publice, ceea ce înseamnă că împuternicirea a dobândit dată certă din momentul prezentării sale instanţei de fond, respectiv la data introducerii cererii de chemare în judecată.
De altfel, chiar dacă împuternicirea avocaţială ar fi fost depusă la dosar ulterior acestui moment, date fiind regulile aplicabile contractului de mandat - art. 1546 C. civ., ea ar fi valorificat ratificare a formulării cererii de chemare în judecată.
în consecinţă, lipsa unei date în cuprinsul împuternicirii avocaţiale sau în cuprinsul contractului de asistenţă juridică nu poate duce la concluzia că actele efectuate de avocat (inclusiv semnarea cererii de chemare în judecată) au fost făcute fără a avea dreptul de reprezentare, cu atât mai mult cu cât instanţa, potrivit art. 133 C. proc. civ., putea îndatora mandatarul reclamantului să îşi însuşească prin semnare cererea de chemare în judecată.
Cerinţele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 51/1995 cu privire la înregistrarea contractului de asistenţă juridică în registrul oficial de evidenţă au valoare exclusiv în raportul juridic dintre avocat şi organismele de organizare şi funcţionare a acestei profesii, ele neputând fi folosite nici în favoarea, nici în defavoarea terţilor. De altfel, aspectul reţinut de instanţă nu rezultă cu certitudine din actele depuse la dosar.
în ceea ce priveşte neîndeplinirea condiţiilor impuse de art. 68 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul constată că procura dată de reclamant familiei B. este o procură dată în faţa notarului public, în formă autentică, formă ce acoperă necesitatea legalizării semnăturii părţii, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de autentificare. Faptul că acest înscris a fost depus în fotocopie la dosar este diferit de lipsa unei procuri legalizate, deoarece regulile de procedură prevăd că această procură de reprezentare se dă sub semnătură legalizată, iar nu şi că există obligaţia depunerii sale în original la dosar. Sub acest aspect, au fost îndeplinite condiţiile art. 112 pct. 5 C. proc. civ., înscrisul fiind depus în fotocopie certificată pentru conformitate de mandatar, care şi-a asumat astfel responsabilitatea pentru identitatea acestei copii cu originalul autentificat. De altfel, dacă instanţa avea un dubiu cu privire la realitatea înscrisului, dat fiind faptul că părţile sunt obligate să aibă asupra lor originalele înscrisurilor depuse în copie la dosar, potrivit art. 139 C. proc. civ., exista posibilitatea de a solicita părţii să prezinte originalul acestui înscris.
în final, în ceea ce priveşte semnătura de pe împuternicirea avocaţială de la rubrica client/reprezentant, tribunalul constată că instanţa de fond a reţinut în mod greşit nevalabilitatea împuternicirii pentru faptul că aceasta este semnată tot de avocat la ambele rubrici, deoarece potrivit Legii nr. 51/1995 existenţa semnăturii clientului pe împuternicirea avocaţială nici nu este obligatorie, în situaţia în care avocatul (prin semnare şi ştampilare) atestă identitatea părţii, conţinutul şi data contractului de asistenţă juridică în baza căruia s-a eliberat împuternicirea, sub acest aspect răspunderea revenind integral avocatului pentru atestarea făcută.
în consecinţă, tribunalul a admis apelul, potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., constatând că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare.
| ← Societate comercială în faliment. Calitatea de reprezentant a... | Decesul pârâtului în timpul procesului. Efecte asupra... → |
|---|
