Revizuire. Soluţionarea cererii în raport de temeiul juridic invocat. înscrisuri doveditoare.
| Comentarii |
|
împrejurarea că la soluţionarea cererii de revizuire a participat un judecător care a făcut parte din completul care a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită, nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii.
Pe de altă parte, cererea de revizuire nu poate fi examinată în raport de toate punctele cuprinse în art 322 din Codul de procedură civilă, deoarece, în acest fel ar însemna să se schimbe obiectul cererii de chemare în judecată, ceea ce nu se poate face în recurs.
Secţia Civilă, decizia nr. 3910 din 10 noiembrie 1998.
Prin cererea înregistrată la 4 septembrie 1997 C.V., J.V., J.N., P.Gh., S.N., A.A., A.R. şi A.L. au solicitat să se dispună revizuirea deciziei civile nr. 70 din 16 octombrie 1995 a Curţii de Apel Bacău - Secţia Civilă prin care s-a admis apelul declarat de S.C. "BAT" S.A. Moineşti şi a fost schimbată în tot sentinţa civilă nr. 153 din 19 septembrie 1994 a Tribunalului Bacău, în sensul că s-a respins acţiunea reclamanţilor.
în motivarea cererii, revizuienţii au susţinut că instanţa de apel, a cărei hotărâre o atacă, a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, a interpretat şi aplicat greşit anumite dispoziţii legale, că instanţele au judecat pricina întemeindu-şi soluţia pe neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 şi ale celor cuprinse în Cap. V. Regula 53 din Regulamentul de Aplicare a acestei legi şi că dispun de înscrisuri noi, care le confirmă susţinerile, respectiv două adrese de la Curtea Constituţională.
în drept, revizuienţii au invocat dispoziţiile art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă.
Prin decizia nr. 32 din 12 noiembrie 1997 Curtea de Apei Bacău - Secţia civilă a respins ca nefondată cererea de revizuire, cu motivarea că dispoziţiile legale nu pot fi considerate înscrisuri noi, aşa cum nici adresele comunicate revizuienţilor de Curtea Constituţională nu au acest caracter.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs revizuienţii susţinând că este nelegală, deoarece la judecată a participat un judecător care a făcut parte din completul care a pronunţat decizia a cărei revizuire se cere, a fost refuzată sesizarea Curţii Constituţionale, iar cererea de revizuire a fost respinsă cu toate că sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. I - 8
din Codul de procedură civilă.
Totodată, au arătat că au fost încălcate dispoziţiile art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 care urmăresc să aducă o reparaţie materială şi morală tuturor celor care au realizat invenţii în condiţiile Decretului nr. 884/1967 şi ale Legii nr. 62/1974 şi nu au fost recompensaţi.
Recursul este nefondat.
împrejurarea că la soluţionarea cererii de revizuire a participat un judecător care a făcut parte din completul care a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită, nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii, cum susţin recurenţii.
Potrivit art. 24 din Codul de procedură civilă, judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare, deci incompatibilitatea unui judecător este limitată numai la astfel de cazuri, neputându-se extinde la situaţiile în care obiectul judecăţii îl constituie soluţionarea unei cereri de retractare a hotărârii.
Nu poate fi primită nici critica prin care recurenţii susţin că ar trebui examinată cererea de revizuire în raport de toate punctele cuprinse în art. 322 din Codul de procedură civilă, căci în acest fel ar însemna să se schimbe obiectul cererii de chemare în judecată, ceea ce nu se poate face în recurs.
în cauză, se poate discuta numai dacă sunt întrunite cerinţele art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, respectiv dacă, aşa cum se susţine prin cererea de revizuire, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Or, dispoziţiile legale invocate de revizuienţi sunt cele pe baza cărora a fost soluţionată pricina în fond şi chiar dacă acestea ar fi apărut după pronunţarea hotărârii, nu ar fi putut constitui fundamentul unei cereri de revizuire, deoarece schimbarea legii înseamnă cu totul altceva decât descoperirea unor înscrisuri noi.
Celelalte susţineri ale recurenţilor, cu privire la modul de soluţionare a fondului cauzei, nu pot fi examinate, deoarece revizuirea este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată în cazurile şi cu respectarea condiţiilor expres prevăzute de lege şi în cadrul căreia nu pot fi repuse în discuţie probleme ce s-au dezbătut în faţa instanţelor cu ocazia rezolvării în fond a litigiului, ci se cercetează existenţa unor aspecte pe care legiuitorul le-a considerat ca fiind de natură să conducă la retractarea hotărârii atacate.
Pentru toate aceste considerente recursul revizuienţilor urmează a fi respins.
| ← Revizuire. Partea care poate formula o asemenea cerere. | Creanţe bugetare. Mod de executare a amenzii prevăzute de art.... → |
|---|
