PAROHIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA - GRECO-CATOLICĂ. REVENDICAREA UNUI LĂCAŞ DE CULT PRELUAT DE BISERICA ORTODOXĂ ÎN BAZA DECRETULUI NR. 358/1948
| Comentarii |
|
în ceea ce priveşte lăcaşurile de cult, nu a fost încă adoptat un act normativ care să instituie regimul juridic al retrocedării lor, fapt care are consecinţa că la data judecării prezentului apel lipseşte temeiul legal în raport de care acţiunea ar putea fi admisă, cererea reclamantei nefiind sprijinită pe un drept la restituirea imobilului.
Secţia civilă, decizia nr. 86 din 23 mai 2003
Prin sentinţa civilă nr. 1043 din 20 decembrie 2002, a Tribunalului Maramureş, pronunţată în dosarul nr. 3479/2002, a fost admisă acţiunea civilă înaintată de reclamanta Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică din comuna Lăpuş jud. Maramureş împotriva pârâtei Parohia Ortodoxă Română din comuna Lăpuş, dispunându-se obligarea pârâtei la a restitui reclamantei biserica din "Balta", înscrisă în CF nr. 474 Lăpuş, nr. topo. 1074.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Asupra imobilelor biserică şi cimitir evidenţiate în CF 474 Lăpuş, având nr. topo 1074 este înscris dreptul de proprietate al reclamantei.
în posesia acestor imobile se află însă pârâta, după ce prin Decretul nr. 358/1948 a fost interzisă funcţionarea Bisericii Române Unite cu Roma.
Prin art. 2 al Decretului nr. 126/1990 a fost însă abrogat Decretul nr. 358/1948, dispunându-se cu privire la alcătuirea unei comisii formate din reprezentanţi ai statului şi ai Bisericii Române Unite cu Roma în vederea identificării, inventarierii şi predării acestor bunuri, în vreme ce prin art. 3 al acestui act normativ s-a prevăzut că situaţia juridică a imobilelor care au aparţinut Bisericii Române Unite cu Roma şi âu fost preluate de Biserica Ortodoxă Română se va stabili de către o comisie mixtă formată din reprezentanţii clericali ai celor două culte, ţinând seama de dorinţele credincioşilor din comunităţile care deţin aceste bunuri.
Prevederile acestui decret pot fi însă considerate ca fiind de recomandare, ele neputând fi opuse aplicării legii civile, aceasta şi în condiţiile în care conform art. 21 din Constituţie orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime, dreptul de proprietate fiind garantat.
Este de văzut că şi O.G. nr. 94/2000 a abrogat parţial prevederile art. 3 al Decretului-Lege nr. 126/1990, prevăzând la art. 4 că dreptul de proprietate asupra imobilului solicitat se poate redobândi pe calea unei hotărâri judecătoreşti, recunoscându-se astfel dreptul instanţelor de a da soluţii potrivit competenţei lor şi cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 213/1998.
Cum însă dreptul de proprietate al reclamantei nu a trecut la pârâtă în baza unui acord de voinţă, valabil exprimat, iar pârâta nu i-a opus reclamantei vreun titlu, devin aplicabile dispoziţiile art. 480 C.civ., reclamanta având un titlu juridic valabil asupra imobilului în litigiu, imobil care poate fi revendicat pe calea dreptului comun.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parohia Ortodoxă Lăpuş II, solicitând schimbarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Apelul este întemeiat şi se va admite în sensul şi pentru motivele care urmează :
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 358 din 2 decembrie 1948 "în urma revenirii comunităţilor locale (parohii) ale cultului greco-catolic la cultul ortodox român şi în conformitate cu art. 13 din Decretul nr. 177/1948, organizaţiile centrale şi statutare ale acestui cult ca: Mitropolia, Episcopiile, capitolurile, organele, congregaţiunile, protopopiatele, mănăstirile, fundaţiunile, asociaţiuriile, cum şi orice alte instituţii şi organizaţiuni, sub orice
denumire, încetează de a mai exista."
Conform prevederilor art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, „Averea mobilă şi imobilă aparţinând organizaţiilor şi instituţiilor arătate la art. 1 din prezentul decret, cu excepţia expresă a averilor fostelor parohii, revine Statului Român, care o va prelua imediat."
Aceste dispoziţii legale au constituit aşadar, fundamentul juridic în raport de care averea mobiliară şi imobiliară a organizaţiilor şi instituţiilor cultului greco-catolic a fost preluată de Statul Român, totodată ele constatând cu forţa legii, inclusiv revenirea comunităţilor locale ale acestui cult la cultul ortodox român.
Chiar dacă acest act normativ poate fi socotit astăzi discutabil sub aspectul justeţei sale, el a produs efectul pierderii de către cultul greco-catolic a dreptului de proprietate asupra întregului său patrimoniu, fiind notoriu şi că această pierdere a dreptului hotărâtă prin lege a fost însoţită şi de pierderea posesie şi folosinţei asupra bunurilor.
Acest regim juridic l-a urmat şi imobilul din litigiul de faţă, anume biserica şi cimitirul din "Balta", înscris în CF 474 Lăpuş, sub nr. topo 1074, reclamanta însăşi recunoscând pierderea inclusiv a posesiei prin chiar cererea de chemare în judecată formulată în prezenta cauză.
în aceste circumstanţe de fapt şi de drept privitoare la imobilul supus judecăţii, trebuie considerat că se află incidente dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în raport de care "Regimul juridic al imobilelor care au aparţinut cultelor religioase..., preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale. Până la adoptarea acestor reglementări, este interzisă înstrăinarea imobilelor în cauză sau schimbarea destinaţiei acestora."
în concretizarea acestei dispoziţii legale, prin O.U.G. nr. 24/2000, modificată prin Legea nr. 501/2002, s-a stabilit modalitatea de retrocedare a unor bunuri imobile, altele decât lăcaşurile de cult, oare au aparţinut cultelor religioase din România.
în ce priveşte lăcaşurile de cult, nu a fost încă adoptat un act normativ care să instituie regimul juridic al retrocedării lor, ceea ce are consecinţa că la data judecării prezentului apel, lipseşte temeiul legal în raport de care acţiunea de faţă ar putea fi admisă, cererea formulată de reclamantă nefiind sprijinită pe vreun drept la restituirea imobilului preluat în baza Decretului nr. 358/1948.
Nu poate fi primită soluţia primei instanţe potrivit căreia prin art. 4 al O.U.G. s-a recunoscut posibilitatea de a se obţine, în condiţiile Legii nr. 213/1998, retrocedarea bunurilor imobile care au aparţinut cultelor religioase, căci prin Legea nr. 501/2002 dispoziţiile art. 4 alin. (5) din menţionata ordonaţă (" Retrocedarea bunurilor imobile care au aparţinut cultelor religioase se va face cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia") nu au mai fost păstrate.
Faţă de cele ce preced, apelul declarat de pârâtă trebuie admis în baza art. 296 C.pr.civ., sentinţa urmând a fi schimbată în sensul respingerii acţiunii. (Judecător Valentin Mitea)
| ← Creanţe bugetare. Mod de executare a amenzii prevăzute de art.... | LEGEA NR. 10/2001. IMOBIL DOBÂNDIT DE CĂTRE STAT PRIN DONAŢIE... → |
|---|
