Creanţe bugetare. Mod de executare a amenzii prevăzute de art. 16 alin. 3 din legea contenciosului administrativ.
| Comentarii |
|
în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 3 din Legea nr. 29/ 1990, în cazul în care termenul de eliberare a unui înscris nu este respectat de autoritatea administrativă, se va aplica conducătorului acestei autorităţi sancţiunea prevăzută de art. 10 alin. 3.
Aceste amenzi reprezintă creanţe bugetare cere se execută potrivit legii speciale, reclamantul neputând solicita punerea în executare a sumelor ce se fac venit la bugetul statului.
Secţia Civilă, decizia nr. 3775 din 27 octombrie 1998.
Prin acţiunea înregistrată la 12 martie 1997 contestatorul E.l. a solicitat anularea formelor de executare emise în executarea sentinţei civile nr. 334 din 8 aprilie 1995 a Tribunalului Buzău.
în motivarea contestaţiei, acesta a susţinut că a fost somat de executorul judecătoresc al Tribunalului Buzău să plătească suma de 307.500 lei cu titlu de amendă către intimata M.M., pentru executarea sentinţei civile nr. 348 din 13 septembrie 1994 a Tribunalului Buzău, pentru perioada 8 iunie 1995 - 15 februarie 1997, dar, în realitate nu datorează această amendă întrucât şi-a îndeplinit obligaţia ce-i revenea de a pune în executare hotărârea judecătorească şi de a emite titlul de proprietate.
Prin sentinţa civilă nr. 115 din 2 mai 1997 Tribunalul Buzău a admis contestaţia formulată de E l, în calitate de preşedinte al Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 18/1991 şi a dispus anularea formelor de executare a sentinţei civile nr. 334 din 8 aprilie 1995 a Tribunalului Buzău, emise în dosarul de executare nr. 92/1997.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel intimata M.M. iar prin decizia nr. 98 din 15 decembrie 1997 Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilă a respins ca nefondat apelul.
La data de 23 ianuarie 1998 intimata M.M. a declarat recurs împotriva acestei decizii susţinând că în mod greşit a fost respins apelul său împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond deoarece intimatul datorează amenda.
A mai arătat că motivul de recurs este cel prevăzut de disp. art. 304 pct. 1 din Codul de procedură civilă, în sensul că cele două hotărâri se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.
Din acest punct de vedere, a mai arătat că nici până în momentul declarării recursului contestatorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de punere în posesie ce-i revenea şi pentru care a fost amendat.
Recursul este nefondat.
în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, în cazul în care termenul de eliberare a unui înscris nu este respectat de autoritatea administrativă, se va aplica conducătorului acestei autorităţi sancţiunea prevăzută de art. 10 alin. 3, iar reclamantului i se vor putea acorda daune pentru întârziere.
Prin hotărârea instanţei de contencios administrativ, preşedintele comisiei instituite în baza Legii nr. 18/1991 SLfost amendat cu suma de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere nejustificată în executarea sentinţei judecătoreşti prin care
Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 fusese obligată la punerea în posesie a reclamantei cu suprafaţa de 0,12 ha vie.
Drept urmare, recurenta-reclamantă a solicitat punerea în executare a hotărârii judecătoreşti de sancţionare a preşedintelui comisiei, iar împotriva executării a fost formulată contestaţia din prezenta cauză.
Atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au reţinut în mod justificat că recurenta-reclamantă nu putea solicita punerea în executare, deoarece sumele datorate urmau să se facă venit la stat.
într-adevăr, amenzile reprezintă creanţe bugetare care se execută potrivit legii speciale şi, ca atare, în mod corect tribunalul a anulat formele de executare emise nelegal, iar curtea de apel a menţinut această soluţie.
Pentru aceste considerente, recursul urmează a fi respins.
| ← Revizuire. Soluţionarea cererii în raport de temeiul juridic... | PAROHIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA - GRECO-CATOLICĂ. REVENDICAREA... → |
|---|
